Discursul Papei la plecarea din Liban

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
la plecarea din Liban
Aeroportul internațional „Rafiq Hariri”, Beirut
marți, 2 decembrie 2025

Domnule președinte,
Domnilor președinți ai Consiliului de Miniștri și Parlamentului,
Preafericiri și frați întru episcopat,
Autorități civile și religioase,
Surori și frați toți,

A pleca este adesea mai dificil decât a sosi. Am petrecut timp împreună, iar în Liban, acest spirit de întâlnire este contagios. Aici, am descoperit că oamenii se bucură să se reunească, mai degrabă decât să fie izolați. În timp ce sosirea în țara voastră a însemnat a intra ușor în cultura voastră, a părăsi acest pământ înseamnă să vă port în inimă. Așadar, nu ne părăsim unul pe celălalt; dimpotrivă, după ce ne-am întâlnit, vom merge mai departe împreună. Sperăm să implicăm întregul Orient Mijlociu în acest spirit de fraternitate și angajare pentru pace, inclusiv pe cei care în prezent se consideră dușmani.

foto: Vatican Media

Sunt recunoscător, așadar, pentru zilele petrecute cu voi și mă bucur că am putut îndeplini dorința iubitului meu predecesor, Papa Francisc, care ar fi vrut să fie aici. În realitate, el este cu noi, mergând alături de noi alături de alți martori ai evangheliei care ne așteaptă în îmbrățișarea veșnică a lui Dumnezeu. Suntem moștenitori a ceea ce au crezut ei, a credinței, speranței și iubirii care i-au inspirat.

Am văzut profunda venerație pe care poporul vostru o are pentru Preasfânta Fecioară Maria, iubită atât de creștini, cât și de musulmani. M-am rugat la mormântul Sfântului Charbel și am simțit profundele rădăcini spirituale ale acestei țări. Istoria voastră este o sursă prețioasă de hrană care vă poate susține în dificilul drum spre viitor! Am fost profund mișcat de scurta mea vizită în Portul Beirut, unde o explozie a devastat zona, ca să nu mai vorbim de multe vieți. M-am rugat pentru toate victimele și port cu mine durerea și setea de adevăr și dreptate a atâtor familii, a unei întregi țări.

În aceste zile, am întâlnit mulți oameni și am strâns multe mâini, primind un sentiment de speranță din aceste întâlniri. Sunteți puternici precum cedrii care populează munții voștri frumoși și roditori ca măslinii care cresc în câmpii, în sud și lângă mare. În acest sens, salut toate regiunile Libanului pe care nu am putut să le vizitez: Tripoli și nordul, Tirul, Sidonul – locuri biblice – toate aceste zone, în special în sud, care trăiesc în prezent o stare de conflict și incertitudine. Îmbrățișându-vă pe toți, exprim aspirația mea la pace, împreună cu un apel din inimă: fie ca atacurile și ostilitățile să înceteze. Trebuie să recunoaștem că lupta armată nu aduce niciun beneficiu. În timp ce armele sunt letale, negocierea, medierea și dialogul sunt constructive. Să alegem cu toții pacea ca o cale, și nu numai ca un scop!

Să ne amintim de ceea ce a reafirmat Sfântul Ioan Paul al II-lea în mijlocul vostru: Libanul este mai mult decât o țară; este un mesaj! Să învățăm să lucrăm împreună și să sperăm împreună, pentru ca acest lucru să devină într-adevăr realitate. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze poporul libanez, pe toți, Orientul Mijlociu și întreaga omenire! Shukran, ila al-liqa’!