Pastorala de Crăciun a PS Böcskei László

Mesajul PS Ladislaus Böcskei
Episcop romano-catolic de Oradea
la Sfântul Crăciun 2013

Ladislaus Böcskei
Divina Miseratione et Apostolicae Sedis Gratia
Episcopus Magno Varadinensis Latinorum

Frați și Surori în Cristos!

Am ajuns din nou la sărbătoarea în preajma căreia, oamenii pătrunși parcă mai mult de lumina credinței și urmând un imbold lăuntric acceptă faptul, că în viața lor acum ceva se întâmplă altfel ca de obicei. Căci în preajma Crăciunului, atât de multe lucruri se întâmplă altfel în jurul nostru!

Acum, suntem mai sensibili față de contrastul dintre lumină și întuneric. Prin urmare, căutăm lumina și izvorul acesteia! – Acum, parcă observăm mai ușor tensiunea existențială ce se manifestă între cei ce trăiesc în bunăstare, și cei care se confruntă cu tot felul de nevoi și lipsuri. Poate căutăm să alinăm puțin suferința acestora din urmă! – Acum, noțiunea de bucurie și fericire parcă devine un clișeu obișnuit, care în contrast cu tristețea și amărăciunea, aduce mai multă seninătate și împlinire în viețile noastre, cel puțin în preajma sărbătorilor. – Acum, în locul supărării și al răzbunării, credem în împăcare și în acceptarea celorlalți, în fraternitate. Și dincolo de cuvinte, poate chiar ne străduim să facem simțit acest spirit, al adevăratei omenii. – Acum, rudele, prietenii și cunoștințele nu măsoară distanțele, ci se caută unii pe alții, căci bucuria sărbătorii nu poate rămâne individuală, ea trebuie împărtășită cu persoanele cele mai apropiate nouă. – Și am mai putea mult enumera, câte lucruri se întâmplă altfel ca de obicei, în preajma Crăciunului.

În Evanghelia din noaptea Sfântului Crăciun, evanghelistul Luca ne relatează despre o noapte întunecată și rece, când multe lucruri s-au întâmplat altfel decât se așteptau oamenii în legătură cu sosirea lui Mesia. Așa se face, că nu a observat nimeni cum Dumnezeu a pătruns în mod nemijlocit în lumea creată de El, cum a venit personal la omul creat după chipul și asemănarea Sa. Nu a observat nimeni, că Domnul a căutat sălaș în apropierea omului, pentru a-i cuceri inima și pentru a-i atrage la sine pe cei ce caută lumină în întuneric.

Astfel, Sfânta Noapte de Crăciun vorbește despre iubirea și fidelitatea lui Dumnezeu față de om, iubire și fidelitate manifestată în formă atât de umană, pentru ca noi să-L putem vedea, să-L putem atinge și să-L putem simți pe Cel care este pentru noi și alături noi. Dar, Noaptea de Crăciun vorbește și despre oameni, și despre infidelitatea noastră, despre lipsa de încredere și necredința noastră, despre faptul că de atâtea ori mai degrabă cedăm impulsurilor și confortului, propriei voințe sau părerii și influenței altora, decât să ne încredem în prezența bunului Dumnezeu. Din acest motiv este întunecată noaptea Betleemului, din acest motiv sunt suspicioși păstorii, din acest motiv este lung drumul și grea căutarea pentru magii de la Răsărit, căci oamenii tind prea ușor spre întuneric și uită mângâierea luminii. Însă lumina a triumfat și de această dată asupra întunericului! Steaua arată un nou început și un nou drum: pentru păstori și pentru magi, dar și pentru mulți alții, chiar și pentru noi.

Frați și Surori în Cristos! Retrăind și în acest an emoția primului Crăciun, suntem chemați să ne lăsăm pătrunși de bogăția misterului Întrupării lui Dumnezeu. Realitatea întunericului și a luminii ne-o putem astfel asuma cu puterea credinței, care risipește tot ce este întunecat și răspândește adevărata lumină. Căci așa a sosit Isus la Betlehem: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, care ne eliberează din întuneric.

Pe de altă parte, ar fi important și necesar ca să ne ajutăm unii pe alții în a descoperi, că în viața noastră, acum – și nu doar acum -, ceva se întâmplă altfel, ca de obicei, înțelegând că suntem cu adevărat iubiți. Acest adevăr ne este descoperit prin Pruncul din ieslea Betleemului. Suntem iubiți și acceptați! Iubiți, căci suntem valoroși! Iubiți, căci suntem unici! Iubiți, căci purtăm valori! Iubiți, căci nu păstrăm aceste valori pentru noi înșine! Iubiți, căci prin noi lumea este mai frumoasă și mai bogată! Iubiți, căci și alții au nevoie de iubirea pe care o primim noi!

Frați și Surori în Crisos! La marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului nostru, doresc tuturor să putem depăși tiparele și obiceiurile cotidiene, la care de multe ori ținem foarte mult. Doresc să simțim Betleemul în suflet și să pătrundem simplitatea, înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu în viața noastră, întărindu-ne în credința față de Dumnezeul nostru iubitor. Să ne îndepărtăm de lucrurile exterioare și să trăim în suflet evenimentul Crăciunului. Să fim atenți la cuvântul îngerului pentru a putea auzi vestirea cerească! Să-L căutăm pe Cel ce vine la noi, ca nu cumva să-I ratăm sosirea! Iar atunci, când simțim că ne este aproape, să nu-L împovărăm cu întrebările noastre – de ce? cum? Și până când? -, ci să-L adorăm și să ne ne lăsăm atinși de iubirea sa mângâietoare.

Cu aceste gânduri și cu urări de pace Vă doresc tuturor un Crăciun binecuvântat și plin de har!