Mesajul Urbi et Orbi – Crăciun

Mesajul Urbi et Orbi al Papei Ioan Paul al II-lea
Crăciun 1978

1. Acest mesaj îl adresez fiecărui om; omului; omului, în umanitatea sa. Crăciunul este sărbătoarea omului. Se naște Omul. Unul dintre miliardele de oameni care s-au născut, se nasc și se vor naște pe pământ. Omul, un element din marea statistică. Nu întâmplător Isus a venit pe lume în perioada recensământului, când un împărat roman vroia să știe câți supuși numără țara sa. Omul, obiect de calcul, considerat în categoria cantității; unul printre miliarde. Și în același timp, unul, unic și irepetabil. Dacă noi celebrăm atât de solemn nașterea lui Isus, o facem pentru a mărturisi că fiecare om este cineva, unic și irepetabil. Dacă statisticile noastre omenești, catalogările omenești, sistemele politice, economice și sociale omenești, simplele posibilități omenești nu reușesc să-l asigure pe om că se poate naște, că poate exista și acționa ca unic și irepetabil, atunci îl asigură Dumnezeu de toate acestea. Pentru El și în fața Lui, omul este mereu unic și irepetabil; cineva gândit și ales din veșnicie; cineva chemat și numit cu un nume propriu. Așa cum a fost acel prim om, Adam; și asemenea noului Adam, care se naște din Fecioara Maria în grota din Betleem: „Îl vei numi Isus” (Lc 1,31).

2. Acest mesaj este adresat fiecărui om – tocmai în calitate de om -, umanității sale. De fapt, umanitatea este cea care este înălțată în nașterea pământească a lui Dumnezeu. Umanitatea, „natura” umană, este asumată în unitatea divinei Persoane a Fiului; în unitatea veșnicului Cuvânt, în care Dumnezeu se exprimă veșnic pe sine; această divinitate Dumnezeu o exprimă în Dumnezeu: Dumnezeu adevărat în Dumnezeu adevărat, Tatăl în Fiul și ambii în Duhul Sfânt. În solemnitatea de astăzi ne înălțăm și spre misterul de nepătruns al acestei nașteri divine.

Nașterea lui Isus la Betleem mărturisește totodată că Dumnezeu a exprimat acest Cuvânt veșnic – Fiul său Unul Născut – în timp, în istorie. Din această „exprimare” el a făcut și continuă să facă structura istoriei omului. Nașterea Cuvântului Întrupat este începutul unei noi puteri a umanității înseși; putere deschisă spre fiecare om, conform cuvintelor Sfântului Ioan: „le-a dat putere de a deveni copii ai lui Dumnezeu” (In 1,12). În numele acestei irepetabile valori a fiecărui om, și în numele acestei puteri, care îl aduce la fiecare om pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, mă adresez în acest mesaj mai ales omului: fiecărui om; oriunde ar lucra, ar crea, ar suferi, ar lupta, ar păcătui, ar iubi, ar urî, s-ar îndoi; oriunde ar trăi și oriunde ar muri; mă adresez lui astăzi cu tot adevărul nașterii lui Dumnezeu; cu mesajul său.

3. Omul trăiește, muncește, creează, suferă, luptă, iubește, urăște, se îndoiește, cade și se ridică în comuniune cu ceilalți. Mă adresez de aceea tuturor comunităților diferite. Popoarelor, națiunilor, regimurilor, sistemelor politice, economice, sociale și culturale, și le spun: – Acceptați marele adevăr despre om. – Acceptați adevărul deplin despre om rostit în noaptea de Crăciun. – Acceptați această dimensiunea a omului, care s-a deschis tuturor oamenilor în această Noapte Sfântă! – Acceptați misterul în care trăiește fiecare om de când s-a născut Cristos. – Respectați acest mister! – Permiteți acestui mister să acționeze în om! – Permiteți-i să se dezvolte în condițiile exterioare ale firii sale pământești.

În acest mister se află puterea umanității. Putere care iradiază asupra a tot ceea ce este omenesc. Nu faceți să devină dificilă această iradiere. Nu o distrugeți. Tot ceea ce este omenesc, crește din această putere; fără ea se distruge; fără ea ajunge ruină. Și de aceea vă mulțumesc vouă tuturor – familiilor, națiunilor, statelor, organizațiilor internaționale, sistemelor politice, economice, sociale și culturale – pentru tot ceea ce faceți pentru ca viața oamenilor să poată deveni tot mai umană în variatele sale aspecte, adică tot mai demnă de om. Vă doresc din inimă și vă rog să nu pregetați în acest efort, în această angajare.

4. „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu!” (Lc 2,14). Dumnezeu s-a apropiat. Este în mijlocul nostru. Este Omul. S-a născut la Betleem. E așezat într-o iesle pentru că nu mai era loc de găzduire pentru el (cf. Lc 2,7). Numele lui: Isus! Misiunea lui: Cristos! Este Înger de mare sfat, „Sfetnic minunat” (Is 9,5); iar noi atât de des suntem nesiguri, și sfaturile noastre nu dau roadele dorite. Este „Părinte al veacului ce va să vie” (Is 9,5), „Pater futuri saeculi, Princeps pacis”; și, deși ne despart două mii de ani de nașterea lui, el este mereu înaintea noastră și ne precede întotdeauna. Trebuie „să alergăm după el”, și să încercăm „să-l ajungem din urmă”.

Este Pacea noastră! Pacea oamenilor! Pacea oamenilor pe care îi iubește (Lc 2,14). Dumnezeu a binevoit față de om prin Cristos. Omul nu poate fi distrus; nu este permis să fie umilit; nu este permis să fie urât! Pace oamenilor de bună voință. Vouă tuturor vă adresez invitația insistentă de a vă ruga împreună cu Papa pentru Pace, mai ales astăzi și peste opt zile, când vom celebra în lumea întreagă „Ziua Păcii”.

5. Crăciun fericit oricărui om și fiecărui om! Gândul meu de salut, plin de afecțiune cordială și de respect sincer, se adresează vouă, surori și frați, care sunteți prezenți în această piață: vouă tuturor care, prin intermediul instrumentelor de comunicare socială, aveți posibilitatea de a fi în sintonie cu această scurtă ceremonie; vouă tuturor, care căutați cu sinceritate adevărul; care sunteți înfometați și însetați după dreptate; care tânjiți după bunătate și bucurie. Vouă, tați și mame de familie; vouă, muncitorilor și profesioniștilor; vouă, tinerilor; vouă, adolescenților; vouă, copiilor; vouă, săracilor, bolnavilor; vouă, bătrânilor; vouă, celor închiși, și vouă tuturor, care sunteți în imposibilitatea de a petrece Sfântul Crăciun în familie, împreună cu cei dragi ai voștri.

Crăciun fericit, în pacea și bucuria lui Cristos. Christus natus est nobis, venite adoremus.