Discursul Papei la întâlnirea din Torino cu reprezentanţii lumii muncii

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu reprezentanții lumii muncii
Torino, Piazzeta Reale, 21 iunie 2015

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Vă salut pe voi toți, muncitori, întreprinzători, autorități, tineri și familii, prezenți la această întâlnire și vă mulțumesc pentru intervențiile voastre, din care reiese simțul de responsabilitate în fața problemelor cauzate de criza economică, și pentru că ați mărturisit că credința în Domnul și unitatea familiei vă sunt de mare ajutor și sprijin.

Vizita mea la Torino începe cu voi. Și înainte de toate exprim apropierea mea de tinerii șomeri, de persoanele care sunt în ajutor de șomaj sau în condiții precare; dar și de întreprinzători, de artizani și de toți muncitorii din diferitele sectoare, mai ales de cei care fac eforturi pentru a merge înainte.

Munca nu este necesară numai pentru economie, ci pentru persoana umană, pentru demnitatea sa, pentru cetățenia sa și chiar pentru incluziunea socială. Torino este din punct de vedere istoric un pol de atracție de muncă, dar astăzi simte puternic criza: munca lipsește, s-au mărit inegalitățile economice și sociale, atâtea persoane au sărăcit și au probleme cu casa, sănătatea, instruirea și alte bunuri primare. Imigrația mărește competiția, dar migranții nu trebuie învinovățiți, pentru că ei sunt victime ale fărădelegii, ale acestei economii care rebutează și ale războaielor. Provoacă plânsul a vedea spectacolul din aceste zile, în care ființele umane sunt tratate ca marfă!

În această situație suntem chemați să reafirmăm acel „nu” spus unei economii a rebutului, care cere să ne resemnăm cu excluderea celor care trăiesc în sărăcie absolută – la Torino circa o zecime din populație. Se exclud copiii (natalitate zero!), se exclud bătrânii și acum se exclud tinerii (peste 40% de tineri șomeri!). Ceea ce nu produce se exclude conform „folosește și aruncă”.

Suntem chemați să reafirmăm acel „nu” spus idolatriei banului, care determină să se intre cu orice preț în numărul celor puțini care, în pofida crizei, se îmbogățesc, fără a se îngriji de mulți care sărăcesc, uneori până la foamete.

Suntem chemați să reafirmăm acel „nu” spus corupției, atât de răspândită care pare să fie o atitudine, un comportament normal. Dar nu în cuvinte, cu faptele. „Nu” spus înțelegerii mafiote, fraudele, mitele și lucruri de acest gen.

Și numai așa, unind forțele, putem spune „nu” fărădelegii care generează violență. Don Bosco ne învață că metoda cea mai bună este cea preventivă: și conflictul social trebuie prevenit, și asta nu se face cu justiția.

În această situație, care nu este numai torineză, italiană, este globală și complexă, nu se poate doar aștepta „reluarea” – „așteptăm reluarea…” -. Munca este fundamentală – declară încă de la început Constituția italiană – și este necesar ca întreaga societate, în toate componentele sale, să colaboreze pentru ca ea să existe pentru toți și să fie o muncă demnă a bărbatului și a femeii. Acest lucru cere un model economic care să nu fie organizat în funcție de capital și de producție, ci mai degrabă în funcție de binele comun. Și, cu privire la femei – ați vorbit dumneavoastră [muncitoarea care a intervenit] -, drepturile lor trebuie tutelate cu putere, pentru că femeile, care poartă și cea mai mare povară în îngrijirea casei, a copiilor și a bătrânilor, sunt încă discriminate, și în muncă.

Este o provocare foarte angajantă, care trebuie înfruntată cu solidaritate și privire amplă; și Torino este chemat să fie încă o dată protagonist al unei noi perioade de dezvoltare economică și socială, cu tradiția sa manufacturieră și artizanală – să ne gândim că, în relatarea biblică, Dumnezeu a fost chiar artizan… Voi sunteți chemați la asta: manufacturieră și artizanală – și în același timp cu cercetarea și inovația.

Pentru aceasta este nevoie de a investi cu curaj în formare, încercând să se schimbe tendința care a făcut să scadă în ultimele timpuri nivelul mediu de instruire și mulți copii au abandonat școala. Dumneavoastră [tot muncitoarea] mergeați seara la școală, pentru a putea merge înainte…

Astăzi aș vrea să unesc glasul meu cu acela al atâtor muncitori și întreprinzători în a cere ca să se poată realiza și un „pact social și generațional”, așa cum a indicat experiența „Agora”, pe care o duceți înainte în teritoriul diecezei. A pune la dispoziție date și resurse, în perspectiva lui „a face împreună” este condiție preliminară pentru a depăși actuala situație dificilă și pentru a construi o identitate nouă și adecvată la timpurile și la exigențele teritoriului. A venit timpul de a reactiva o solidaritate între generații, de a recupera încrederea între tineri și adulți. Acest lucru implică și a deschide posibilități concrete de credit pentru noi inițiative, a activa o constantă orientare și însoțire la muncă, a susține ucenicia și racordul dintre firme, școala profesională și Universitatea.

Mi-a plăcut mult că voi trei ați vorbit despre familie, despre copii și despre bunici. Să nu uităm această bogăție! Copiii sunt promisiunea de dus înainte: această muncă pe care voi ați semnalat-o, pe care ați primit-o de la înaintașii voștri. Și bătrânii sunt bogăția amintirii. O criză nu poate să fie depășită, noi nu putem să ieșim din criză fără tineri, adolescenți, copii și bunici. Forță pentru viitor și amintire a trecutului care ne indică unde trebuie să se meargă. Să nu se neglijeze acest lucru, vă rog. Copiii și bunicii sunt bogăția și promisiunea unui popor.

La Torino și în teritoriul său există încă potențialități însemnate care trebuie investite pentru crearea de muncă: asistența este necesară, dar nu este suficient: este nevoie de promovare, care să regenereze încrederea în viitor.

Iată câteva lucruri principale pe care voiam să vi le spun. Adaug un cuvânt care n-aș vrea să fie retoric, vă rog: curaj! Nu înseamnă: răbdare, resemnați-vă. Nu, nu, nu înseamnă asta. Ci dimpotrivă, înseamnă: îndrăzniți, fiți curajoși, mergeți înainte, fiți creativi, fiți „artizani” în toate zilele, artizani ai viitorului! Cu forța acelei speranțe pe care ne-o dă Domnul și nu dezamăgește niciodată. Dar care are nevoie și de munca noastră. Pentru aceasta mă rog și vă însoțesc cu toată inima. Domnul să vă binecuvânteze pe toți și Sfânta Fecioară Maria să vă ocrotească. Și, vă rog, vă cer să vă rugați pentru mine! Mulțumesc!