Pastorala de Crăciun a IPS Ioan Robu

Scrisoare pastorală cu ocazia Crăciunului 2004
IPS Ioan Robu, Arhiepiscop romano-catolic
al Arhidiecezei de București

Iubiți frați și surori,

Încerc în gând să văd cum sărbătoresc Crăciunul credincioșii din comunitățile noastre din Arhidieceză, adunați în biserici și capele. Imaginea care se formează în această căutare este aceea a grupurilor mai mici sau mai mari, care stau în jurul altarului; participând la Sfânta Liturghie se gândesc la misterul Nașterii Mântuitorului, ascultând cuvintele Scripturii și împărtășindu-se cu Trupul lui Cristos. Spre orice comunitate din Arhidieceză îmi merge gândul, fie ea din Muntenia, Dobrogea sau Oltenia, de la oraș sau de la țară, peste tot găsesc aceeași atmosferă de credință care cântă și mărturisește Nașterea lui Cristos din Fecioara Maria și prezența Mântuitorului din Sfânta Euharistie. Astfel suntem în comuniune între noi de aici și cu toată Biserica Catolică de pretutindeni, fără să uităm de legătura specială care ne leagă de Biserica Ortodoxă care celebrează același mister al credinței.

Ascultând cuvintele Scripturii

La Sfânta Liturghie din noaptea Crăciunului, Sfântul Luca ne spune în Evanghelia sa despre Iosif și Maria care s-au dus la Betleem: „Și pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca să nască. Și a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeți” (Lc 2,6-7). Iar la Liturghia din ziua Crăciunului medităm cuvântul din Evanghelia Sfântului Ioan: „Și Cuvântul s-a făcut trup, și a locuit între noi, și noi am văzut slava lui, slava unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (In 1,14).

Iată-ne deci purtați în fața Copilului din Betleem: în iesle, pe paiele sărăciei omenești, noi putem contempla „trupul” pe care Fiul lui Dumnezeu l-a luat din Fecioara Mamă. Cum spun vechii Părinți ai Bisericii: Dumnezeu s-a făcut „plăpând” ca să ne dea „veșnicia” sa; s-a făcut „muritor” ca să ne dea „nemurirea”; s-a făcut om ca să ne îndumnezeiască. Binecuvântată a fost inspirația pe care a avut-o Sfântul Francisc de Assisi în anul 1223, de Crăciun. Atunci, i-a spus unui confrate: „Aș vrea să-l arăt pe copilul născut la Betleem și astfel să vedem cu ochii trupului sărăcia în care se afla el din cauza lipsei celor necesare unui nou născut…”. La acea primă iesle, ca la „un nou Betleem”, s-au adunat mulți frați de-ai lui Francisc, bărbați și femei, toți cântând cu mare bucurie. Pornind de la Sfântul Francisc de Assisi, ieslea de Crăciun a ajuns și-n bisericile și capelele noastre, ajutându-ne să ne apropiem cât mai mult de misterul Nașterii lui Cristos proclamat de un înger al Domnului: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Iată semnul după care îl veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat în iesle” (Lc 2,10-12).

Împărtășindu-ne cu Trupul lui Cristos

În fața ieslei în care stă Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul care s-a făcut trup, cântăm Astăzi s-a născut Cristos, O, ce veste minunată, Noapte de vis, și încă atâtea alte imnuri specifice Crăciunului. Dar am putea intona și alte cântări care sunt dedicate Sfintei Euharistii. De exemplu „Ave verum corpus natum de Maria virgine” (Bucură-te adevărat trup născut din Fecioara Maria); sau „Trup preasfânt, sub chipul pâinii, ești aici cu adevărat, Cel pe care-odinioară, Maica Sfântă l-a purtat”. Ieslea din Betleem ne trimite la Euharistie, noua Iesle, noul leagăn al prezenței lui Cristos cu trupul și sângele său. Noi nu avem nici o sărbătoare în care să nu celebrăm Sfânta Euharistie, Sfânta Liturghie. De aceea și de Crăciun noi ne adunăm în toate comunitățile noastre ca să celebrăm Euharistia, taina prezenței lui Cristos Mântuitorul printre noi și în noi. Noi ne închinăm, ne împărtășim și-l adorăm pe Fiul lui Dumnezeu care este cu noi în Euharistie până la sfârșitul lumii. Citim în Scrisoarea Apostolică a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea Mane nobiscum, Domine (Rămâi cu noi, Doamne): „La cererea ucenicilor de la Emaus ca el să rămână „cu” ei, Isus a răspuns cu un dar mult mai mare: prin intermediul sacramentului Euharistiei el a găsit modul de a rămâne „în” ei. A primi Euharistia înseamnă a intra în comuniune profundă cu Isus. „Rămâneți în mine și eu în voi” (In 15,4). Acest raport de „rămânere” intimă și reciprocă ne permite să anticipăm, într-un fel, cerul pe pământ. Oare nu aceasta este dorința cea mai mare a omului? Nu acest lucru și l-a propus Dumnezeu, realizând în istorie planul său de mântuire? El a pus în inima omului „foamea” după cuvântul său (cf. Am 8,11), o foame care se va potoli numai în unirea deplină cu el. Împărtășania euharistică ne este dată pentru „a ne sătura” de Dumnezeu pe acest pământ, în așteptarea potolirii depline din cer” (nr. 19).

Suntem în Sărbătoarea Crăciunului dar și în anul Euharistiei orânduit pentru întreaga Biserică Catolică de Sfântul Părinte Papa. În Arhidieceza de București, la tema Euharistiei am adăugat-o și pe cea a familiei, iar acum sunt bucuros să salut toate familiile noastre, îndemnându-le să se lase luminate de Pruncul din iesle și de Sfânta Euharistie – Trupul și Sângele lui Cristos. Salut, de asemenea, cu drag toate familiile călugărești, pe toți preoții și persoanele consacrate. Pe toți vă chem la bucuria Crăciunului în cântări de laudă și de mulțumire, în lumina prezenței lui Cristos, Cuvântul care s-a făcut trup și a locuit printre noi.

Tuturor vă doresc un Crăciun fericit și binecuvântat cu pace și bucurie!

La Mulți Ani!

+ Ioan ROBU,
Arhiepiscop Mitropolit de București