Discursul de deschidere la întâlnirea cu prelaţii americani

Discursul de deschidere
al Cardinalului Sodano
la întâlnirea cu prelații americani
23-24 aprilie 2002

Eminențele Voastre,
Iubiți Frați întru Episcopat,

Doresc să încep această întâlnire cu cuvintele Psalmului 133, pe care îl cântăm adesea: „Ecce quam bonum et quam iucundum habitare fratres in unum – Ce bine și ce frumos este când frații locuiesc împreună” (ver. 1).

Acum traversăm o perioadă tristă pentru Biserică și pentru noi toți. Totuși, bucuria Paștilor trebuie să caracterizeze inimile noastre și să fie sursa încrederii noastre în abordarea problemelor actuale.

Este adevărat că scopul imediat al acestei întâlniri fraterne între Păstorii diferitelor Biserici particulare din Statele Unite ale Americii și Sfântul Părinte și unii dintre colaboratorii săi este îngrijorarea noastră comună privind situația creată în ultimele trei luni. Este un semn de iubire să „te bucuri cu cei ce se bucură și să plângi cu cei ce plâng – gaudere cum gaudentibus et fiere cum flentibus”, după cum scria Sfântul Paul către Romani (Romani 12,15).

Acum, la începutul acestei întâlniri, Sfântul Părinte m-a rugat să vă adresez eu un salut vouă, Cardinali și Episcopi din Stalele Unite. M-a rugat să vă asigur de importanța pe care o acordă acestei întâlniri, în care vom studia diferitele aspecte implicate și ne vom împărtăși experiențele pastorale.

După cum știți desigur, această întâlnire urmărește două scopuri. Pe de o parte, câțiva Episcopi americani și-au exprimat dorința de a informa Sfântul Scaun despre dificultățile prin care au trecut în ultimele trei luni. Pe de altă parte, diferite Dicastere Romane doresc de asemenea să audă direct de la Cardinalii americani și de la oficialitățile de vârf din Conferința Episcopală Catolică o evaluare generală a situației.

Ne-am adunat astăzi aici, conștienți de marea responsabilitate pe care Cristos a pus-o asupra noastră pentru binele Poporului lui Dumnezeu. Să nu ne lăsăm descurajați de dificultățile inerente; să căutăm modalitatea de a înainta în fidelitate față de marea tradiție a Bisericii, Mamă și Învățătoare, instrument de dreptate, îndurare și răscumpărare.

Sarcina noastră este de a reflecta asupra problemelor acestui moment, cu o mare deschidere în spirit, știind că Biserica trebuie să fie transparentă. Biserica iubește adevărul, și trebuie să îl pună întotdeauna în practică în iubire, urmând învățătura propovăduită de Sfântul Paul acum două mii de ani: „veritatem facientes in caritatem – țineți adevărul în iubire” (Efeseni 4,15).

Sala Bologna din Palatul Apostolic,
23 aprilie 2002