Discursul Papei către tinerii bulgari

Discursul Papei Ioan Paul al II-lea
adresat tinerilor catolici
Plovdiv, duminică, 26 mai 2002

Dragi prieteni tineri!

1. Este o bucurie deosebită pentru mine să mă întâlnesc cu voi în această seară. Vă salut pe toți cu afecțiune, și le mulțumesc acelora care, în numele vostru, tocmai mi-au adresat cuvinte călduroase de bun venit. La încheierea vizitei mele în Țara Trandafirilor, această întâlnire – datorită tinereții voastre și entuziasmului primirii pe care mi-ați făcut-o – este un semn al primăverii care ne deschide spre viitor. Frumusețea comuniunii care ne unește în iubirea lui Cristos (cf. Fapte 2,42) ne îndeamnă pe toți să înaintăm cu încredere în larg (cf. Luca 5,4), reînnoindu-ne angajamentul de a răspunde zi după zi la darurile și sarcinile pe care le-am primit de la Domnul.

Încă de la începutul slujirii mele ca Succesor al lui Petru, am privit spre voi, tinerii, cu mare atenție și afecțiune, deoarece sunt convins că tinerețea nu este doar un timp de trecere de la adolescență la vârsta adultă, ci o perioadă a vieții pe care Dumnezeu a dat-o fiecărei persoane ca dar și ca sarcină. Este un timp pentru căutarea răspunsului la întrebările fundamentale, asemenea tânărului din Evanghelie (cf. Matei 16,20), și pentru descoperirea nu doar a sensului existenței, ci și a unui proiect concret de viață. Viitorul vostru personal, profesional și social va depinde, dragi tineri, de alegerile pe care le faceți în acești ani: tinerețea este timpul în care se așează fundațiile; o ocazie care nu trebuie pierdută, deoarece nu se întoarce niciodată!

2. În acest moment al vieți voastre, Papa este bucuros să fie alături de voi pentru a asculta cu respect neliniștile și preocupările voastre, așteptările și speranțele voastre. El se află aici, în mijlocul vostru, pentru a vă împărtăși siguranța care este Cristos, adevărul care este Cristos, iubirea care este Cristos. Biserica privește spre voi cu mare atenție, deoarece vede în voi propriul ei viitor și își pune în voi speranța ei.

Cred că vă întrebați ce dorește să vă spună Papa în această seară înainte de a pleca. Iată ce: doresc să vă încredințez două mesaje, două „cuvinte” rostite de Isus, care este Cuvântul Tatălui, și sper că le veți păstra ca pe o comoară pentru tot restul vieții voastre (cf. Matei 6,21).

Primul cuvânt este acel „Veniți și vedeți”, rostit de Isus către cei doi discipoli care l-au întrebat unde locuiește (cf. Ioan 1,38-39). Este o invitație care a susținut și inspirat Biserica pe drumul ei de-a lungul secolelor. O repet astăzi vouă, dragi prieteni. Apropiați-vă de Isus și încercați să „vedeți” ceea ce are El să vă ofere. Nu vă temeți să treceți pragul casei Sale, să vorbiți cu El față în față, așa cum își vorbesc prietenii (cf. Exod 33,11). Nu vă temeți de „noua viață” pe care El v-o oferă. În parohiile voastre, în grupurile și mișcările voastre, așezați-vă la picioarele Învățătorului pentru a face din viața voastră un răspuns la „vocația” pe care El, în iubirea Sa, a gândit-o dintotdeauna pentru voi.

Este adevărat, Isus este un prieten exigent, care stabilește scopuri înalte și ne cere să ieșim din noi înșine pentru a veni să ne întâlnim cu El: „Cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela îl va scapa” (Marcu 8,35). Această afirmație poate părea dificilă, și în unele cazuri poate produce chiar teamă. Vă întreb însă: este mai bine să vă resemnați la o viață fără idealuri, la o societate marcată de inegalități, de opresiuni și de egoism, sau să căutați, cu o inimă generoasă, ceea ce este adevărat, bun și drept, lucrând la edificarea unei lumi care să oglindească frumusețea lui Dumnezeu, chiar cu prețul de a trebui să înfruntați multele dificultăți pe care acest lucru îl implică?

3. Dărâmați barierele superficialității și ale fricii! Vorbiți cu Isus în rugăciune și ascultați cuvântul Său. Gustați bucuria reconcilierii în Sacramentul Penitenței. Primiți Trupul și Sângele Său în Euharistie, pentru ca apoi să îl puteți primi și sluji în frații voștri. Nu cedați în fața iluziilor facile ale lumii, care adesea se transformă în decepții tragice.

Voi știți că în momentele dificile și în timpurile de încercare se măsoară calitatea alegerilor voastre. Nu există scurtături spre fericire și lumină! Doar de la Isus putem primi răspunsuri care nu sunt nici iluzii, nici amăgiri!

De aceea, pășiți cu sentimentul datoriei și al sacrificiului pe drumul convertirii, al creșterii interioare, al angajamentului profesional, al muncii voluntare, al dialogului, al respectului pentru toți, fără a ceda niciodată în fața dificultăților sau a eșecurilor, deplin conștienți că tăria voastră este în Domnul, care călăuzește pașii voștri cu iubire (cf. Neemia 8,10).

4. Al doilea cuvânt pe care doresc să vi-l las în seara aceasta este acela pe care l-am adresat tinerilor din întreaga lume care se pregătesc să celebreze Ziua Mondială a Tineretului, ce va avea loc peste două luni în Toronto, Canada: „Voi sunteti sarea pamântului; voi sunteti lumina lumii” (Matei 5:13-14).

În Scriptură, sarea este un simbol al legământului între om și Dumnezeu (cf. Levitic 2,13). Prin Botez, creștinul participă la acest legământ care durează pentru veșnicie. Sarea mai este un semn al ospitalității: „Aveti sare întru voi si traiti în pace unii cu altii” (Marcu 9,50). A fi sarea pământului înseamnă a fi un făcător de pace și un martor al iubirii. Sarea este de asemenea folosită pentru conservarea hranei, pentru a-i da savoare, și devine un simbol al statorniciei și al nemuririi: a fi sarea pământului înseamnă a fi purtătorul unei promisiuni a eternității. În plus: sarea are putere vindecătoare (cf. 4Regi 2,20-22), care face din ea o imagine a purificării interioare și a convertirii inimii. Însuși Isus vorbește despre sarea suferinței purificatoare și răscumpărătoare (cf. Marcu 9,49): creștinul este pe pământ un martor al mântuirii câștigate prin Cruce.

5. Simbolismul luminii este și el bogat: o lampă dă lumină, căldură și bucurie. „Faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor mele”, declară în rugăciune credința Bisericii (Psalm 118,105). Isus, Cuvântul Tatălui, este lumina interioară care risipește întunericul păcatului; El este focul care alungă orice răceală; El este flacăra care dă bucurie vieții ; El este splendoarea adevărului care, strălucind înaintea noastră, ne conduce pe drumul nostru. Cel care îl urmează nu umblă în întuneric, ci are lumina vieții. Astfel, discipolul lui Isus trebuie să fie un discipol al luminii (cf. Ioan 3,20-21; 8,12).

„Voi sunteți sarea pământului; voi sunteți lumina lumii”. Niciodată nu i-au fost spuse omului cuvinte atât de simple și în același timp atât de mari! Desigur, numai Cristos este cel care poate fi numit pe deplin sare a pământului și lumină a lumii, pentru că doar El poate să dea savoare, tărie și durabilitate vieții noatre care, fără El, ar fi searbădă, fragilă și efemeră. Numai El poate să ne dea lumină, căldură și bucurie.

El este însă cel care, dorind să vă facă să participați la propria Lui misiune, vă adresează astăzi în termeni clari aceste cuvinte de foc: „Voi sunteți sarea pământului; voi sunteți lumina lumii”. În misterul Întrupării și al Răscumpărării, Cristos se unește cu fiecare creștin și pune lumina Vieții și sarea Înțelepciunii în adâncul inimii lui, transmițându-i celui care îl primește puterea de a deveni un fiu al lui Dumnezeu (cf. Ioan 1,12), și datoria de a mărturisi această prezență intimă și această lumină ascunsă.

Acceptați deci cu curaj umil propunerea pe care Dumnezeu v-o adresează. În atotputernicia Sa și în marea sa duioșie, El vă cheamă să fiți sfinți. Ar fi o nebunie a ne lăuda cu o asemenea chemare, dar ar fi o iresponsabilitate a o refuza. Aceasta ar echivala cu a ne condamna pe noi înșine la eșec în viață. Leon Bloy, un scriitor catolic francez din secolul al XIX-lea, scria că „există o singură tristețe, aceea de a nu fi sfinți” (La femme pauvre, II, 27).

6. Nu uitați niciodată, tineri prieteni: sunteți chemați să fiți sarea pământului și lumina lumii! Isus nu vă cere doar să faceți sau să spuneți ceva; Isus vă cere să fiți sare și lumină! Și nu doar pentru o zi, ci pentru întreaga voastră viață. Este un angajament pe care El vi-l propune în fiecare zi și în fiecare context. Voi trebuie să fiți sare și lumină pentru familia și pentru prietenii voștri; pentru ceilalți tineri – ortodocși, evrei, musulmani – cu care intrați zilnic în contact atunci când studiați, lucrați sau vă relaxați. Depinde de asemenea de voi edificarea unei societăți în care fiecare persoană să își găsească locul propriu și în care demnitatea și libertatea ei să fie recunoscute și respectate. Aduceți contribuția voastră pentru ca zi după zi Bulgaria să devină tot mai mult o țară a ospitalității, a prosperității și a păcii.

Fiecare dintre voi este responsabil pentru propriile alegeri. Nimic nu vine de la sine, voi știți bine. Însuși Isus vorbește despre posibila infidelitate: „dacă sarea se va strica, cu ce se va săra?” (Matei 5,13). Dragi tineri, nu uitați niciodată că atunci când aluatul nu dospește, vina nu este a lui, ci a drojdiei. Atunci când o casă rămâne în întuneric, înseamnă că s-a stins lampa. De aceea, „să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5,16).

7. Strălucesc înaintea noastră figurile Fericiților Martiri ai Bulgariei: Episcopul Eugene Bossilkov, părinții asumpționiști Kamen Vitchev, Pavel Djidjov și Iosafat Chichkov. Ei au știut să fie sare și lumină în momente deosebit de dure și dificile pentru această țară. Ei nu au ezitat să își dea chiar și viața pentru a-și păstra fidelitatea față de Domnul care i-a chemat. Sângele lor rodește și astăzi în țara voastră; dedicarea și eroismul lor sunt un exemplu și un impuls pentru toți.

Vă încredințez mijlocirii lor, și vă amintesc de Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea, care i-a cunoscut personal și care a iubit atât de mult Bulgaria. Sunt sigur că exprim sentimentele cu care el îi privea pe tinerii bulgari din vremea sa atunci când vă spun astăzi: urmându-l pe Isus tinerețea voastră își va dezvălui întreaga bogăție a potențialului său și își va dobândi semnificația deplină. Urmându-l pe Isus veți descoperi frumusețea vieții trăite ca un dar gratuit, inspirată doar de iubire. Urmându-l pe Isus veți gusta de pe acum ceva din fericirea care va fi a voastră pentru totdeauna în eternitate.

Vă îmbrățișez pe toți, și vă binecuvântez cu mare afecțiune!