Discursul Papei către delegaţia Patriarhiei de Constantinopol

Discursul Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea
către delegația Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului
la Solemnitatea Sfinților Petru și Paul
sâmbătă, 28 iunie 2003

Dragi frați în Cristos,

1. Vă primesc cu bucurie în Vatican pentru această întâlnire anuală cu ocazia Solemnității Sfinților Petru și Paul. Prezența voastră, ca reprezentanți ai Patriarhului Ecumenic, Preafericirea Sa Bartolomeu I, este un semn al iubirii noastre comune pentru Cristos și un act de fraternitate eclesială, prin care reafirmăm moștenirea de iubire și unitate pe care Domnul a lăsat-o Bisericii sale, construită pe Apostoli. Aceste întâlniri anuale nutresc relațiile fraterne și susțin speranța noastră pe drumul spre comuniunea deplină și spre depășirea diviziunilor istorice dintre noi.

2. Îi mulțumesc Domnului pentru că în anul care a trecut Sfântul Scaun a avut numeroase ocazii de întâlnire și colaborare cu Patriarhia Ecumenică. Dintre acestea aș aminti mesajul pe care l-am trimis Preafericirii Sale Bartolomeu I cu ocazia celui de-al V-lea Simpozion asupra Mediului, care a început în țara mea natală, Polonia. Îmi exprim profunda recunoștință pentru cuvintele amabile și pentru urările de bine pe care Preafericirea Sa mi le-a transmis în cadrul celor două conferințe care au marcat apropiata a 25-a aniversare a Pontificatului meu. În fine, sunt recunoscător Patriarhiei Ecumenice pentru eforturile depuse în aceste ultime luni de continuare a muncii Comisiei Mixte Internaționale de Dialog Teologic dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe. Vă rog să îl asigurați pe Preafericitul Bartolomeu de rugăciunea mea fierbite pentru ca această inițiativă, indispensabilă creșterii noastre în direcția unității, să fie încununată cu succes.

Schimbările rapide care au loc în lumea de astăzi îi cheamă pe creștini să arate modul în care Evanghelia lui Isus Cristos poate arunca lumină asupra problemelor etice fundamentale cu care se confruntă familia umană, incluzând nevoia urgentă de promovare a dialogului interreligios, pentru a colabora pentru încetarea nedreptăților care creează conflicte între popoare, pentru a proteja creația divină și pentru a face față provocărilor pe care le ridică ultimele descoperiri din domeniul științei și tehnologiei. Aici, în Europa, creștinii trebuie în mod special să colaboreze pentru conștientizarea și revigorarea rădăcinilor spirituale care stau în centrul istoriei și culturii acestui continent. Consolidarea unității și identității europene solicită din partea creștinilor, ca mărturisitori ai îndurării mântuitoare a Dumnezeului Întreit, să joace un rol în procesul actual de integrare și reconciliere. Nu este oare Biserica lui Cristos chemată prima și înainte de toate să ofere lumii un model de armonie, toleranță reciprocă și iubire rodnică ce să descopere puterea harului lui Dumnezeu pentru depășirea tuturor diviziunilor și discordiei din sânul omenirii?

3. Dragi frați, în procesul de înaintare în dialogul adevărului și al iubirii, să nu ne lăsăm descurajați de dificultățile cu care ne ciocnim. Există întotdeauna o cale de ieșire, dacă suntem angajați să îndeplinim dorința Domnului de unitate în discipolii Săi. Trebuie să ne continuăm eforturile, să întărim în noi dorința de unitate și să nu scăpăm nici o ocazie de a crește în direcția comuniunii depline și a cooperării, punând mereu în fața lui Dumnezeu, în rugăciune, nevoile, speranțele și eșecurile noastre, pentru ca El să ne vindece prin îndurarea Sa mare.

Vă încredințez vouă aceste sentimente, și vă rog să transmiteți salutările mele fraterne Preafericirii Sale Bartolomeu I și Sfântului Sinod. Fie ca Domnul să ne dea tăria de a fi mărturisitori fideli ai Săi, și de a ne ruga și conlucra fără încetare pentru unitatea și pacea Sfintei Sale Biserici.