Discursul IPS Ioan Robu la Liturghia din Parcul Izvor

Cuvântul IPS dr. Ioan Robu,
înainte de Liturghia celebrată,
de Sfântul Părinte Ioan Paul II
în parcul de la Podul Izvor
9 mai 1999

Sfinte Părinte,

„TU ES PETRUS – Tu ești Petru”. Bine ați venit în România, țara soră de suferință cu Patria Iubirii Sanctității Voastre, Polonia.

Mă bucur nespus să vă salut în mijlocul nostru, al acestei mulțimi alcătuite din cler și credincioși veniți din toate provinciile istorice care alcătuiesc azi România: Moldova, Țara Românească și Transilvania. Salut grupul de credincioși veniți din Basarabia și Ucraina și pe cel venit din Bulgaria. Îi salut pe toți înalții oaspeți din Vatican și din alte țări: Franța, Germania, Austria, Italia, Croația și Ungaria.

Deci vă spun și eu: bine ați venit, Sfinte Părinte, pe pământul nostru românesc, pământ de har și de păcat, pământ de victorii și de căderi, pământ ca oricare altul, dar pentru noi, pământ sfânt.

Orice catolic din România și-a dorit să ajungă odată la Roma pentru a-l vedea pe Papa; în timp, unii au reușit să o facă, dar cine îndrăznea să se gândească, până nu demult, că însăși Papa va veni la noi?

Nu mi se pare o pură coincidență faptul că vizita se desfășoară în luna mai, luna Preacuratei Fecioare Maria; de asemenea, ieri l-am sărbătorit pe Fericitul Ieremia Valahul, primul român ridicat la cinstea altarelor. Sunt convins că ei au avut un rol mai mare decât oricine de pe pământ în realizarea momentului de bucurie și de frățietate pe care îl trăim acum cu toții.

Într-adevăr, se află acum alături de noi și reprezentanți ai Bisericii-surori Ortodoxe, în frunte cu Preafericirea Sa Patriarhul Teoctist, precum și reprezentanți ai autorităților statului, în fruntea cărora se află Domnul Președinte, Emil Constantinescu și Primul Ministru, Radu Vasile; fiecare dintre aceștia au contribuit, în felul său și din poziția în care se află, la realizarea acestei vizite.

Vom începe îndată Sfânta Liturghie. Christos va veni în mijlocul nostru și se va adresa Sanctității Voastre ca odinioară lui Petru: „Simone, Simone,… m-am rugat pentru tine ca să nu înceteze credința ta. Iar tu, întorcându-te, întărește-i pe frații tăi.” (Lc 22, 31-32). Sfinte Părinte, întăriți-ne în credință! TU ES PETRUS. Fie ca această adunare euharistică să fie încă un pas spre împlinirea rugăciunii pe care Mântuitorul a adresat-o Tatălui la Cina cea de Taină: ca toți să fie una.

În prezența Sfântului Părinte, preoți, persoane consacrate, credincioși laici ne vom reînnoi hotărârea de fidelitate, rugându-l pe Dumnezeu să desăvârșească ceea ce a început în noi. Ne vom ruga împreună la Jubileul pe care deja îl pregătim să aducă pentru țara și poporul nostru, pentru regiunea Balcanilor, pentru Europa și lumea întreagă mai multă pace și iubire frățească.

Salutându-vă pe toți cei de față, vă invit la rugăciune.

Sfinte Părinte, poporul nostru a înțeles că ați venit la noi ca vestitor al Iubirii, al acelei iubiri care toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Vă mulțumim și vă mai așteptăm!