Mesajul Urbi et Orbi – Paști

Mesajul Urbi et Orbi
al Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
5 aprilie 2026

Frați și surori,

Cristos a înviat! Paște fericit!

De secole, Biserica cântă cu entuziasm evenimentul care este originea și temelia credinței sale: „Domnul vieții era mort / dar acum triumfă viu. / Da, suntem siguri: / Cristos a înviat cu adevărat. / Tu, rege victorios, / ai milă de noi” (Secvența Paștelui).

Paștele este o victorie: a vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului, a iubirii asupra urii. O victorie cu un preț foarte mare: Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu (Mt 16, 16) a trebuit să moară, și să moară pe o cruce, după ce a suferit o condamnare nedreaptă, a fost batjocorit și schingiuit și și-a vărsat tot sângele. Ca un adevărat Miel jertfit, a luat asupra lui păcatul lumii (In 1, 29; 1Pt 1, 18-19) și astfel ne-a eliberat pe toți, și odată cu noi și creația, de sub stăpânirea răului.

foto: Vatican Media

Dar cum a învins Isus? Care este puterea cu care l-a învins odată pentru totdeauna pe străvechiul Adversar, Principele acestei lumi (In 12, 31)? Care este puterea cu care a înviat din morți, nu revenind la viața pe care o avusese înainte, ci intrând în viața veșnică și deschizând astfel în trupul său trecerea din această lume către Tatăl?

Această forță, această putere este Dumnezeu însuși, Iubirea care creează și generează, Iubirea care este credincioasă până la sfârșit, Iubirea care iartă și răscumpără.

Cristos, „Regele nostru victorios”, a luptat și și-a câștigat bătălia încredințân-du-se abandonării voinței Tatălui, planului său de mântuire (Mt 26, 42). Astfel a mers până la sfârșit pe calea dialogului, nu în cuvinte, ci în fapte: pentru a ne găsi pe noi, cei pierduți, a devenit trup; pentru a ne elibera pe noi, sclavii, a devenit sclav, pentru a ne da viață nouă, muritorilor, s-a lăsat ucis pe cruce.

Puterea cu care Cristos a înviat este total non-violentă. Este asemănătoare cu cea a unui bob de grâu care, putrezind în pământ, crește, deschide o crăpătură între bulgări, răsare și devine un spic auriu. Este și mai asemănătoare cu cea a unei inimi umane care, rănită de o ofensă, respinge instinctul de răzbunare și, plină de milă, se roagă pentru cei care au ofensat-o.

Frați și surori, aceasta este adevărata forță care aduce pace umanității, pentru că generează relații respectuoase la toate nivelurile: între indivizi, familii, grupuri sociale, națiuni. Nu urmărește un interes particular, ci binele comun. Nu dorește să-și impună propriul plan, ci să contribuie la proiectarea și realizarea acestuia împreună cu alții.

Da, Învierea lui Cristos este începutul noii umanități, este intrarea în adevărata țară făgăduită, unde domnesc dreptatea, libertatea și pacea, unde toți se recunosc unii pe alții ca frați și surori, copii ai aceluiași Tată care este Iubire, Viață, Lumină.

Frați și surori, prin învierea Sa, Domnul ne pune și mai puternic înaintea dramei libertății noastre. În fața mormântului gol ne putem umple de speranță și de uimire, asemenea discipolilor, sau de frică, asemenea soldaților și fariseilor, forțați să recurgem la minciuni și subterfugii pentru a nu recunoaște că cel condamnat a înviat cu adevărat (cf. Mt 28, 11-15)!

În lumina Paștelui, să ne lăsăm uimiți de Cristos! Să ne lăsăm inimile să fie schimbate de dragostea Lui nemărginită pentru noi! Cei care au în mână arme să le lase jos! Cei care au puterea să declanșeze războaie, să aleagă pacea! Nu o pace urmărită cu forța, ci prin dialog! Nu cu dorința de a-l domina pe celălalt, ci de a-l întâlni!

Ne obișnuim cu violența, ne resemnăm cu ea și devenim indiferenți. Indiferenți față de moartea a mii de oameni. Indiferenți la consecințele urii și ale diviziunii pe care le semănă conflictele. Indiferenți față de consecințele economice și sociale pe care acestea le produc și pe care le simțim cu toții. Există o „globalizare a indiferenței” din ce în ce mai marcată, amintind o expresie dragă Papei Francisc, care acum un an, din acest balcon, și-a adresat ultimele cuvinte lumii, amintindu-ne: „Câtă voință de moarte vedem în fiecare zi în numeroasele conflicte care afectează diferite părți ale lumii!” (Mesaj Urbi et Orbi, 20 aprilie 2025).

Crucea lui Cristos ne amintește mereu de suferința și durerea care înconjoară moartea și chinul pe care îl implică. Tuturor ne este frică de moarte și, din frică, ne întoarcem, preferăm să nu privim. Nu putem continua să fim indiferenți! Și nu ne putem resemna cu răul! Sfântul Augustin învață: „Dacă ți-e frică de moarte, iubește învierea!” (Predica 124, 4). Și noi iubim învierea, care ne amintește că răul nu este ultimul cuvânt, pentru că a fost învins de Cel Înviat.

El a trecut prin moarte ca să ne dea viață și pace: „Pace vă las pacea, pacea mea vă dau. Nici cum o dă lumea” (In 14, 27). Pacea pe care ne-o oferă Isus nu este pacea limitată la tăcerea armelor, ci cea care atinge și schimbă inima fiecăruia dintre noi! Să ne convertim la pacea lui Cristos! Să facem să se audă strigătul pentru pace care izvorăște din inimă! Pentru aceasta, invit pe toată lumea să mi se alăture la veghea de rugăciune pentru pace pe care o vom celebra aici, în Piața Sfântul Petru, sâmbăta viitoare, 11 aprilie.

În această zi de sărbătoare, să renunțăm la orice dorință de conflict, dominație și putere și să-L implorăm pe Domnul să dea pacea sa lumii devastate de războaie și marcată de ura și de indiferența care ne fac să ne simțim neputincioși în fața răului. Domnului îi încredințăm toate inimile care suferă și așteaptă pacea adevărată pe care doar El o poate oferi. Să ne încredințăm Lui și să ne deschidem inimile Lui! El singur face toate lucrurile noi (Ap 21, 5)!

Paște fericit!