Discursul Papei adresat participanților la Congresul Internaţional despre Îngrijirea Pastorală a Bătrânilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
participanților la Cel de-al II-lea Congres Internațional
despre Îngrijirea Pastorală a Bătrânilor 
vineri, 3 octombrie 2025

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Bună ziua tuturor și bine ați venit!

Eminență, Excelențe, dragi preoți, fraților și surorilor!

Vă urez bun venit și mă bucur să vă întâlnesc cu ocazia celui de-al II-lea Congres Internațional despre Îngrijirea Pastorală a Vârstnicilor, promovat de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață.

Tema congresului – „Bătrânii voștri vor avea vise!” (Il 3,1) – amintește de cuvintele profetului Ioel, atât de dragi Papei Francisc, care a vorbit adesea despre necesitatea unei alianțe între tineri și bătrâni, inspirată de „visele” celor care au trăit o viață lungă și îmbogățită de „viziunile” celor care încep marea aventură a vieții[1]. În pasajul citat, profetul anunță revărsarea universală a Duhului Sfânt, care creează unitate între generații și distribuie fiecăreia daruri diferite.

foto: Vatican Media

În timpul nostru, din păcate, relațiile dintre generații sunt adesea marcate de fracturi și opoziții, care pun o generație împotriva alteia. Bătrânii, de exemplu, sunt acuzați că nu lasă spațiu tinerilor în câmpul muncii sau că absorb prea multe resurse economice și sociale în detrimentul altor generații, ca și cum longevitatea ar fi un păcat.

Este vorba de moduri de gândire care dezvăluie viziuni foarte pesimiste și contradictorii despre existență. Bătrânii sunt un dar, o binecuvântare care trebuie primită, iar prelungirea vieții este un fapt pozitiv; ba chiar, este unul dintre semnele de speranță ale timpului nostru, în fiecare parte a lumii. Cu siguranță este vorba și de o provocare, pentru că numărul tot mai mare al bătrânilor este un fenomen istoric fără precedent, care ne cheamă la un nou exercițiu de discernământ și de înțelegere.

Bătrânețea este, în primul rând, o amintire benefică a dinamicii universale a vieții. Mentalitatea predominantă astăzi tinde să acorde valoare existenței dacă aceasta produce bogăție sau succes, dacă exercită putere sau autoritate, uitând că ființa umană este întotdeauna creatură limitată și nevoiașă. Fragilitatea care apare la bătrâni ne amintește de această evidență comună: de aceea, este ascunsă sau îndepărtată de cei care cultivă iluzii lumești, pentru a nu avea în fața ochilor imaginea a ceea ce inevitabil vom fi. Este, în schimb, sănătos să ne dăm seama că îmbătrânirea „face parte din minunea care suntem”[2]. Această fragilitate, „dacă avem curajul să o recunoaștem”, să o îmbrățișăm și să o îngrijim, „este o punte către cer”[3]. În loc să ne rușinăm de slăbiciunea umană, vom fi, de fapt, conduși să cerem ajutor de la frați și de la Dumnezeu, care veghează asupra tuturor creaturilor ca un Tată. Bătrânii ne învață că „mântuirea nu constă în autonomie, ci în a recunoaște cu umilință propriile nevoi și a ști să le exprime liber”, astfel încât „măsura umanității noastre nu este dată de ceea ce putem cuceri, ci de capacitatea de a ne lăsa iubiți și, atunci când este necesar, și ajutați”[4].

Oricât de ciudat ar părea, bătrânețea devine, din păcate, din ce în ce mai mult ceva ce trăim pe neașteptate și pentru care nu suntem pregătiți. Bazându-se pe Scripturi, pe înțelepciunea Părinților Bisericii și pe experiența sfinților, Biserica este chemată să ofere timpul și instrumentele necesare pentru a o descifra, astfel încât să o trăim creștinește, fără a pretinde că rămânem veșnic tineri și fără a ne cuprinși de disperare. În acest sens, catehezele pe care Papa Francisc le-a dedicat acestei teme în 2022 sunt valoroase, dezvoltând o adevărată spiritualitate pentru bătrâni: din ele ne putem inspira pentru a dezvolta o lucrare pastorală utilă.

În zilele noastre, atâtea persoane, ajungând la sfârșitul anilor de muncă, au ocazia să se bucure de o perioadă tot mai lungă de sănătate bună, de bunăstare economică și de mai mult timp liber. Ei sunt numiți „tineri bătrâni”: adesea sunt cei care mărturisesc o frecvență asiduă la liturgie și conduc activități parohiale, cum ar fi catehismul și diferite forme de slujire pastorală. Este important să identificăm un limbaj și propuneri adecvate pentru ei, implicându-i nu ca destinatari pasivi ai evanghelizării, ci ca subiecți activi, și pentru a răspunde împreună cu ei, și nu în locul lor, la întrebările pe care viața și evanghelia ni le pun.

Se pot întâlni situații diferite: unele persoane primesc prima vestire a credinței la bătrânețe; altele au trăit experiența lui Dumnezeu și a Bisericii în tinerețe, dar mai târziu s-au distanțat; altele au perseverat în viața lor creștină. Pentru toți, îngrijirea pastorală a bătrânilor trebuie să fie evanghelizatoare și misionară, pentru că Biserica este mereu chemată să-l vestească pe Isus, Cristos Mântuitorul, fiecărui bărbat și fiecărei femei, la orice vârstă și în fiecare etapă a vieții.

Acolo unde bătrânii sunt singuri și rebutați, aceasta va însemna să le ducem vestea bună a duioșiei Domnului, să depășim, împreună cu ei, întunericul singurătății, marele dușman al vieții bătrânilor. Nimeni să nu fie abandonat! Nimeni să nu se simtă inutil! Chiar și o simplă rugăciune, recitată cu credință acasă, contribuie la binele poporului lui Dumnezeu și ne unește în comuniune spirituală. Această sarcină misionară ne interpelează pe noi toți, parohiile noastre și în mod deosebit pe tineri, care pot deveni martori ai apropierii și ai ascultării, ai ascultării reciproce cu cei care sunt mai înaintați decât ei în viață.

În alte cazuri, evanghelizarea misionară va ajuta persoanele în vârstă să-l întâlnească pe Domnul și Cuvântul său. Într-adevăr, pe măsură ce înaintează în vârstă, reapare în mulți întrebarea despre sensul existenței, creând oportunitatea pentru a căuta o relație autentică cu Dumnezeu și pentru a aprofunda vocația lor la sfințenie.

Preaiubiților, să nu uităm niciodată că vestirea evangheliei este angajarea principală a slujirii noastre pastorale: implicând persoanele în vârstă în această dinamică misionară, și ei vor fi martori ai speranței, în special cu înțelepciunea, devoțiunea și experiența lor. Pentru aceasta mă rog, invocând mijlocirea maternă a Fecioarei Maria, și vă însoțesc cu binecuvântarea mea. Vă mulțumesc!

Note:
[1] Cf. Francisc, La saggezza del tempo [Înțelepciunea timpului], Roma 2018, 9.
[2] Omilia la Liturghia pentru Jubileul Tinerilor (3 august 2025).
[3] Cateheză despre Isus Cristos speranța noastră. III. Paștele lui Isus. 5. Răstignirea. „Mi-e sete” (In 19,28) (3 septembrie 2025).
[4] Ibid.