Pastorala de Crăciun a PS Virgil Bercea

Scrisoare pastorală cu ocazia Crăciunului 2002
PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic
al Eparhiei de Oradea

„Și cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi” (Io 1, 14)

Opera mântuitoare a lui Dumnezeu este începută în simplitatea și umilința „catedralei din Betleem”. Dumnezeu, Creatorul Cerului și al Pământului a devenit om, necuprinsul se cuprinde în baierele firii umane, inexprimabilul se exprimă printr-un prunc născut în iesle, firea dumnezeiască se umilește și se îngemănează cu firea umană, misterul de iubire al Tatălui se întrupează în Fiul prin puterea Spiritului Sfânt. O, ce minunăție: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi”! În fața misterului divin al întrupării, în fața lui „Christos care s-a născut” astăzi, noi nu putem decât să contemplăm pe Cel nevăzut, pe Cel necuprins care se revelează tuturor tocmai prin „Cuvântul făcut Trup”, Isus, Domnul și Mântuitorul nostru.

Christos se naște, se naște astăzi pe altarele Bisericilor noastre, pe altarele improvizate din case și școli, din capele modeste și sărăcăcioase precum în „catedrala din Betleem”: în sărăcie și uitat de toți, în frig și ignorat de cei mari ai zilei, negat și contestat, acuzat de trădare și izgonit dintru ale sale. Isus rămâne pentru noi, greco-catolicii, modelul și calea de urmat – „întru ale sale a venit, dar ai săi nu l-au primit” (cfr. Io. 1, 11). În „Cuvântul făcut trup”, în ieslea din Betleem „noi am văzut mărirea Lui, mărire ca a unuia născut din Tatăl” (Io. 1, 14), iar în aceste zile minunate El, Cuvântul „plin de dar și de adevăr” (cfr. Io. 1, 14) se naște în noi toți, cei care îl căutăm cu o inimă curată, plină de credință și dragoste.

Iubiții mei,

In aceste momente sfinte, celebrând cu bucurie misterul Nașterii Domnului, celebrăm și recunoaștem valoarea și forța familiei creștine care își are izvorul de har și de binecuvântare în Familia Sfântă: Iosif, Maria și Isus. Pruncul Sfânt, Fiul lui Dumnezeu, „fiul tâmplarului și al Mariei” se naște într-o familie pentru a arăta grandoarea vieții familiale, pentru a arăta frumusețea vieții primite de fiecare dintre noi și implicit a iubirii în care trebuie să trăiască familiile credincioșilor noștri, pentru a arăta valoarea înțelegeri și răbdării, a fidelității și constanței în sânul familiei.

Isus a stat alături de părinții săi, în familia sa, 30 de ani: 30 de ani în umilință, sărăcie, dar cu o profundă pace interioară, unită cu iubirea și ascultarea față de Preasfânta Fecioară Maria și Sfântul Iosif. Isus trăiește în Nazaret ascuns de lume, într-o familie normală, unde învață abecedarul iubirii umane; atunci când se refugiază în brațele de mamă ale Sfintei Fecioare Maria și, în același timp, învață că iubirea se dăruiește atunci când „în sudoarea feței” (Fac. 3, 19) își câștiga pâinea muncind alături de Sfântul Iosif. În Betleem Isus, a început în mod misterios a fi ceea ce noi suntem, a început a fi om, neîncetând de a fi ceea ce era, Dumnezeu adevărat. Acesta este misterul vieții divine a lui Isus, care „nu a venit ca să facă voia sa, ci voia Tatălui”.

Nașterea din Betleem și viața lui Isus în Nazaretul Iudei este o lecție pentru fiecare dintre noi, este un exemplu în a ne trăi viața noastră. Betleemul și Nazaretul nostru este Biserica, unde cu toții trebuie să ne trăim vocația de creștini în comuniune unul cu altul, în iubire și respect, dăruire și iertare, înțelegere și împăcare pentru a depăși greutățile și încercările de fiecare zi. După modelul familiei Sfinte din Betleem și după modelul lui Isus fiecare suntem chemați ca prin renunțare la sine, la eul său, la propria voință să trăim în pace sufletească și unire în plan supranatural cu Dumnezeu și să „iubim pe aproapele ca pe noi înșine”.

Iubiți credincioși,

Cel care astăzi se naște în Betleem, Isus fiul Mariei și al tâmplarului, Mântuitorul nostru este un exemplu pentru copii, pentru tinerii de azi. El nu a avut posibilitatea de a studia pe la școli sau universități prea selecte, dar în ascultare și făcând „voia Tatălui” și-a iubit părinții dăruiți de același „Tată ceresc”, i-a respectat și i-a ascultat. Anii lui Isus în Nazaret nu sunt puțini, chiar dacă nu s-a scris nimic despre ei – sunt anii de formare – de formare la școala iubirii din familie. Este foarte necesar să dăm vieții și familiei dimensiunea divină pe care „pruncul din iesle” ne-o împărtășește, este foarte important ca această dimensiune divină să o transmitem pruncilor și copiilor noștri. Isus este „fiul tâmplarului” și ne învață că munca nu este un blestem, ci o binecuvântare pentru noi, pentru familiile noastre, pentru Biserică, pentru societate, pentru Împărăția lui Dumnezeu. Isus ne învață că munca academicianului sau a țăranului, munca celui care scrie versuri sau a minerului, munca pe care o depune elevul sau studentul învățând au valoare absolută în măsura în care ne păstrăm demnitatea și o considerăm ca o cale de sfințenie a vieții și a societății în care trăim. Mesajul pe care ni-l transmite pruncul din iesle și apoi copilul și tânărul Isus este acela al iubirii și respectului pe care îl datorăm părinților, este acela al sfințirii personale prin munca pe care o facem acolo unde ne aflăm: „fiți sfinți precum Tatăl vostru din ceruri sfânt este”.

Dragii mei,

Astăzi „ieslea cea străină”, „Catedrala Betleemului” trebuie să fie inima și în viața noastră, unde El, Mântuitorul, dorește să se nască. Vă îndemn împreună cu îngerul – „nu vă temeți” – deschideți larg porțile inimii Dumneavoastră să se nască, să intre „Împăratul Măriri” în viața fiecăruia. „Nu vă temeți căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare”: împreună cu Isus și Biserica noastră renaște în fiecare an, cu fiecare bisericuță nou sfințită, cu fiecare nouă capelă, cu fiecare credincios, cu fiecare familie, cu fiecare comunitate. „Nu vă temeți … astăzi s-a născut nouă un Mântuitor, care este Christos, Domnul” (cfr. Lc 2, 11) cu El și în el vom birui și vom moșteni Împărăția Cerurilor.

Doresc să vă urez pe fiecare în parte de Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou și a Bobotezei, și să vă doresc haruri și bucurii, pace și sănătate, binecuvântări și împliniri de la Domnul.

Un Crăciun Sfânt și un An Nou Fericit!

+ Virgil Bercea