Audienţa generală de miercuri

Călătoria apostolică în Polonia
miercuri, 31 mai 2006

Dragi frați și surori,

Doresc astăzi să parcurg din nou, împreună cu voi, etapele călătoriei mele apostolice pe care am putut să o realizez zilele trecute în Polonia. Mulțumesc Episcopatului polonez, mai ales Arhiepiscopilor Mitropoliți de Varșovia și Cracovia, pentru zelul și grija cu care au pregătit această vizită. Reînnoiesc expresia recunoștinței mele față de președintele Republicii și față de diferitele autorități din țară, precum și față de toți cei care au cooperat la reușita acestui eveniment. Mai ales doresc să le spun un mare „mulțumesc” catolicilor și întregului popor polonez, pe care i-am simțit adunându-se în jurul meu într-o îmbrățișare plină de căldură umană și spirituală. Și mulți dintre dumneavoastră au văzut-o la televizor. Ea era o adevărată expresie a catolicității, a iubirii Bisericii, care se exprimă în iubirea față de Succesorul lui Petru.

După sosirea la aeroportul din Varșovia, Catedrala acestei importante metropole a fost locul primei mele întâlniri rezervate preoților, chiar în ziua în care se sărbătorea jubileul de 50 de ani de la hirotonirea întru preoție a Cardinalului Jozef Glemp, păstorul acelei Arhidieceze. Astfel pelerinajul meu a început sub semnul preoției și a continuat apoi cu o mărturie a preocupării ecumenice, oferită în biserica luterană a Preasfintei Treimi. Cu acel prilej, unit cu reprezentanții diferitelor Biserici și Comunități ecleziale care trăiesc în Polonia, am confirmat hotărârea fermă de a considera angajarea pentru reconstituirea deplinei și vizibilei unități între creștini o adevărată prioritate a ministeriului meu. A fost apoi Sfânta Liturghie solemnă în Piața Pilsudski, arhiplină de oameni, în centrul Varșoviei. Acest loc, unde am celebrat în mod solemn și cu bucurie Euharistia, a dobândit deja o valoare simbolică, găzduind evenimente istorice precum Sfintele Liturghii celebrate de Papa Ioan Paul al II-lea și cea pentru funeraliile Cardinalului Primat Ștefan Wyszynski, precum și câteva slujbe de pomenire, cu un număr impresionant de credincioși, în zilele ce au urmat morții veneratului meu Predecesor.

Din program nu putea să lipsească vizita la Sanctuarele care au marcat viața preotului și episcopului Karol Wojtyla; mai ales acestea trei: cel de la Czestochowa, de la Kalwaria Zebrizidowska și cel al Divinei Îndurări. Nu aș fi putut omite oprirea la celebrul Sanctuar marian de la Jasna Gora. Pe acel Munte Luminat, inimă a națiunii poloneze, ca într-un fel de Cenacol, nenumărați credincioși și mai ales călugări, călugărițe, seminariști și reprezentanți ai Mișcărilor eclesiale s-au adunat în jurul Succesorului lui Petru pentru a se așeza, împreună cu mine, în ascultarea Mariei. Plecând de la minunata meditație mariană pe care Papa Ioan Paul al II-lea a dat-o Bisericii în Enciclica Redemptoris Mater, am dorit să repropun credința ca atitudine fundamentală a spiritului – care nu este doar ceva intelectual sau sentimental -, credința adevărată implică întreaga persoană: gânduri, sentimente, intenții, relații, trup, activitate, muncă zilnică. Vizitând apoi minunatul Sanctuar de la Kalwaria Zebrzydowska, la mică distanță de Cracovia, i-am cerut Fecioarei Îndurerate să susțină credința comunității ecleziale în momentele de dificultate și de încercare; etapa următoare, la Sanctuarul Divinei Îndurări, la Lagiewniki, mi-a dat posibilitatea să subliniez faptul că doar Milostivirea Divină luminează misterul omului. În mănăstirea vecină cu acest Sanctuar, contemplând rănile luminoase ale lui Cristos înviat, sora Faustina Kowalska a primit un mesaj de încredere pentru omenire, mesajul Divinei Îndurări, căruia Papa Ioan Paul al II-lea i s-a făcut ecou și interpret, și care este într-adevăr un mesaj central tocmai pentru timpul nostru: Milostivirea ca forță a lui Dumnezeu, ca limită divină împotriva răului din lume.

Am dorit să vizitez și alte „sanctuare” simbolice: mă refer la Wadowice, localitate devenită renumită pentru că acolo s-a născut și a fost botezat Karol Wojtyla. Vizitând-o mi s-a oferit oportunitatea de a-i mulțumi Domnului pentru darul acestui neobosit slujitor al Evangheliei. Rădăcinile credinței sale puternice, ale umanității sale atât de sensibile și deschise, ale iubirii sale pentru frumos și adevăr, ale devoțiunii sale față de Fecioara Maria, ale iubirii sale pentru Biserică și mai ales ale chemării sale la sfințenie se află în acest orășel unde el a primit prima educație și formare. Alt loc drag Papei Ioan Paul al II-lea este Catedrala din Wawel, la Cracovia, loc simbol pentru națiunea poloneză: în cripta acelei catedrale Karol Wojtyla a celebrat prima sa Sfântă Liturghie.

O altă experiență foarte frumoasă a fost întâlnirea cu tinerii, care a avut loc la Cracovia, în marele Parc Blonie. Tinerilor veniți în număr mare le-am încredințat în mod simbolic „Flacăra milostivirii”, pentru ca să fie în lume vestitori ai Iubirii și ai Milostivirii divine. Împreună cu ei am meditat asupra cuvântului evanghelic al casei construite pe stâncă (cfr. Matei 7,24-27), citită și astăzi, la începutul acestei audiențe. Asupra Cuvântului lui Dumnezeu m-am oprit pentru a reflecta și duminică dimineața, în solemnitatea Înălțării Domnului, pe parcursul ultimei celebrări din vizita mea. A fost o întâlnire liturgică animată de o extraordinară participare a credincioșilor, în același parc în care în seara de dinainte a avut loc întâlnirea cu tinerii. Am profitat de acest prilej pentru a reînnoi în mijlocul poporului polonez uimitoarea vestire a adevărului creștin despre om, creat și răscumpărat în Cristos; acel adevăr pe care de atâtea ori Papa Ioan Paul al II-lea l-a proclamat cu putere pentru a-i încuraja pe toți să fie tari în credință, în speranță și în iubire. Rămâneți statornici în credință! Aceasta este misiunea pe care le-am lăsat-o fiilor iubitei Polonii, încurajându-i să persevereze în fidelitatea față de Cristos și față de Biserică, pentru ca Europei și lumii să nu le lipsească aportul mărturiei lor evanghelice. Toți creștinii trebuie să se simtă angajați să dea această mărturie, pentru a evita ca omenirea celui de-al treilea mileniu să mai cunoască orori asemănătoare cu cele evocate în mod tragic de lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau.

Tocmai în acel loc cunoscut în mod trist în toată lumea am dorit să mă opresc înainte de a mă reîntoarce la Roma. În lagărul de la Auschwitz-Birkenau, ca și în alte lagăre similare, Hitler a exterminat peste șase milioane de evrei. La Auschwitz-Birkenau au murit și circa 150.000 de polonezi și zeci de mii de bărbați și femei de alte naționalități. În fața erorii de la Auschwitz nu există alt răspuns decât Crucea lui Cristos: Iubirea coborâtă până în străfundul abisului răului, pentru a-l salva pe om la rădăcină, acolo unde libertatea sa poate să se revolte împotriva lui Dumnezeu. Omenirea de astăzi nu trebuie să uite Auschwitz-ul și celelalte „fabrici ale morții” în care regimul nazist a încercat să îl elimine pe Dumnezeu pentru a-i lua locul! Să nu cedeze ispitei urii rasiale, care este la originea celor mai rele forme de antisemitism! Oamenii să recunoască din nou că Dumnezeu este Tată al tuturor și ne cheamă pe toți în Cristos să construim împreună o lume de dreptate, de adevăr și de pace! Aceasta dorim să îi cerem Domnului prin mijlocirea Mariei pe care în această zi, încheind luna mai, o contemplăm sârguincioasă și plină de iubire în vizitarea rudei sale în vârstă, Elisabeta.