Cuvântul PF Lucian la vizita Card. Sandri la Blaj

Cuvântul Preafericirii Sale Arhiepiscopul Major
Lucian Mureșan în Catedrala Blajului,
la vizita Cardinalului Leonardo Sandri,
prefectul Congregației pentru Bisericile Răsăritene
Blaj, 9 mai 2010

Eminența Voastră, Leonardo Cardinal Sandri,
Prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale din Roma,
Excelența Voastră, Arhiepiscop Francesco Javier Lozano,
Nunțiu apostolic în România și Republica Moldova,
Preasfințiile Voastre,
Iubiți frați preoți,
Dragi credincioși,

Cu bucurie, cu credință și cu iubire proclamăm pe Cel ce a biruit iadul, păcatul și moartea, că este adevărata Lumină a lumii. Rămânând cu noi în Dumnezeiasca Euharistie, El ni se oferă, gratuit, să ne fie lumină, cale, adevăr și viață. Pe El îl recunoaștem ca pe singurul Domn și Răscumpărător; numai Lui ne închinăm și afară de El pe altul nu știm!

Întru bucuria pascală am celebrat ieri, la Cimitirul Săracilor din Sighet, pe locul unde-și dorm somnul păcii atâția episcopi și preoți catolici, alături de o mulțime de personalități ale vieții politice, economice și culturale ale neamului nostru, aruncați în gropi comune, după ani grei de închisoare.

Astăzi, în zi de duminică, în Ziua Domnului, suntem adunați în Catedrala Mamă a Bisericii noastre, Catedrală pe care a ctitorit-o un episcop vizionar, un Moise al românilor, episcopul Inocențiu Micu, care-și doarme somnul păcii întru așteptarea obșteștii învieri, la umbra maiestuosului iconostas.

Tot aici, la umbra aceluiași iconostas, odihnește cardinalul Alexandru Todea, care a supraviețuit anilor grei de închisoare de la Sighet și care a devenit și a rămas pentru noi un model de luptă pentru adevăr și dreptate, de slujire a Bisericii Greco-Catolice și de atașament necondiționat față de Sfântul Scaun al Romei.

În această Catedrală și-n acest Blaj, mic între cetățile țării noastre, dar mare întru spirit, de unde, datorită Sfintei Uniri cu Biserica Romei, s-au născut, s-au frământat și au rodit marile idei de trezire și de unitate națională și religioasă a tuturor românilor, n-a putut – din motive bine cunoscute – să vină și să se roage aici Bunul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, acum 11 ani, la vizita sa in România. Totuși, ne-au rămas în minte și în inimă cuvintele Sfântului Părinte, rostite atunci: „Astăzi sunt aici pentru a vă aduce omagiu vouă, fii ai Bisericii Greco-Catolice, care mărturisiți de trei secole, prin sacrificii uneori nemaiauzite, credința voastră în unitate… Din această Catedrală (Sf. Iosif) gândul meu nu poate să nu zboare spre Blaj. Sărut în chip spiritual acel pământ de martiriu și îmi însușesc mișcătoarele cuvinte ale marelui poet Mihail Eminescu, care se referă la el: Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat să-l pot vedea!”

În fața acestei Catedrale s-a proclamat solemn Bula „Ad totius dominici gregis” emisă de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea la 14 decembrie 2005, prin care Provincia Mitropolitană Greco-Catolică Română a fost ridicată la demnitatea de Arhiepiscopie Majoră.

Și câte multe, alte mari evenimente ale vieții Bisericii și a Neamului s-au desfășurat în Catedrala aceasta și în Blajul nostru.

În acest loc al mărturiei și al lucrării harului Preasfintei Treimi Vă aflați Eminența Voastră, ca Prefect al Congregației care se preocupă și de Biserica noastră, Biserică pe care, iată, de câteva zile o cunoașteți la ea acasă, cu greutățile ei, dar mai ales cu speranțele și cu realizările ei.

Până în anul 1948, pe peretele de langă tronul arhieresc se afla o placă mare de marmoră neagră, pe care era consemnat Actul Sfintei Uniri cu Biserica Romei, la 200 de ani, și în care se afirma atașamentul clerului și al credincioșilor față de Scaunul lui Petru, față de Sfântul Părinte Papa. Aceeași fidelitate am reafirmat-o solemn, în Catedrala Sfântul Petru din Roma, la celebrarea a 300 de ani de la Sfânta Unire cu Biserica Romei. Transmiteți, Eminența Voastră, Sfântului Părinte Papa, deplina noastră supunere și ascultate față de magisteriul său infailibil, însoțită de dragoste sinceră și generoasă, întru împlinirea datoriilor față de poporul pentru care suntem chemați sa-l slujim și să-l conducem la mântuire. Mulțumim, Eminență, pentru plăcuta vizită, precum și pentru cuvintele de învățătură și încurajare pe care ni le-ați rostit.

Mulțumim Excelenței Sale, Nunțiul apostolic, pentru prezență și pentru împreună slujire. Sunteți al nostru pentru mai mulți ani, și veți rămâne mereu în dragostea și în recunoștința noastră.

Mulțumesc confraților episcopi și preacucernicilor preoți pentru participare, pentru bună colaborare întru împreună lucrare.

Iubiți credincioși, să-L purtăm peste tot în viața noastră pe Cel ce astăzi ni s-a proclamat ca fiind lumina lumii. Să trăim cu toții bucuria pascală, întru pacea Lui și întru iertarea pe care El ne-o dă pentru pocăință. Măicuța Sfântă să nu ne lase să pierim pe cale. Amin!