Discursul Papei adresat reprezentanților CONFEMEL

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
reprezentanților din „Confederația Medicală
Latino-Ibero-Americane și din Caraibe” (CONFEMEL)
joi, 2 octombrie 2025

Începem cu semnul Crucii, cu care toți am fost mântuiți: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Pacea să fie cu voi!

Bună ziua și bine ați venit!

Mă bucur să vă primesc în această dimineață la Vatican. Aparțineți Confederației Medicale Latino-Ibero-Americane și din Caraibe, o organizație care reprezintă peste două milioane de medici care lucrează pentru a aduce asistență medicală de calitate în fiecare colț al țărilor voastre. Vă mulțumesc pentru această muncă neobosită.

foto: Vatican Media

Astăzi, 2 octombrie, Biserica îi celebrează pe Sfinții Îngeri Păzitori. Această comemorare ne poate ajuta să reflectăm asupra relației medic-pacient, care se bazează pe contactul personal și pe îngrijirea sănătății, s-ar putea spune, la fel ca îngerii care veghează asupra noastră și ne protejează pe drumul vieții. Această temă îmi amintește și de unele cuvinte ale Sfântului Augustin, în care se referea la Cristos atât ca medic, cât și ca medicament. El este medic pentru că este cuvânt și medicament pentru că este cuvânt făcut trup (cf. Sermo 374, 23). Desigur, „cuvântul” și „trupul” sunt fundamentale; dialogul, comunicarea și contactul fizic trebuie să fie întotdeauna prezente în relația terapeutică, dincolo de instrumentele și uneltele folosite pentru tratarea bolilor.

După cum citim în Evanghelie, Isus a vindecat mai mulți bolnavi. Am putea cita cazul leprosului care „a căzut în genunchi și i-a zis: «Dacă vrei, poți să mă cureți». Isus, mișcat profund, a întins mâna, l-a atins și i-a zis: «Vreau, curăță-te!». Îndată lepra l-a părăsit și a fost curățat” (Mc 1,40-42). Acesta nu este un gest mecanic; între lepros și Isus s-a stabilit o relație personală: cel care nu putea fi atins găsește sănătate și mântuire într-o mângâiere din partea lui Isus.

De asemenea, există mulți medici notabili care și-au dedicat viața binelui pacienților lor. Astăzi aș dori să-l amintesc pe fericitul José Gregorio Hernández, unul dintre cei mai cunoscuți medici din Venezuela la începutul secolului al XX-lea. Îl consider un bun exemplu pentru voi, pentru că a știut să combine înaltă competență medicală cu dăruirea sa față de cei mai nevoiași, ceea ce i-a adus titlul de „medic al săracilor”.

În lumina acestor reflecții, vă invit să continuați să aprofundați importanța relației medic-pacient. O relație între două persoane, cu corpurile și interioritatea lor, cu istoria lor. Această convingere ne ajută, de asemenea, să aducem lumină cu privire la locul inteligenței artificiale în medicină: ea poate și trebuie să fie de mare ajutor în îmbunătățirea îngrijirii clinice, dar nu poate niciodată să ia locul medicului, pentru că voi „sunteți – așa cum a spus Papa Benedict al XVI-lea – rezervoare de iubire, aducând seninătate și speranță celor care suferă” (Benedict al XVI-lea, Angelus, 1 iulie 2012). Un algoritm nu poate niciodată înlocui un gest de apropiere sau un cuvânt de mângâiere.

Dragi prieteni, aveți în față provocări mari și dificile, care trebuie înfruntate cu speranță. La sfârșitul acestei întâlniri, îi cer lui „Cristos Isus, speranța noastră” (1Tim 1,1) și Preasfintei Fecioare Maria, Vindecătoarea bolnavilor, să vă însoțească pe toți în acest pelerinaj pe care îl facem cu toții spre casa Tatălui. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Vă mulțumesc foarte mult.

Și să încheiem cerând binecuvântarea Domnului asupra voastră și a tuturor colegilor voștri. Această relație și această posibilitate de viață și de speranță pe care o oferiți și tuturor pacienților voștri, tuturor bolnavilor, sunt atât de importante.