Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat copiilor strânși în Plaza de la Paz, Guanajuato
sâmbătă, 24 martie 2012
Dragi copii,
Sunt fericit să vă pot întâlni și să văd fețele voastre fericite ce umplu această frumoasă piață. Voi ocupați un loc foarte important în inima Papei. Și în acest moment doresc ca să știe acest lucru toți copiii Mexicului, îndeosebi cei care îndură greutatea suferinței, abandonării, violenței sau foamei, care în aceste luni, din cauza secetei, s-a făcut simțită în unele regiuni. Mulțumesc pentru această întâlnire de credință, pentru prezența festivă și pentru bucuria pe care le-ați exprimat prin cântări.
Astăzi suntem plini de veselie, și aceasta este important. Dumnezeu vrea ca să fim mereu fericiți. El ne cunoaște și ne iubește. Dacă lăsăm ca iubirea lui Cristos să schimbe inima noastră, atunci noi putem schimba lumea. Acesta este secretul fericirii adevărate.
Acest loc în care ne aflăm are un nume ce exprimă năzuința prezentă în inimile tuturor popoarelor: „pacea”, un dar care provine din Înălțimi. „Pacea să fie cu voi” (In 20,21). Sunt cuvintele Domnului înviat. Le ascultăm la fiecare Sfântă Liturghie, iar astăzi răsună din nou aici, cu speranța că fiecare se transformă în semănător și în mesager al acelei păci pentru care Cristos și-a dat viața sa.
Ucenicul lui Isus nu răspunde la rău cu rău, ci dimpotrivă este întotdeauna instrumentul binelui, vestitor de iertare, purtător de bucurie, slujitor al unității. Isus vrea să scrie în fiecare dintre viețile voastre o istorie de prietenie. Aveți-l, așadar, ca pe cel mai bun dintre prietenii voștri. El nu va obosi în a vă spune să-i iubiți întotdeauna pe toți și să faceți binele. Voi îl veți asculta, dacă veți avea mereu un raport asiduu cu El, care vă va ajuta și în situațiile mai dificile.
Am venit pentru ca să simțiți dragostea mea. Fiecare dintre voi este un dar al lui Dumnezeu pentru Mexic și pentru lume. Familia voastră, Biserica, școala și cei care au responsabilități în societate trebuie să lucreze uniți pentru ca voi să puteți primi ca moștenire o lume mai bună, fără invidie sau diviziuni.
Pentru aceasta, doresc să-mi ridic vocea mea invitându-i pe toți să-i apere și să-i îngrijească pe copii, pentru ca niciodată să nu se stingă surâsul lor, pentru ca să poată trăi în pace și să privească spre viitor cu încredere.
Voi, micii mei prieteni, nu sunteți singuri. Bazați-vă pe ajutorul lui Cristos și al Bisericii sale pentru a vă conduce la un stil de viață creștin. Participați la Sfânta Liturghie duminicală, la cateheze, la vreun grup de apostolat, căutând locuri de rugăciuni, fraternitate și caritate. Așa au trăit fericiții Cristobal, Anton și Ioan, micii martiri de la Tlaxcala, care cunoscându-l pe Isus, în timpul primei evanghelizări a Mexicului, au descoperit că nu există o bogăție mai mare decât El. Erau mici asemenea vouă, și de la ei putem învăța că nu există vârstă pentru a iubi și a sluji.
Aș avea dorința de a mă întreține mai mult timp cu voi, dar trebuie deja să plec. Vom continua să fim uniți în rugăciune. Vă invit, așadar, să vă rugați întotdeauna, chiar și acasă; astfel veți experimenta bucuria de a vorbi cu Dumnezeu în familie. Rugați-vă pentru toți, chiar și pentru mine. Eu mă rog pentru voi, pentru ca Mexicul să fie o familie în care toți fiii săi să trăiască în seninătate și armonie. Vă binecuvântez din inimă și vă invit să duceți afecțiunea și binecuvântarea Papei părinților și fraților voștri, precum și tuturor celorlalți ce vă sunt dragi. Fie ca Fecioara să vă însoțească. Mulțumesc foarte mult, micii mei prieteni!
Traducător: pr. Vincențiu Balint
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ARCB.ro
Publicarea în original: 24.03.2012
Publicarea pe acest sit: 25.03.2012
Etichete: Papa B16, Discursuri, Călătorii, Mexic