Discursul Papei adresat participanților la întâlnirea „Refugiați și migranți în casa noastră comună”

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
participanților la întâlnirea „Refugiați și migranți în casa noastră comună”
joi, 2 octombrie 2025

Să începem în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Pacea fie cu voi!

Bună dimineața tuturor și bine ați venit! Îmi face plăcere să vă urez bun venit la Vatican în cadrul conferinței voastre care are ca temă „Refugiați și migranți în casa noastră comună” [Refugees and Migrants in our Common Home]. Le mulțumesc celor care au organizat aceste zile de discuții, reflecție și colaborare, precum și fiecăruia dintre voi pentru prezența voastră și pentru contribuțiile pe care le aduceți la această inițiativă.

foto: Vatican Media

Timpul petrecut împreună marchează începutul unui proiect de trei ani, cu scopul de a crea „planuri de acțiune” axate pe patru piloni principali: predare, cercetare, slujire și advocacy [sprijin]. În acest fel, răspundeți apelului Papei Francisc către comunitățile academice de a ajuta la satisfacerea necesităților fraților și surorilor strămutați, concentrându-vă pe domenii care sunt de competența voastră (cf. Discursul adresat participanților la Întâlnirea despre refugiați promovată de Universitatea Pontificală Gregoriană, 29 septembrie 2022).

Acești piloni fac parte din aceeași misiune: de a reuni voci de frunte din diferite discipline pentru a răspunde provocărilor urgente actuale aduse de numărul tot mai mare de persoane, estimate acum la peste 100 de milioane, care sunt afectate de migrație și strămutare. Mă rog ca eforturile voastre să aducă noi idei și abordări în acest sens, căutând întotdeauna să puneți demnitatea fiecărei persoane umane în centrul oricărei soluții.

Pe măsură ce continuați cu întâlnirea voastră, aș dori să sugerez două teme pe care le-ați putea lua în considerare pentru a le integra în planurile voastre de acțiune: reconcilierea și speranța.

Unul dintre obstacolele care apar adesea atunci când ne confruntăm cu dificultăți de o asemenea amploare este o atitudine de indiferență atât din partea instituțiilor, cât și a indivizilor. Venerabilul meu predecesor a vorbit despre „globalizarea indiferenței”, în care ne obișnuim cu suferințele altora și nu mai încercăm să le atenuăm. Aceasta poate duce la ceea ce am numit anterior o „globalizare a neputinței”, în care riscăm să devenim imobili, tăcuți, poate triști, gândindu-ne că nu se poate face nimic atunci când ne confruntăm cu o suferință inocentă (cf. Mesajul video cu ocazia prezentării candidaturii proiectului „Gesturi de bun venit” la Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, 12 septembrie 2025).

Așa cum Papa Francisc a vorbit despre cultura întâlnirii ca antidot la globalizarea indiferenței, trebuie să luptăm pentru a înfrunta globalizarea neputinței, promovând o cultură a reconcilierii. În acest mod particular de a-i întâlni pe ceilalți, „ne întâlnim unii pe alții vindecându-ne rănile, iertându-ne reciproc pentru răul pe care l-am făcut și, de asemenea, pentru cel pe care nu l-am făcut, dar ale cărui efecte le purtăm” (ibid.). Aceasta necesită răbdare, disponibilitate la ascultare, capacitate de a ne identifica și cu durerea celorlalți și recunoașterea faptului că avem aceleași vise și aceleași speranțe.

Prin urmare, vă încurajez să propuneți modalități concrete de a promova gesturi și politici de reconciliere, în special în țările în care există răni adânci cauzate de conflicte de lungă durată. Nu este o sarcină ușoară, dar, dacă eforturile de a lucra pentru o schimbare durabilă vor avea succes, acestea trebuie să includă modalități de a atinge inimile și mințile.

În formularea planurilor voastre de acțiune, este important să vă amintiți, de asemenea, că migranții și refugiații pot fi martori privilegiați ai speranței prin rezistența lor și prin încrederea lor în Dumnezeu (cf. Mesajul pentru a 111-a Zi Mondială a Migrantului și Refugiatului). Adesea, ei își mențin puterea în timp ce caută un viitor mai bun, în pofida obstacolelor pe care le întâmpină. În timp ce ne pregătim să celebrăm Jubileele Migranților și al Misiunilor în acest sfânt an jubiliar, vă încurajez să aduceți în valoare astfel de exemple de speranță în comunitățile celor pe care îi slujiți. În acest fel, ele pot fi o inspirație pentru alții și pot ajuta la dezvoltarea unor modalități de a aborda provocările cu care s-au confruntat în propriile vieți.

Cu aceste sentimente, vă urez o conferință rodnică și mă rog ca, luminați de Duhul Sfânt, să puteți continua să lucrați pentru a găsi soluții globale pentru a promova o cultură a întâlnirii, a reconcilierii și a solidarității fraterne, în beneficiul tuturor. Împart din inimă binecuvântarea mea fiecăruia dintre voi și tuturor celor care fac parte din misiunea voastră. Vă mulțumesc foarte mult.

Să ne rugăm împreună așa cum ne-a învățat Isus: Tatăl nostru…