Discursul Papei la Universitatea „Sapienza” din Roma

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
la Universitatea „Sapienza” din Roma
joi, 14 mai 2026

Salut adresat liber în Capela Universitară

Bună ziua! Salutări tuturor, doamnei rector, Eminenței Sale, episcopilor auxiliari, vouă tuturor studenților, profesorilor!

Am vrut să încep această vizită în această dimineață aici, în Capelă, în această frumoasă biserică, loc de întâlnire cu Domnul. Pentru că, în primul rând, vizita mea din această dimineață este o vizită pastorală: să cunosc puțin Universitatea, să vă cunosc, să vă pot saluta și să împărtășesc un scurt moment de credință. Cei care cercetează, cei care studiază, cei care caută adevărul, în cele din urmă îl caută pe Dumnezeu, îl vor întâlni pe Dumnezeu, îl vor găsi pe Dumnezeu tocmai în frumusețea creației, în multiplele forme pe care Dumnezeu a ales să-și lase amprenta, în tot ceea ce suntem, mai ales ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, creaturi făcute după chipul său, dar și în creația sa.

foto: Vatican Media

Așadar, este un moment minunat astăzi să împărtășesc puțin cu comunitatea universitară, în acest centru de studii… Cred că este cel mai mare din toată Europa. Și este cu adevărat o binecuvântare, un dar al lui Dumnezeu, să fiu aici și să trăiesc acest moment, știind că Dumnezeu este cel care ne-a chemat, Dumnezeu este cel care ne-a dat această creație minunată pentru noi toți. Vă doresc nu numai o zi bună, ci și studii bune și fie ca acest timp pe care îl petreceți la această Universitate să fie cu adevărat pentru voi toți o întâlnire cu Dumnezeu și cu frumusețea vieții.

Acum vă dau binecuvântarea mea, apoi vom continua vizita noastră în alte părți ale Universității.

[Binecuvântarea]

Bine, o zi bună, vă mulțumesc! Mulțumesc pentru primire!

Îndreptându-se spre rectoratul Universității, Sfântul Părinte a adresat câteva cuvinte de salut studenților adunați în piața centrală a Universității:

Bună ziua tuturor! Ei bine, vă mulțumesc pentru primire! Sunt foarte fericit să fiu aici cu voi în această dimineață; veți putea urmări întreaga întâlnire pe ecrane. Și sper că va fi un moment de har, un moment de bucurie pentru întreaga comunitate Sapienza. Urări tuturor și pe curând!

Discursul Sfântului Părinte

Distinsă rector,

Autorități politice și civile,

Stimați profesori, cercetători și personal tehnic administrativ

și, mai ales, dragi studenți și studente!

Am acceptat cu mare bucurie invitația de a întâlni comunitatea universitară Sapienza – Universitatea din Roma. Universitatea voastră se distinge ca un centru de excelență în diferite discipline și, în același timp, pentru angajarea sa față de dreptul la studiu, inclusiv pentru cei cu resurse financiare limitate, persoane cu dizabilități, deținuți și cei care au fugit din zone de război. De exemplu, apreciez foarte mult faptul că dieceza de Roma și Sapienza au semnat un acord pentru deschiderea unui coridor umanitar universitar din Fâșia Gaza. De aceea, este important pentru mine, care sunt episcop de Roma de puțin peste un an, să vă pot întâlni. Cu o inimă de păstor, aș dori să mă adresez mai întâi studenților și apoi cadrelor didactice.

Bulevardele orașului universitar, pe care am mers pentru a ajunge aici, sunt străbătute zilnic de atâția tineri, plini de sentimente contradictorii. Vă imaginez uneori fără griji, fericiți de propria tinerețe, care, chiar și într-o lume tulburată, marcată de nedreptăți teribile, vă permiteți să simțiți că viitorul este încă de scris și că nimeni nu vi le poate fura. Astfel, studiile pe care le întreprindeți, prieteniile pe care le legați de-a lungul acestor ani și întâlnirea cu diferiți maeștri ai gândirii sunt o promisiune a ceea ce ne poate schimba în bine, chiar înaintea realității din jurul nostru. Când dorința de adevăr devine cercetare, îndrăzneala noastră în studiu mărturisește speranța unei lumi noi.

Știți că sunt legat spiritual de sfântul Augustin, care a fost un tânăr neliniștit: și el a făcut greșeli grave, dar nimic din pasiunea sa pentru frumos și înțelepciune nu s-a pierdut. În acest sens, am fost încântat să primesc un număr mare de întrebări de la voi: sute! Evident, nu este posibil să răspund la toate, dar le țin minte, sperând că toți vor căuta mai multe ocazii de dialog. Acesta este și motivul pentru care există capelanii în universități, unde credința se întâlnește cu întrebările voastre.

Totuși, neliniștea are și o latură tristă: nu trebuie să ignorăm faptul că mulți tineri se luptă. Toată lumea trece prin momente dificile; unii, însă, pot simți că nu se termină niciodată. Astăzi, aceasta depinde din ce în ce mai mult de șantajul așteptărilor și de presiunea performanței. Este minciuna omniprezentă a unui sistem distorsionat, care reduce oamenii la numere, exacerbând competitivitatea și abandonându-ne în spirale de anxietate. Tocmai această indispoziție spirituală în rândul multor tineri ne amintește că nu suntem suma a ceea ce posedăm, nici o substanță asamblată la întâmplare într-un cosmos tăcut. Suntem o dorință, nu un algoritm! Tocmai această demnitate specială a noastră mă determină să vă împărtășesc două întrebări.

Pentru voi, tinerilor, această neliniște vă întreabă: „Cine ești?”. A fi noi înșine este, de fapt, angajarea definitorie a vieții fiecărui bărbat și fiecărei femei. „Cine ești?” este întrebarea pe care ne-o punem unii altora; întrebarea pe care i-o punem în tăcere lui Dumnezeu; întrebarea la care numai noi putem răspunde, pentru noi înșine, dar la care nu putem răspunde niciodată singuri. Suntem legăturile noastre, limbajul nostru, cultura noastră: cu atât mai mult, este vital ca anii de universitate să fie un timp al marilor întâlniri.

Așadar, nemulțumirea tinerilor ne întreabă pe noi, cei mai în vârstă: „Ce fel de lume lăsăm în urmă?”. O lume trist distorsionată de războaie și de cuvintele războiului. Este vorba de o poluare a rațiunii, care de la nivel geopolitic pătrunde în fiecare relație socială. Simplificarea care creează dușmani trebuie, așadar, corectată, mai ales în universități, cu grijă pentru complexitate și cu exercițiul înțelept al amintirii. În special, tragedia secolului al XX-lea nu trebuie uitată. Strigătul „să nu mai fie niciodată război!” al predecesorilor mei, atât de consonant cu repudierea războiului stabilită în Constituția italiană, ne îndeamnă la o alianță spirituală cu simțul dreptății care trăiește în inima tinerilor, cu vocația lor de a nu se închide în ideologii și granițe naționale.

De exemplu, în ultimul an, creșterea cheltuielilor militare la nivel mondial, și în special în Europa, a fost enormă. Să nu numim „apărarea” o reînarmare care sporește tensiunile și insecuritatea, epuizează investițiile în educație și sănătate, subminează încrederea în diplomație și îmbogățește elitele cărora nu le pasă deloc de binele comun. De asemenea, trebuie să monitorizăm dezvoltarea și aplicarea inteligenței artificiale atât în sfera militară, cât și în cea civilă, astfel încât aceasta să nu priveze deciziile umane de responsabilitate și să agraveze tragedia conflictelor. Ceea ce se întâmplă în Ucraina, Gaza și teritoriile palestiniene, Liban și Iran ilustrează evoluția inumană a raportului dintre război și noile tehnologii într-o spirală a anihilării. Fie ca studiul, cercetarea și investițiile să meargă în direcția opusă: să fie un „da” radical spus vieții! Da vieții inocente, da vieții tinere, da vieții popoarelor care strigă după pace și dreptate!

Un al doilea domeniu de angajare comun privește ecologia. Așa cum ne-a spus Papa Francisc în enciclica Laudato si’, „există un consens științific foarte puternic că asistăm la o încălzire îngrijorătoare a sistemului climatic” (nr. 23). A trecut mai mult de un deceniu de atunci și, în pofida bunelor intenții și a unor eforturi în această direcție, situația nu pare să se fi îmbunătățit.

În acest scenariu, vă încurajez în mod special, dragi tineri, să nu cedați resemnării, ci să transformați anxietatea voastră în profeție. Credincioșii, în special, știu că istoria nu cade fără speranță în mâinile morții, ci este întotdeauna protejată, orice s-ar întâmpla, de un Dumnezeu care creează viața din nimic, care dăruiește fără să ia, care împarte fără să consume. Astăzi, însăși implozia unei paradigme posesive și consumiste deschide calea pentru o nouă viziune care deja încolțește: studiați, cultivați și ocrotiți dreptatea! Împreună cu mine și cu mulți frați și surori, fiți artizani ai adevăratei păci: o pace dezarmată și dezarmantă, umilă și perseverentă, care lucrează pentru armonia dintre popoare și protejarea Pământului.

Este nevoie de toată inteligența și îndrăzneala voastră. De fapt, puteți să-i ajutați pe cei care au venit înaintea voastră să restabilească un adevărat orizont de sens, pentru a nu se opri la încă o imagine rapidă a situației în care ne aflăm. Trebuie să trecem de la hermeneutică la acțiune: atât de puțin luată în considerare de o societate cu tot mai puțini copii, voi mărturisiți că omenirea este capabilă de un viitor, atunci când îl construiește cu înțelepciune.

Universitatea voastră, care poartă un nume divin, este un loc de studiu și un forum de experimentare, care de secole a modelat gândirea critică. În special, voi, profesorii, puteți cultiva un contact rodnic cu mințile și inimile tinerilor: este o responsabilitate exigentă, cu siguranță, dar una incitantă. Este de maximă importanță să credeți în studenții voștri. De aceea, întrebați-vă adesea: am încredere în ei?

A preda este o formă de caritate, așa cum trebuie să fie salvarea unui migrant pe mare, a unui sărac de pe stradă sau a unei conștiințe disperate. Este vorba despre a iubi mereu viața umană, despre a-i valorifica potențialul, pentru a vorbi inimii tinerilor, fără a se baza numai pe cunoștințele lor. Așadar, a preda devine o mărturie a valorilor prin propria viață: înseamnă a ne îngriji de realitate, înseamnă a primi ceea ce încă nu înțelegem, înseamnă a spune adevărul. Ce sens ar avea, la urma urmei, a forma un cercetător sau un profesionist care nu reușește să-și cultive propria conștiință, simțul dreptății și respectul pentru ceea ce nu poate și nu ar trebui controlat? Cunoașterea, de fapt, servește nu numai la atingerea obiectivelor profesionale, ci și la discernerea cine este cineva. Prin cursuri, stagii, interacțiunea cu orașul, teze, doctorate, fiecare student poate găsi întotdeauna o nouă motivație, punând ordine în studiu și în viață, în instrumente și obiective.

Preaiubiților, în timp ce vă încurajez în acest exercițiu zilnic, vizita mea vrea să fie semnul unei noi alianțe educaționale între Biserica din Roma și prestigioasa voastră Universitate, care s-a născut și a crescut în cadrul Bisericii. Vă asigur pe toți de amintirea mea în rugăciune și invoc din inimă binecuvântarea Domnului asupra întregii comunități de la Sapienza. Vă mulțumesc!

Salut final în mod liber în fața rectoratului

Mulțumesc, mulțumesc tuturor! În acest ultim rămas bun, după vizita de astăzi, aș dori să vă adresez tuturor un fel de invitație: să lucrăm împreună, să fim cu toții făcători de pace în lume, să muncim, să studiem și să facem totul, de la relațiile cu prietenii, la cuvintele noastre, la modul nostru de gândire, pentru a construi pacea în lume. Să aveți întotdeauna speranță în posibilitatea de a construi o lume nouă! Vă mulțumesc că sunteți aici și la revedere!