Discursul Papei la întâlnirea cu migranții din Centrul „Las Raíces”

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
la întâlnirea cu migranții din Centrul „Las Raíces”
Santa Cruz de Tenerife
vineri, 12 iunie 2026

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Apreciez cuvintele frumoase pe care mi le-a adresat domnul ministru, precum și directorul acestui centru.

Astăzi, în Biserică, celebrăm solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, care pentru creștini reprezintă iubirea milostivă și infinită a lui Dumnezeu pentru fiecare ființă umană. În acest context, este providențial să ne putem întâlni, să ne vedem și, mai presus de toate, să știm că, indiferent de originile noastre, iubirea lui Dumnezeu nu cunoaște granițe, nu face distincții, se dăruiește tuturor și ne adună în unitate.

foto: Vatican Media

Văzându-le fețele, ascultându-le mărturiile, mă gândesc și la inimile lor, rănite de atâtea dificultăți și totuși mângâiate de iubirea primită de la alte inimi deschise, generoase și milostive. Inima lui Cristos a suferit și a fost străpunsă din iubire și a fost mângâiată și de oameni milostivi care au venit să-i aline durerea.

Pentru a explica universalitatea iubirii, Isus a folosit exemplul unui om de altă națiune și religie care a avut milă de omul rănit și maltratat (cf. Lc 10,25-37). Motivați de această iubire a lui Dumnezeu, care ne ajută să vindecăm rănile și să fim caritabili față de cei care suferă, Sfântul frate Pedro și Sfântul José de Anchieta au plecat din aceste meleaguri canare pentru a vesti evanghelia în America, deschizând noi orizonturi misionare. Și ei au fost migranți care au călătorit spre necunoscut, purtând ca bagaj principal credința, speranța și iubirea.

În acele ținuturi necunoscute, sfinții migranți și misionari au știut să dăruiască din ceea ce aveau și, de asemenea, să primească lucrurile noi care le sunt oferite. Vă invit și pe voi să oferiți comoara de umanitate, de vise și de cultură pe care ați adus-o pe aceste insule și să fiți deschiși să primiți ceea ce vi se oferă. Și noi trebuie să trăim acest schimb cu responsabilitate, gândindu-ne la viitorul generațiilor viitoare, cărora dorim să le lăsăm moștenirea unei civilizații a iubirii și unde migrațiile au un cuvânt important de spus, pentru că ele „pot fi o ocazie de întâlnire și de îmbogățire reciprocă între popoare” (Magnifica humanitas, 81).

Iubi frați și surori, suntem cu toții – într-un fel – migranți, suntem cu toții pelerini pe drumul spre patria cerească. Să ne ajutăm unii pe alții pentru a face din această călătorie un loc mai uman pentru toți, contribuind cu ceea ce este la îndemâna noastră. În acest sens, sunt recunoscător pentru colaborarea Guvernului, a diferitelor instituții și a atâtor bărbați și femei de bunăvoință care fac posibil acest ajutor umanitar concret, care redă speranța și demnitatea atâtor persoane.

M-a impresionat numele acestui adăpost, „Las Raíces” [„Rădăcinile”]. Predecesorul meu, iubitul Papă Francisc, care a dorit atât de mult să fie alături de voi, a folosit cu plăcere imaginea rădăcinilor pentru a sublinia nevoia de a ne aminti de originile noastre, de a rămâne uniți și de a avea încredere în Domnul. „Căci cine se încrede în Domnul este ca un copac sădit lângă apă, care își întinde rădăcinile lângă râu. Nu se teme când vine căldura și frunzele lui sunt mereu verzi” (Ier 17,8)” (Christus vivit, 133). Fie ca această imagine a rădăcinilor să vă ajute și pe voi să fiți ferm înrădăcinați în Domnul (cf. Col 2,7), pentru ca nicio furtună să nu vă poată despărți de prezența sa dătătoare de viață și întăritoare.

Dragi prieteni, sunteți în inima mea și în rugăciunile mele. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi, familiile voastre și pe toți cei care vă fac bine. Și fie ca Preasfânta Fecioară Maria, Mângâietoarea migranților, să vă însoțească și să vă asiste mereu cu ocrotirea sa maternă.

Mulțumesc foarte mult!