Pastorala de Crăciun a PS Ioan Şişeştean

IOAN ȘIȘEȘTEAN
din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop Român Unit Greco-Catolic
al Eparhiei de Maramureș

CUVÂNT PASTORAL DE SĂRBĂTOAREA
NAȘTERII DOMNULUI 2006

„Mărire întru cei de Sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bună voire”
(Luca 2,14).

Iubiți frați în Cristos,

Imnul păcii, cântat de mulțimea de „oaste cerească” la Nașterea divinului Prunc Isus este cel mai frumos mesaj de pace, pe care Dumnezeu l-a trimis oamenilor, dar este și testamentul Domnului nostru Isus Cristos lăsat pe pământ în ultima cuvântare rostită către Apostoli: „Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau”(Ioan 14,27).

În Teologia creștină pacea lumii în Cristos, bazată pe dreptate, este una indivizibilă pentru toți oamenii și implică respectarea dreptului la viață și dezvoltare liberă și echitabilă a tuturor oamenilor și popoarelor.

Iubiți frați în Cristos,

La acest sfânt Crăciun vă propun să medităm câteva clipe asupra cuvântului PACE, reîntoarcân- du-ne la izvoarele sfinte și curate ale revelației dumnezeiești: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.

În cărțile Vechiului Testament ni s-a descoperit, prin profeți, că „Domnul păcii” va dărui „o pace fără hotar”(Isaia 9,5) și va deschide un nou paradis, căci „El însuși va fi Pacea”(Miheea 5,4).

În Noul Testament se arată împlinirea profețiilor: „Dumnezeu, făcând pace prin sângele crucii lui Cristos…a împăcat toate cu Sine, și cele de pe pământ, și cele din ceruri”, deoarece noi, împreunați cu Cristos „suntem un singur Trup”, pentru ca „pacea lui Cristos să stăpânească în inimile noastre”- așa scrie Sf. Apostol Pavel în Epistola către Coloseni 1, 20; 3, 15. Sf. Evanghelist Ioan notează cuvintele Domnului: „Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau; nu precum v-o dă lumea v-o dau Eu … Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca în Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți: Eu am biruit lumea!”(14,27; l6,33); iar Sf. Evanghelist Matei consemnează promisiunea, plină de speranță, rostită de Isus pe Muntele Fericirilor: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fii ai lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

Să medităm asupra acestor texte biblice, să încercăm a le pătrunde înțelesul și să ni le însușim ca pe adevăruri de credință mântuitoare.

Apoi, să luăm aminte la cele cuprinse în Sfânta Tradiție a Bisericii, la cuvintele Sfinților Părinți, care sunt interpreții cei mai autorizați ai Sfintelor Scripturi: „Pacea este darul ceresc de mântuire adus de Cristos, starea de liniște în care cineva își realizează mântuirea” – spune Sfântul Vasile cel Mare. „Ce este mai dulce de auzit decât numele păcii? Sau ce este mai sfânt și mai plăcut omului, decât să trudească pentru ea?” – adaugă el. „Pacea – spune Sf. Augustin – este un bun atât de mare, încât dintre toate bunurile pământești și trecătoare, nimic nu este mai plăcut decât ea, nimic mai de râvnit, nimic mai bun de găsit”. „Căci – zice Sf. Gigore de Nyssa – toate bunurile de care se poate bucura cineva: averi, școli, locuri de agrement, nu valorează nimic fără pace”. Asemenea spune și Sf. Ioan Gură de Aur: „Ne rugăm, cerând pace și pe îngerul păcii, fiindcă nimic nu este asemenea ei. La biserică, în rugăciuni, în litanii, în cuvinte de urare, o dată, de două ori, de trei ori și de mai multe ori, întâistătătorul Bisericii dă pace, zicând: Pace vouă! Pentru ce? Pentru că ea este mama tuturor bunurilor, temei al bucuriei”.

Cu referire la relațiile dintre oameni, în viziunea Sfinților Părinți și a scriitorilor bisericești, pacea se întemeiază, în primul rând, pe dreptate. Isidor Pelusiotul zice: „Pacea amestecată cu dreptatea este un bun dumnezeiesc; dacă una din ele lipsește, se vatămă frumusețea virtuții. Pentru că pacea există și între răufăcători și între lupi; la răufăcători – pentru vătămarea semenilor, iar la lupi – pentru distrugerea turmelor. De aceea, noi nu o putem numi pace, decât pe aceea care este împodobită cu dreptate”.

Iubiți frați în cristos,

Cel ce s-a născut în ieslea Bethleemului, Fiul lui Dumnezeu, cel profețit că „El însuși va fi pacea” (Miheea 5, 4), S-a întrupat în Isus, fiul Mariei, cu rostul de a instaura pacea, cu un întreit aspect: pacea omului cu Dumnezeu, pacea cu sine însuși și pacea cu semenii săi.

La acest sfânt Crăciun, reînvățând ce înseamnă cuvântul PACE, să ne gândim ce avem de făcut?! În primul rând, să restabilim în sufletul nostru pacea cu Dumnezeu, prin despărțirea de păcatele prin care L-am supărat, și apoi să promovăm pacea cu noi înșine și cu cei din jurul nostru; cu noi înșine, prin „potolirea patimilor cele potrivnice… și îmblânzirea pornirilor cele grele de purtat ale plăcerilor”; iar cu cei din jurul nostru prin practicarea virtuții iubirii, care iartă și pe vrăjmași. Să pricepem că „mărire lui Dumnezeu” nu se poate da decât din inimi curate, din suflete sfinte, iar dacă nu-i de unde să dăm mărirea cuvenită lui Dumnezeu, nu putem avea nici pace pe pământ, nici între oameni bună voire.

Așadar, să-L implorăm pe Blândul Isus, pe Preacurata Sa Mamă Maria, pe Sfântul Iosif, pe toți sfinții și îngerii lui Dumnezeu, să ne ajute ca, începând de la acest sfânt Crăciun, fiecare dintre noi să reînvățăm creștinescul înțeles al cuvântului pace, să fim „făcători de pace” și cu aceasta să biruim răutatea lumii în care trăim. Să ne unim în rugăciune cu sfântul părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru încetarea urii și biruința păcii. Să ne salvăm pe noi înșine și această lume așa-zis creștină, aflată mereu în război cu sine însăși din cauza neînțelegerii și a neîmplinirii mesajului de la Viflaim.

Iubiți frați în Cristos,

Împreună cu îngerii din noaptea sfântă a primului Crăciun, care-L colindau pe Pruncul Isus, să ne colindăm și noi unii pe alții, aprinzând în inimile noastre dulcea amintire a copilăriei noastre, făcând să răsune peste lume imnul păcii: „Mărire întru cei de Sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bună voire”.

Nașterea lui Cristos să ne fie de folos. Crăciun fericit, plin de pace, și sărbători luminate, vă dorește tuturor al Vostru frate în Cristos,

+ IOAN
Episcopul Maramureșului

Pastorală dată în reședința noastră
din Baia Mare, la 25 decembrie 2006,
în al treisprezecelea an al episcopatului Nostru