Circulara IPS György Jakubinyi la sărbătoarea Sfintei fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu

Circulara IPS Dr. Jakubinyi György
la sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu
1 ianuarie 2005

Lăudat să fie Isus Christos!

Iubiți enoriași și frați în Christos!

Crăciunul ne-a umplut sufletele, iar cântecul îngerilor în Betleem răsună în noi: „Mărire în cer lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor binevoitori!” (Luca 2, 14) Această pace, care a fost anunțată în Betleem nu a putut fi distrusă de multele decepții, de destrămarea speranței pământești, pentru că vestea din Betleem le depășește pe toate!

Înaintașul în credință al omului creștin este părintele Abraam, cel care ? conform Apostolului Pavel ? „a sperat chiar și împotriva speranței” (Romani 4, 18).

BETLEEM! Ce amintiri plăcute ne evocă: cadouri, colindele copilăriei, când în ochii noștri încă strălucitori se reflectau luminile din pomul de Crăciun. Pe lângă toate acestea nu conștientizasem încă faptul că în Sfânta Scriptură totul a fost scris „spre luminarea noastră” (1 Corinteni 10, 11).

Nici localitatea nașterii lui Cristos nu poate fi întâmplătoare. Ce înseamnă Betleem? Casa pâinii (bejt lechem). Însăși numele localității natale a lui Cristos ne trimite la adultul Mântuitor, care promite în Cafarnaum că sub forma pâinii își dă trupul drept hrană (Ioan 6,5). Își împlinește promisiunea la Cina cea de Taină, atunci când fundamentează Sacramentul Euharistiei. Asupra pâinii a rostit: „acesta este trupul meu”, iar asupra potirului cu vin: „acesta este sângele meu”, apoi a adăugat: „să faceți asta în amintirea mea!” (Luca 22, 19). A spus acestea doar apostolilor săi, care au devenit în acel moment preoții Noului Testament pentru a preda această putere prin ordinul preoțesc până la sfârșitul lumii.

Sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea a declarat anul 2005 ? anul Sfintei Euharistii. Să medităm ce înseamnă deci pentru noi Betleem ? Căminul Pâinii Sfinte, Euharistia.

1. În primul rând ne gândim la SFÂNTA LITURGHIE. La Cina cea de Taină, Cristos își anticipează sacrificiul pe cruce din ziua următoare. Fiecare Sfântă liturghie este actualizarea sacrificiului Său mântuitor săvârșit odată și pentru totdeauna. De la bun început Sfânta noastră Biserică și-a îndeplinit datoria și misiunea: „Să faceți asta în amintirea mea”. În seara dinaintea Duminicii, a zilei învierii, creștinii se întâlneau, cântau, se rugau așteptând zorii zilei când „frângeau pâinea”, adică oficiau Sfânta Liturghie. Mai târziu se oficiau sfinte liturghii în fiecare zi, dar a rămas obligatorie participarea la Sfânta Liturghie din ziua de înviere. Obligatorie? Iubirea poate fi obligatorie? Iubirea-obligatorie este iubire? Aceasta este motivația analizei mele asupra Sfintei Liturghii. Nu porunca Bisericii trebuie să mă ducă la biserică, ci iubirea și recunoștința față de Mântuitorul meu. Cât este de frumos când familia creștină reunită – cu mic, cu mare – merge la Sfânta liturghie duminica! Liturghia săptămânală clădește comunitatea: unitatea familiei, a comunității religioase, a diecezei ? Biserica în sine. În această jertfă devenim una cu Cristos și cu frații noștri.

2. În vremea primilor creștini, participanții la Sfânta Liturghie se împărtășeau de fiecare dată. Sfântul apostol Pavel însuși îi atenționează asupra pregătirii pentru marele eveniment: „să se examineze pe sine fiecare și numai atunci să mănânce din pâine și să bea din pocal, pentru că cel care doar mănâncă și bea fără să distingă trupul (Domnului), își bea și își mănâncă propria condamnare” (1Corinteni 11,28). Mai târziu însă, când iubirea arzătoare inițial a început să se răcească, Biserica a trebuit să impună spovedania și împărtășirea cel puțin anual, în timpul Paștilor (în anul 1215, la Conciliul Universal al IV-lea Lateran). Aceasta constituie minimumul existențial: cine nu mănâncă, moare de inaniție. Ar fi suficient să ne hrănim o dată pe an. Cererea din Tatăl Nostru se referă la pâinea cea de toate zilele, care nu este doar produs de panificație. Dacă Isus ne invită zilnic la masă, să acceptăm această invitație mai des, să ne împărtășim, dacă ne-am pregătit corespunzător. Sfânta Tereza a Pruncului Isus nu a putut să uite niciodată ziua primei sale împărtășanii și harurile acesteia.

3. Biserica ancestrală era deja custode al Sfintei Euharistii pentru a putea fi dusă muribunzilor, bolnavilor – ca „merinde de drum” – celor care nu au putut să participe și la Sfânta Liturghie.

Sfânta Euharistie constituie cu adevărat Sfântul trup și Sfântul Sânge al lui Isus Cristos sub forma pâinii și a vinului. Cea de a doua Persoană Dumnezeiască este îndreptățită să fie adorată și pentru latura sa umană, este motivul pentru care în Sfânta Euharistie îl adorăm pe Isus care este realmente prezent.

În Biserica noastră s-a dezvoltat cinstirea Sfintei Euharistii, adorarea sa, ziua Domnului, devoțiuni Euharistice.

În Biserica ta veghează Domnul: în dulăpiorul de altar și așteaptă să Îl vizitezi. Treci pe la El, nu numai atunci, când îți cade ție bine. Gândește-te că și pe bolnavi îi vizităm, chiar și atunci când numai lor le cauzăm bucurie, iar noi am avea alte lucruri de făcut. În mărinimia sa, Isus nu poate fi depășit. Dacă ? fie și doar în gând ? Îl vizitezi în drumul tău prin fața bisericii, harul său te inundă și îți transformă cotidianul tău gri într-unul frumos.

Profitați de acest nou an plin de har, anul Sfintei Euharistii!

Urez fiecărui drag enoriaș și fiecărui om binevoitor un an nou fericit, binecuvântat de Dumnezeu!

Alba Iulia, 1 Ianuarie 2005, la sărbătoarea Sfintei fecioare Maria, Mama lui Dumnezeu.

Arhiepiscop,
Dr. Jakubinyi György