Pastorala de Crăciun a PS Ioan Şişeştean

IOAN ȘIȘEȘTEAN
din mila lui Dumnezeu și grația Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit greco-catolic al Eparhiei de Maramureș

CUVÂNT PASTORAL DE SĂRBĂTOAREA NAȘTERII DOMNULUI 2004

Iubiți frați în Cristos

Încă nu s-a stins lumina, bucuria și cinstirea aprinsă în inimile noastre, cu o lună de zile în urmă, prin omagierea, la nivel eparhial și universitar, a marelui ierarh, episcopul Maramureșului de pioasă amintire, Dr. Alexandru Rusu. Modelul său de păstor luminat al sufletelor încredințate, exemplul său de mărturisitor al credinței și pilda întregii sale vieți închinate Domnului, condensată în ultimele cuvinte spuse colegilor din celula închisorii din Gherla: „Frații mei, acum mă întorc la Dumnezeu pentru a primi răsplata pentru viața primită de la El, trăită și jertfită pentru El, pentru Biserică și pentru Români” – cuvinte care ne obligă să-i reînviem chipul în fața Dumneavoastră, a tuturor preoților și credincioșilor greco-catolici.

De aceea, la acest Crăciun vă propun să ascultați cu emoție propriile sale cuvinte, transmise cu decenii în urmă prin Pastorala din ziua de Crăciun a anului 1931. Căci, cuvintele de atunci ale episcopului Dr. Alexandru Rusu se potrivesc atât de bine și ceasului de față:

„Venerați Frați și Iubiți Fii,

Iată vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot norodul: Astăzi S’a născut vouă Mântuitor, Carele este Cristos Domnul, în cetatea lui David. (Luca 2, 10-11).

Vremile deosebit de grele, prin cari trece azi […] întreaga omenire, au adus și peste capetele noastre necazuri și suferințe pe cari abia suntem în stare să le purtăm. Clătinarea, ori chiar prăbușirea celor mai puternice așezăminte bancare […],visteria secătuită a țării, […] foamea și goliciunea cari își scot tot mai mult capul, la sate și la orașe, au întins peste toți un văl de tristețe nespusă, care suprimă, în atâtea părți, până și zâmbetul de pe fața copiilor.

În mijlocul acestor greutăți și necazuri fără de nume, în mijlocul atâtor amărăciuni de tot soiul, sărbătoarea Crăciunului creștin ne trimite tuturor solia mângâitoare cuprinsă în cuvintele: „Iată vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot norodul: Astăzi S’a născut vouă Mântuitor, Carele este Cristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc. 2, 10-11).

Solia aceasta a fost adusă de îngerul Domnului, în noaptea primului Crăciun. […] Iar mângâierea și bucuria cea mare, pe care ne-o aduce această solie, ni-se tălmăcește tot prin graiuri de îngeri, prin rostul acelei „mulțimi de oaste cerească” (Lc. 2, 13), despre care ne spune sf. Luca, evanghelistul Nașterii Domnului, că preamărea pe Dumnezeu, zicând: „Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, intre oamenii de bunăvoire” (2, 14).

Lui Dumnezeu mărire și pe pământ pace: acesta e înțelesul minunat al sărbătorii Crăciunului, chemat să risipească necazul și suferința din inimi, înlocuindu-le cu bucuria sfântă a Maicii Preacurate, care, înconjurată de Sf. Iosif și de păstorii sosiți cu de grab’, au uitat totul, pentru a se cufunda cu desăvârșire în adorarea tăcută, dar atât de mult grăitoare, a Celui născut din Fecioară. Alături de ei, stăm și noi îngenuncheați sufletește în fața ieslei din Peștera Bethleemului și stăpâniți pe deantregul de melodia cerească, ce răsună în noapte, căutăm să pătrundem, odată mai mult, înțelesul adânc al cântării.

Lui Dumnezeu mărire… vestește, înainte de toate, Nașterea Mântuitorului, pentru că în ea se reoglindesc de minune cele mai de seamă însușiri ale Părintelui nostru din ceruri. Bunătatea, prin care se dăruiește în întregime și într’un chip atât de perfect, iubirea, care-L face să se unească deplin cu natura omenească, mila, ce transpiră din putința de a veni în ajutorul slăbiciunilor noastre, puterea, care a reușit să împreune într’o singură persoană pe Dumnezeu cu om, și, în sfârșit, înțelepciunea, care a știut să găsească acest admirabil mijloc pentru a răscumpăra omenirea căzută în păcat, sunt tot atâtea însușiri divine, cari se desprind de la sine din misterul sfânt al Crăciunului. Iar dacă mai adăugăm a spune, că a doua Față dumnezeiască, „Cuvântul…prin Care toate S’au făcut, și fără de Care nimic nu S’a făcut din ceea ce s’a făcut” (In. l,3) a primit să devină om muritor și să Se nască în condițiile de mare sărăcie pe care le cunoaștem, vom înțelege și mai deplin mărimea iubirii lui Dumnezeu, Care ni-se destăinuiește în chipul acesta.

Și pe pământ pace… ne vestește același mister al Crăciunului. E pacea răscumpărării noastre din robia păcatului, e pacea luminii cerești, care ne deschide cărarea ce duce la adevăr și viață, e pacea grației dumnezeiești, în stare să ne curețe de orice întinăciune a păcatului și să ne unească, în chipul cel mai desăvârșit cu Cel ce ne-a dat-o. Pacea, pe care ne-o pune în vedere taina negrăită a Nașterii Mântuitorului, este apropierea și unirea noastră cu Dumnezeu, prin înlăturarea tuturor piedicilor care turbură și zădărnicesc această unire; este împăcarea noastră lăuntrică, prin cunoașterea adevăratului rost al vieții, care nu stă în măririle și comorile lumii acesteia, ci singur în slujirea cu credință a lui Dumnezeu, și este iubirea deaproapelui, fără a cărei deprindere, făcută după învățătura și pilda Mântuitorului, ne primejduim însăși iubirea lui Dumnezeu, care S’a coborât și Se află între noi.

Îngenuncheați în fața Copilului dumnezeiesc, a cărui Naștere o prăznuim azi, și însuflețiți de vraja cântării îngerești, pornită, în valuri de adânci mângâieri, și în colinzile purtate în tot locul de graiul copiilor noștri, nu se poate să nu ne pătrundem cu toții de bucuria obștească a Crăciunului, care ne îndeamnă să nu căutăm azi la necazurile și grijile lumii acesteia, ci numai la mângâierea ce ne-o dă înfrățirea firii dumnezeiești cu a celei omenești, a măririi lui Dumnezeu, arătate în chipul acestui Copil, și a păcii noastre sufletești, răsărite din peștera care-L adăpostește.”

Iubiți frați în Cristos,

La aceste minunate cuvinte ale marelui ierarh, Episcopul Rusu, venim și noi să vă reamintim că Dumnezeu a coborât cu 2004 ani în urmă în ieslea Crăciunului, pentru ca să fie prezent până la sfârșitul veacurilor în potirul Euharistiei, ca mântuitor pentru toți acei creștini care se vor împărtăși cu vrednicie de Trupul și Sângele Său, Cel prezent în Sfânta Cuminecătură. Aceasta este cea mai mare bucurie a sufletului creștin!

Unul din cei mai mari sfinți ai Bisericii, doctorul angelic Toma d’Aquino, adorând Sfânta Euharistie spunea: „O, pâine vie, frământată în cer, dospită în sânul Fecioarei Maria, coaptă pe lemnul Crucii pusă pe altar ascunsă în speciile sacramentale – întărește inimile noastre în bine și călăuzește-ne pașii pe drumul vieții, bucură sufletele și curăță gândurile noastre!”

Pentru ca lumea mileniului trei să cunoască să înțeleagă și să beneficieze de acest mântuitor dar a lui Dumnezeu, sfântul părinte Ioan Paul al II-lea a declarat perioada octombrie 2004 – octombrie 2005 „Anul Euharistiei”, a trimis lumii creștine scrisoarea apostolică „Mane nobiscum, Domine” – rămâi cu noi, Doamne!, și a emis enciclica „Ecclesia de Eucharistia” – despre Euharistie și raportul ei cu Biserica. Un capitol al acestui document papal este intitulat: La școala Mariei – femeia „euharistică” – adevăr valabil în toate vremurile. De aceea și marele ierarh, episcopul Alexandru Rusu, își încheia scrisoarea pastorală din care am mai citat cu aceste cuvinte: „Copilul dumnezeiesc, Care este în centrul sărbătorii ce o prăznuim, este cu totul nedespărțit de preasfânta Lui Maică Fecioară, și astfel închinarea ce-i aducem astăzi Lui, se răsfrânge oarecum de la sine și asupra acestei Regine a cerului, care nu încetează a se ruga pentru noi. Să-i mulțumim pentru aceasta din inimă, cerându-i cu toată încrederea să se întrepună necontenit, la Fiul său, pentru sufletele noastre”.

Cu aceste îndemnuri, Vă doresc Crăciun fericit și sărbători luminate. Nașterea lui Cristos, să ne fie de folos.

Al vostru rugător către Cel Născut în Bethleem și către Maria, Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu,

IOAN
Episcopul Maramureșului

Pastorală dată în reședința noastră
din Baia Mare, la 25 decembrie 2004,
în al unsprezecelea an al episcopatului Nostru.