Mesajul Urbi et Orbi – Crăciun

Mesajul Urbi et Orbi
al Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
25 decembrie 2007

„Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniți neamuri și adorați-l pe Domnul. Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare”
(Liturghia zilei de Crăciun, versul la Evanghelie).

Dragi frați și surori! „Ne-a strălucit o zi sfântă”. O zi de mare speranță: astăzi s-a născut Mântuitorul omenirii! Nașterea unui copil poartă în mod normal o lumină de speranță tuturor celor care îl așteaptă cu nerăbdare. Când s-a născut Isus în peștera din Betleem, o „lumină mare” a apărut pe pământ; o mare speranță a intrat în inima tuturor celor care îl așteptau: lux magna cântă liturgia acestei zile de Crăciun. Nu a fost desigur „mare” în felul acestei lumi, întrucât cei care au văzut-o întâi au fost doar Maria, Iosif și câțiva păstori, apoi magii, bătrânul Simeon, profeteasa Ana: cei pe care Dumnezeu îi alesese. Cu toate acestea, în ascunsul și în tăcerea acelei nopți sfinte, s-a aprins pentru fiecare om o lumină strălucitoare care nu apune; a venit în lume marea speranță purtătoare de fericire: „Cuvântul s-a făcut trup și noi am văzut slava lui”(Ioan 1,14).

„Dumnezeu este lumină – afirmă Sfântul Ioan – și în el nu este întuneric” (1Ioan 1,5). În Cartea Genezei citim că la începutul universului, „pământul era fără formă și pustiu iar întunericul acoperea adâncul”. „Dumnezeu a zis: ‘Să fie lumină’. Și lumina s-a făcut” (Geneză 1,2-3). Cuvântul creator al lui Dumnezeu – Dabar în ebraică, Verbum în latină, Logos în greacă – este Lumină , izvor al vieții. Toate au fost create prin el și nimic din ce a fost creat nu a fost creat fără el (cfr Ioan 1,3). Iată pentru ce toate creaturile sunt fundamental bune și poartă în ele amprenta lui Dumnezeu, o scânteie a luminii sale. Totuși, când Isus s-a născut din Fecioara Maria, Lumina însăși a venit în lume: „Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină”, mărturisim în Crez. În Isus, Dumnezeu a luat ceea ce nu era rămânând ceea ce era: „atotputernicia a intrat într-un trup de copil și nu a fost sustrasă conducerii universului” (cfr Augustin, Serm.184, 1 despre Crăciun). S-a făcut om Acela care este creatorul omului pentru a aduce lumii pacea. De aceea, în noaptea Crăciunului, cetele îngerilor cântă: „Mărire în cer lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor pe care el îi iubește” (Luca 2,14).

„Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare”. Lumina lui Cristos este purtătoare de pace. În Liturghia nopții celebrarea euharistică s-a deschis tocmai prin această cântare: „Astăzi adevărata pace a coborât la noi din cer” (Cântarea de intrare). Mai mult, numai „marea” lumină apărută în Cristos poate da oamenilor „adevărata” pace: iată pentru ce fiecare generație este chemată să o primească, să primească pe Dumnezeu care la Betleem s-a făcut unul dintre noi.

Acesta este Crăciunul! Eveniment istoric și mister de iubire, care de peste două mii de ani interpelează bărbații și femeile din orice epocă și din orice loc. Este ziua sfântă în care strălucește „marea lumină” a lui Cristos purtătoare de pace! Desigur, pentru a o recunoaște, pentru a o primi e nevoie de credință, e nevoie de smerenie. Umilința Mariei, care a crezut celor spuse de Domnul și a adorat cea dintâi, aplecată asupra ieslei, Rodul trupului său; umilința lui Iosif, bărbatul drept, care a avut curajul credinței și a preferat să asculte de Dumnezeu mai degrabă decât să-și apere propria reputație; umilința păstorilor, a săracilor și a anonimilor păstori, care au primit vestea mesagerului ceresc și în grabă s-au dus la grotă unde au găsit pruncul abia născut și, plini de uimire, i s-au închinat lăudând pe Dumnezeu (cfr Luca 2,15-20). Cei mici, săracii cu Duhul: iată protagoniștii Crăciunului, ieri ca și azi; protagoniștii dintotdeauna ai istoriei lui Dumnezeu, constructorii neobosiți ai Împărăției sale de dreptate, de iubire și de pace.

În tăcerea nopții Betleemului Isus s-a născut și a fost primit de mâni grijulii. Și acum, în acest Crăciun al nostru, în care continuă să răsune vestea de bucurie a nașterii sale răscumpărătoare, cine este gata să deschidă ușa inimii? Bărbați și femei ai epocii noastre, și pentru noi Cristos vine să ne aducă lumina, și la noi vine să ne dăruiască pacea! Dar cine veghează, în noaptea îndoielii și a incertitudinii, cu inima trează și în rugăciune? Cine așteaptă aurora noii zile ținând aprinsă mica flacără a credinței? Cine are timp pentru a asculta cuvântul său și a se lăsa cuprins de farmecul iubirii sale? Da! Mesajul său de pace este pentru toți; la toți vine să se ofere pe sine ca speranță sigură de mântuire.

Lumina lui Cristos, care vine să lumineze toată ființa umană, să poată în sfârșit străluci, și să fie mângâiere pentru toți care se găsesc în întunericul mizeriei, al injustiției, al războiului; pentru cei care își văd încă negată aspirația legitimă la o subzistență mai sigură, la sănătate, la educație, la o ocupație stabilă, la o participare mai plină la responsabilitățile civile și politice, în afara oricărei opresiunii și la adăpost de orice condiții care ofensează demnitatea umană. Victime ale sângeroaselor conflicte armate, ale terorismului și violențelor de orice fel, care provoacă nemaipomenite suferințe unor întregi populații, sunt în special păturile mai vulnerabile, copiii, femeile, vârstnicii. În timp ce tensiunile etnice, religioase și politice, instabilitatea, rivalitățile, împotrivirile, discriminările, care sfâșie țesutul intern al multor țări, înăspresc raporturile internaționale. Iar în lume crește din ce în ce mai mult numărul migranților, al refugiaților, al evacuaților și din cauza frecventelor calamități naturale, adesea consecință a unor îngrijorătoare destabilizări ambientale.

În această zi de pace, gândul se duce mai presus de toate acolo unde răsună zăngănitul armelor: la frământatele ținuturi din Darfur, Somalia, nordul Republicii Democratice Congo, la hotarele Eritreii și Etiopiei, la întregul Orient Mijlociu, în special la Irak, la Liban și la Țara Sfântă, la Afghanistan, la Pakistan și la Sri Lanka, la regiunea Balcanilor și la atâtea alte situații de criză, adesea din nefericire uitate. Copilul Isus să ducă alinare celor care sunt în încercare și să dea responsabililor înțelepciunea și curajul de a căuta și găsi soluții umane, drepte și durabile. La setea de sens și de valoare pe care o simte lumea astăzi, la căutarea de bunăstare și de pace care marchează viața întregii omeniri, la așteptările săracilor, Cristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, răspunde cu Nașterea sa. Să nu se teamă indivizii și națiunile să-l recunoască și să-l primească: cu El „o lumină strălucitoare” înseninează orizontul omenirii; cu El se deschide „o zi sfântă” care nu cunoaște apus. Acest Crăciun să fie cu adevărat pentru toți o zi de bucurie, de speranță și de pace!

„Veniți toți să-l adorăm pe Domnul”. Cu Maria, Iosif, păstorii și magii și nenumărata ceată de umili închinători la Copilul nou-născut, care de-a lungul secolelor au primit misterul Crăciunului, și noi, frați și surori din fiecare continent, să lăsăm ca lumina acestei zile să se răspândească pretutindeni; să intre în inimile noastre, să încălzească și să lumineze casele noastre, să poarte seninătate și speranță în orașele noastre, să dea lumii pacea. Aceasta este urarea mea pentru voi care mă ascultați. Urare care se face rugăciune umilă și încrezătoare către Pruncul Isus, pentru ca lumina sa să împrăștie tot întunericul din viața voastră și să vă copleșească cu iubire și pace. Domnul, care a făcut să strălucească în Cristos chipul său de milostivire, să vă umple cu fericirea sa și să vă facă mesageri ai bunătății sale. Crăciun fericit!