Audienţă jubiliară

Milostivire și răscumpărare
sâmbătă, 10 septembrie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Textul pe care l-am ascultat ne vorbește despre milostivirea lui Dumnezeu care se realizează în răscumpărare, adică în mântuirea care ne-a fost dăruită cu sângele Fiului său Isus (cf. 1Pt 1,18-21). Cuvântul „răscumpărare” este mai puțin folosit, și totuși este fundamental pentru că indică eliberarea cea mai radicală pe care Dumnezeu o putea realiza pentru noi, pentru toată omenirea și pentru întreaga creație. Pare că omului de astăzi nu-i mai place să se gândească la faptul că este eliberat și mântuit de o intervenție a lui Dumnezeu; de fapt, omul de astăzi se înșeală cu propria libertate ca forță pentru a obține totul. Se și laudă cu asta. Dar în realitate nu este așa. Câte iluzii sunt vândute sub pretextul libertății și câte noi sclavii se creează în zilele noastre în numele unei false libertăți! Atâția, atâția sclavi: „Eu fac asta pentru că vreau s-o fac, eu iau droguri pentru că-mi place, sunt liber, eu fac ailaltă”. Sunt sclavi! Devin sclavi în numele libertății. Noi toți am văzut persoane de acest gen care la sfârșit ajung la pământ. Avem nevoie ca Dumnezeu să ne elibereze de orice formă de indiferență, de egoism și de autosuficiență.

Cuvintele apostolului Petru exprimă foarte bine sensul noii stări de viață la care suntem chemați. Făcându-se unul dintre noi, Domnul Isus nu numai că asumă condiția noastră umană, ci ne înalță la posibilitatea de a fi fii ai lui Dumnezeu. Cu moartea și învierea sa Isus Cristos, Miel fără pată, a învins moartea și păcatul pentru a ne elibera de stăpânirea lor. El este Mielul care a fost jertfit pentru noi, pentru ca noi să putem primi o viață nouă formată din iertare, din iubire și din bucurie. Sunt frumoase aceste trei cuvinte: iertare, iubire și bucurie. Tot ceea ce El a asumat a fost și răscumpărat, eliberat și mântuit. Desigur, este adevărat că viața ne pune la încercare și uneori suferim pentru asta. Totuși, în aceste momente suntem invitați să ne îndreptăm privirea spre Isus răstignit care suferă pentru noi și cu noi, ca dovadă sigură că Dumnezeu nu ne abandonează. Oricum, să nu uităm niciodată că în necazuri și în persecuții, ca și în durerile zilnice suntem mereu eliberați de mâna milostivă a lui Dumnezeu care ne ridică la sine și ne conduce la o viață nouă.

Iubirea lui Dumnezeu este nemărginită: putem descoperi semne mereu noi care indică atenția sa față de noi și mai ales voința sa de a ajunge la noi și de a ne preceda. Toată viața noastră, deși este marcată de fragilitatea păcatului, este pusă sub privirea lui Dumnezeu care ne iubește. Câte pagini din Sfânta Scriptură ne vorbesc despre prezența, despre apropierea și despre duioșia lui Dumnezeu față de fiecare om, în special față de cei mici, cei săraci și cei necăjiți! Dumnezeu are o mare duioșie, o mare iubire față de cei mici, față de cei slabi, față de cei rebutați de societate. Cu cât suntem mai în nevoie, cu atât privirea sa asupra noastră se umple de milostivire. El simte o compasiune milostivă față de noi deoarece cunoaște slăbiciunile noastre. Cunoaște păcatele noastre și ne iartă; iartă mereu! Este atât de bun, este atât de bun Tatăl nostru.

De aceea, iubiți frați și surori, să ne deschidem Lui, să primim harul său! Pentru că, așa cum spune Psalmul, „cu Domnul este milostivirea / și mare este cu el răscumpărarea” (130,7).