Discursul IPS George Guţiu de rămas bun

Discursul IPS George Guțiu
Arhiepiscop „ad personam” emerit de Cluj-Gherla
în Catedrala Schimbarea la Față

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa…”.

Înalt Preasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre, Domnilor Episcopi, stimate Domnule Prefect, stimate Domnule Primar, dragii mei preoți, iubiți credincioși și onorați oaspeți.

Această zi de sărbătoare din viața Bisericii în care celebrăm Schimbarea la Față a Domnului, este de azi înainte o zi cu totul și cu totul deosebită pentru viața mea, este în primul rând o zi de bucurie spirituală, este apoi prilej de mulțumită adusă Domnului și nu în ultimul rând o bună ocazie de a face un bilanț.

Bucuria îmi este produsă de faptul că Hristos cel căruia i-am dedicat tot ceea ce am avut și ceea ce sunt, îmi cere din nou să-mi schimb viața, să las toate pentru a-L urma. Din nou trebuie să-i servesc în ascuns, în suflet; de la slujirea publică, vizibilă, la slujirea tainică, interioară, slujire cu care sunt atât de obișnuit și care mi-a adus atâtea bucurii spirituale. Spun aceasta deoarece cea mai frumoasă perioadă a vieții mele au fost cei 14 ani petrecuți în închisoare, pentru că au fost ani trăiți în întregime cu Hristos, în Hristos și pentru Hristos. Au fost anii în care mi s-a împlinit dorința copilăriei mele, aceea de a suferi pentru Hristos.

Acum când sunt la capătul unei misiuni care mi-a fost încredințată de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, acum 12 ani, simt nevoia să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că timp de 54 de ani l-am putut servi pe Hristos întru Sfânta Preoție în Biserică Catolică. Și dacă am reușit să fiu fidel lui Dumnezeu și Bisericii mele, aceasta se datorează în primul rând harului divin și apoi multor persoane pe care le-am întâlnit de-a lungul vieții mele, mai ales mamei mele Laura Olteanu, pe care datorită închisorii nu am mai apucat să o văd în viață. Mama mea o simplă țărancă mi-a sădit în suflet, încă din copilărie credința în Dumnezeu și în învățăturile Sfintei Biserici Catolice, iubirea de Dumnezeu și de aproapele, speranța în mântuire și viața veșnică; credință, iubire și speranță care m-au însoțit și mă vor însoți întreaga mea viață.

Mulțumesc apoi Bunului Dumnezeu pentru că am avut ocazia să-l cunosc și să colaborez cu IPS Arhiepiscop, Mitropolit și Cardinal Alexandru Todea, care a fost pentru mine exemplu de urmat în trăirea preoției și a credinței. Trebuie să aduc un deosebit omagiu tuturor celor pe care i-am întâlnit de-a lungul pelerinajului meu prin închisorile comuniste și dintre care mulți nu au apucat să se bucure de eliberare.

Gândul îmi zboară în continuare la profesorii și educatorii mei care au continuat și au desăvârșit opera începută de mama mea, mulțumind pentru toate acestea Pr. Fernea Vasile și Pr. Popa Eugen, doi dintre profesorii mei care astăzi sunt aici de față.

Nu pot să-i uit nici pe colegii mei de la Institutul Teologic din Blaj, împreună cu care am petrecut frumoșii ani de studiu și formare, mulțumindu-i astfel Pr. Bota Ioan ca reprezentant al colegilor de seminar prezent și el astăzi printre noi.

În final dar nu în ultimul rând , țin să mulțumesc tuturor preoților și credincioșilor Eparhiei mele care din mila lui Dumnezeu mi-au fost încredințați și de care voi rămâne pe veci legat sufletește, de aceea vă promit că nu va trece o zi în care să nu fiți pomeniți în rugăciunile mele.

L-am servit pe Hristos în închisoare, l-am servit pe Hristos prezent în fiecare dintre preoții și credincioșii Eparhiei mele și voi continua să-L servesc pe același Hristos câte zile voi avea pe pământ, acesta este bilanțul vieții mele, bilanț care nu-mi produce nici un regret.

Preasfințitul Iuliu Hossu, viitorul Cardinal in pectore, primul Episcop greco-catolic care a slujit în această Catedrală, predecesorul meu, care a fost nevoit să se despartă de Eparhia sa fără să aibă ocazia de a-și lua rămas bun, înainte de a-și încredința sufletul lui Dumnezeu spunea: „Știu cui am crezut! Și sunt convins că El are putere să-mi păstreze bunul încredințat până în ziua de apoi”.

Iubiții mei doresc ca ultimele cuvinte să fie aceleași pe care le-am rostit în momentul în care , condamnat fiind la muncă silnică pe viață, mi s-a cerut să spun ultimele mele cuvinte de om liber. Și atunci ca și acum rostesc din adâncul sufletului, aceste cuvinte ale Crezului: „Cred într-Una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică…”.

Așa să-mi ajute Dumnezeu! Amin!