Audienţa generală de miercuri

Călătoria apostolică în Turcia
miercuri, 3 decembrie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua.

Astăzi doresc să împărtășesc cu voi câteva lucruri din pelerinajul meu pe care l-am făcut în Turcia de vinerea trecută până duminică. Așa cum cerusem să-l pregătim și să-l însoțim cu rugăciunea, acum vă invit să aducem mulțumire Domnului pentru realizarea Sa și pentru ca să poată apărea roade de dialog, atât în raporturile noastre cu frații ortodocși cât și în cele cu musulmanii, și în drumul spre pacea dintre popoare. În primul rând, simt că trebuie să reînnoiesc exprimarea recunoștinței mele președintelui Republicii turce, primului ministru, președintelui pentru afacerile religioase și celorlalte autorități, care m-au primit cu respect și au garantat buna ordine a evenimentelor. Acest lucru cere muncă și eu au făcut aceasta cu plăcere.

Mulțumesc Episcopilor din Biserica Catolică din Turcia, președintelui Conferinței Episcopale, atât de bun, și mulțumesc pentru angajarea lor comunităților catolice, așa cum îi mulțumesc Patriarhului ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, pentru primirea cordială. Fericitul Paul al VI-lea și Sfântul Ioan Paul al II-lea, care amândoi au mers în Turcia, și Sfântul Ioan al XXIII-lea, care a fost Delegat Pontifical în acea națiune, au ocrotit din cer pelerinajul meu, care a avut loc la opt ani după cel al predecesorului meu, Papa Benedict al XVI-lea. Acea țară este îndrăgită de orice creștin, în special pentru că a dat naștere Apostolului Paul, pentru că a găzduit primele șapte Concilii și pentru prezența, aproape de Efes, a „casei Mariei”. Tradiția ne spune că acolo a trăit Preasfânta Fecioară Maria, după Coborârea Duhului Sfânt.

În prima zi a călătoriei apostolice, am salutat autoritățile țării, în majoritate musulmană, dar în a cărei constituție se afirmă laicitatea statului. Și cu autoritățile am vorbit despre violență. Tocmai uitarea lui Dumnezeu, și nu glorificarea Sa, generează violență. Pentru aceasta am insistat asupra importanței ca musulmanii și creștinii să se angajeze împreună pentru solidaritate, pentru pace și dreptate, afirmând că fiecare stat trebuie să asigure cetățenilor și comunităților religioase o reală libertate de cult.

Astăzi, înainte de a merge în Aula Paul al IV-lea să îi salut pe bolnavi, am fost cu un grup de creștini și islamiști care fac o reuniune organizată de Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios, sub conducerea Cardinalului Tauran, și au exprimat și ei dorința de a continua în acest dialog fratern între catolici, creștini și islamiști. În a doua zi am vizitat câteva locuri-simbol ale diferitelor confesiuni religioase prezente în Turcia. Am făcut aceasta simțind în inimă invocația către Domnul, Dumnezeu al cerului și al pământului, Tată milostiv al întregii omeniri.

Centrul zilei a fost celebrarea euharistică la care au participat în catedrală păstori și credincioși din diferitele rituri catolice prezente în Turcia. Au asistat și Patriarhul ecumenic, Vicarul Patriarhal armean apostolic, Mitropolitul Siro-Ortodox și exponenți protestanți. Împreună l-am invocat pe Duhul Sfânt, Cel care face unitatea Bisericii: unitate în credință, unitate în caritate, unitate în coeziune interioară. Poporul lui Dumnezeu, în bogăția tradițiilor și articulațiilor sale, este chemat să se lase condus de Duhul Sfânt, în atitudine constantă de deschidere, de docilitate și de ascultare. În drumul nostru de dialog ecumenic și al unității noastre, al Bisericii noastre Catolice, Cel care face totul este Duhul Sfânt. Nouă ne revine să-l lăsăm să facă, să-l primim și să urmăm inspirațiile Sale.

A treia și ultima zi, sărbătoarea Sf. Andrei Apostolul, a oferit contextul ideal pentru a consolida raporturile fraterne dintre Episcopul de Roma, Succesor al lui Petru, și Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Succesor al lui Andrei, frate al lui Simon Petru, care a întemeiat acea Biserică. Am reînnoit cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I angajarea reciprocă de a continua pe drumul spre restabilirea comuniunii depline dintre catolici și ortodocși. Împreună am semnat o Declarație comună, etapă ulterioară a acestui drum. A fost deosebit de semnificativ faptul că acest act a avut loc la sfârșitul unei solemne Liturghii din sărbătoarea Sf. Andrei, la care am asistat cu mare bucurie și care a fost urmată de dubla binecuvântare împărțită de Patriarhul de Constantinopol și de Episcopul de Roma. Într-adevăr, rugăciunea este baza pentru orice dialog ecumenic sub conducerea Duhului Sfânt care, așa cum am spus, este Cel care face unitatea.

Ultima întâlnire – acest lucru a fost frumos și dureros în același timp – a fost cea cu un grup de tineri refugiați, găzduiți de salezieni. Era foarte important pentru mine să întâlnesc câțiva refugiați din zonele de război din Orientul Mijlociu, atât pentru a le exprima apropierea mea și a Bisericii cât și pentru a sublinia valoarea primirii, în care și Turcia este foarte angajată. Mulțumesc încă o dată Turciei pentru această primire a atâtor refugiați și mulțumesc din inimă salezienilor din Istanbul. Acești salezieni lucrează cu refugiații, sunt buni! Am întâlnit și alți preoți și un iezuit germani și alții care lucrează cu refugiații, dar acel oratoriu salezian este un lucru frumos, este o lucrare ascunsă. Mulțumesc mult tuturor acelor persoane care lucrează cu refugiații. Și să ne rugăm pentru toți refugiații și pentru ca să fie înlăturate cauzele acestei plăgi dureroase.

Iubiți frați și surori, Dumnezeu atotputernic și milostiv să continue să ocrotească poporul turc, pe guvernanții săi și pe reprezentanții diferitelor religii. Fie ca ei să poată construi împreună un viitor de pace, așa încât Turcia să poată reprezenta un loc de coexistență pașnică între religii și culturi diferite. În afară de aceasta, să ne rugăm pentru ca, prin mijlocirea Fecioarei Maria, Duhul Sfânt să facă rodnică această călătorie apostolică și să favorizeze în Biserică fervoarea misionară, pentru a vesti tuturor popoarelor, în respect și în dialog fratern, că Domnul Isus este adevăr, pace și iubire. Numai El este Domnul.