Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la a VI-a Zi Mondială a Vieții Consacrate
1. „Au dus pruncul la Ierusalim pentru a-l oferi Domnului, după cum este scris în Legea Domnului” (Luca 2,22).
La patruzeci de zile după sărbătoarea Nașterii Domnului, Biserica retrăiește astăzi misterul prezentării lui Isus în Templu. Îl retrăiește cu uimirea Sfintei Familii din Nazaret, iluminată de plinătatea revelării acelui „prunc”, care – după cum ne-au amintit prima și a doua Lectură – este judecătorul escatologic promis de profeți (Maleahi 3,1-3), „arhiereul milostiv și fidel” venit pentru a „curăți păcatele poporului” (Evrei 2,17).
Pruncul, pe care Maria și Iosif l-au dus cu iubire la Templu, este Cuvântul întrupat, Răscumpărătorul omului și al istoriei!
În această zi, comemorând ceea ce s-a întâmplat în acea zi la Ierusalim, suntem invitați să intrăm și noi în Templu, pentru a medita misterul lui Cristos, Unul născut al Tatălui, care, prin Întruparea și Învierea sa, a devenit întâiul născut al omenirii răscumpărate.
Astfel în această sărbătoare se prelungește tema lui Cristos lumină, care caracterizează solemnitatea Nașterii Domnului și a Epifaniei.
2. „Lumina neamurilor și gloria Israelului” (Luca 2,32). Aceste cuvinte profetice le rostește bătrânul Simeon, inspirat de Dumnezeu, când îl ia în brațe pe pruncul Isus. În același timp, el vestește că „Mesia Domnului” își va împlini misiunea ca fiind „semn care va stârni împotriviri” (Luca 2,34). În ceea ce o privește Maria, Mama, și ea va participa direct la patima Fiului său divin (cf. Luca 2,35).
Așadar, în sărbătoarea de astăzi celebrăm misterul consacrării: consacrarea lui Cristos, consacrarea Mariei, consacrarea tuturor acelora care îl urmează pe Isus, din iubire față de Împărăția Cerului.
3. Salutându-l cu cordialitate fraternă pe Cardinalul Eduardo Martinez Somalo, care prezidează această celebrare, sunt bucuros că mă pot întâlni cu voi, dragi frați și surori care, într-o zi mai apropiată sau mai îndepărtată, v-ați oferit total pe voi înșivă Domnului în alegerea vieții consacrate. Salutându-vă pe fiecare cu afecțiune, mă gândesc la lucrurile mari pe care Dumnezeu le-a înfăptuit și le înfăptuiește în voi, „atrăgând spre sine” întreaga voastră existență.
Laud cu voi pe Domnul, pentru că El este Iubirea atât de mare și frumoasă, care merită dăruirea neprețuită a întregii persoane, în profunditatea inimii și în desfășurarea concretă de zi cu zi a diverselor etape ale vieții.
„Da-ul!” vostru, modelat după cel al lui Cristos și al Fecioarei Maria, este simbolizat de lumânările care au iluminat în această seară Bazilica Vaticanului. Sărbătoarea de astăzi este dedicată în mod special vouă, care în Poporul lui Dumnezeu reprezentați cu elocvență particulară noutatea escatologică a vieții creștine. Voi sunteți chemați să fiți lumina adevărului și a dreptății, martori ai solidarității și ai păcii.
4. Este încă vie amintirea Zilei de rugăciune pentru pace, trăită cu zece zile în urmă la Assisi. Pentru această extraordinară mobilizare în favoarea păcii în lume, am știut și știu că pot conta în mod particular pe voi, dragi persoane consacrate. Îmi exprim, și în această ocazie, recunoștința profundă pentru voi.
Vă mulțumesc, mai întâi de toate, pentru rugăciune. Câte comunități contemplative, dedicate cu totul rugăciunii, bătând zi și noapte la inima Dumnezeului păcii, cooperează la victoria lui Cristos asupra urii, a răzbunării și a structurilor de păcat!
Pe lângă rugăciune, mulți dintre voi, dragi frați și surori, construiesc pacea cu mărturia fraternității și a comuniunii, răspândind în lume spiritul evanghelic, ca un ferment care face să crească omenirea spre Împărăția Cerului. Vă mulțumesc și pentru aceasta!
În foarte multe zone călugării și călugărițele își oferă angajarea activă pentru dreptate, acționând printre cei marginalizați, intervenind la rădăcina conflictelor și contribuind astfel la edificarea unei păci substanțiale și de durabile. Oriunde Biserica este implicată în apărarea și promovarea omului și a binelui comun, acolo sunteți și voi, dragi persoane consacrate, care pentru a fi în întregime pentru Dumnezeu sunteți și în întregime pentru frați. Pentru aceasta fiecare persoană de bunăvoință vă este recunoscătoare.
5. Icoana Mariei, pe care o contemplăm în timp ce îl oferă pe Isus în templu, o prefigurează pe cea a Răstignirii, anticipând și cheia de lectură. Într-adevăr, pe Calvar a ajuns la desăvârșire oferta Fiului, și unită cu a sa, cea a Mamei. Aceeași sabie îi străpunge pe amândoi, Mamă și Fiu (cf. Luca 2,35). Aceeași durere. Aceeași iubire.
Pe această cale, Mater Jesu a devenit Mater Ecclesiae. Pelerinajul său de credință și de consacrare constituie prototipul pelerinajului fiecărui botezat. În mod particular, acest lucru este valabil pentru toți cei care îmbrățișează viața consacrată.
Cât este de mângâietor faptul de a ști că Maria este lângă noi, ca Mamă și Învățătoare, pe drumul nostru de consacrare! Nu doar pe plan afectiv, ci ea este și mai profund aproape de noi pe planul eficacității supranaturale, atestată de Scriptură, de Tradiție și de mărturia Sfinților, dintre care mulți l-au urmat pe Cristos pe drumul exigent a sfaturilor evanghelice.
O Marie, Mama lui Cristos și Mama noastră, îți mulțumim pentru grija cu care ne însoțești pe drumul vieții, și îți cerem: prezintă-ne astăzi din nou lui Dumnezeu, unicul nostru bine, pentru ca viața noastră, consumată de Iubire, să fie sacrificiu viu, sfânt și plăcut Lui.
Amin!
sâmbătă, 2 februarie 2002,
sărbătoarea Intrării în Templu a Domnului nostru Isus Cristos
Papa Ioan Paul al II-lea