Salutul Papei la vizita la catedrala armeană apostolică

Salutul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
la vizita la catedrala armeană apostolică,
Istanbul, duminică, 30 noiembrie 2025

Frate iubit în Cristos,

Este o mare bucurie pentru mine să vizitez Preafericirea Voastră, mai ales chiar în locul unde regretații patriarhi Șenork I și Mesrob al II-lea, de fericită amintire, i-au primit pe predecesorii mei. Salutându-vă, aș dori, de asemenea, să transmit salutările mele fraterne Sanctității Sale Karekin al II-lea, patriarh suprem și catholicos al tuturor armenilor, care m-a onorat recent cu o vizită, precum și episcopilor, clerului și întregii comunități apostolice armene din Istanbul și Turcia.

foto: Vatican Media

Această vizită îmi oferă ocazia să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru mărturia creștină curajoasă a poporului armean de-a lungul istoriei, adesea în mijlocul unor circumstanțe tragice. Aș dori, de asemenea, să-mi exprim profunda recunoștință față de Domnul pentru legăturile fraterne tot mai strânse care unesc Biserica apostolică armeană și Biserica Catolică. La scurt timp după Conciliul al II-lea din Vatican, în mai 1967, Sanctitatea Sa catholicos Khoren I a devenit primul primat al unei Biserici ortodoxe orientale care a vizitat și a schimbat sărutul păcii cu episcopul de Roma. Îmi amintesc, de asemenea, că în mai 1970, Sanctitatea Sa catholicos Vasken I a semnat împreună cu Papa Paul al VI-lea prima declarație comună între un papă și un patriarh ortodox oriental, invitându-i pe credincioșii lor să se redescopere ca frați și surori în Cristos, în vederea promovării unității. De atunci, prin harul lui Dumnezeu, „dialogul carității” dintre Bisericile noastre a înflorit.

La această a 1700-a aniversare a primului Conciliu Ecumenic, vizita mea oferă o ocazie pentru a celebra Crezul de la Niceea. Trebuie să ne inspirăm din această credință apostolică comună pentru a recupera unitatea care exista în primele secole între Biserica Romei și vechile Biserici orientale. Trebuie să ne inspirăm, de asemenea, din experiența Bisericii primare pentru a restabili deplina comuniune, o comuniune care nu implică absorbție sau dominație, ci mai degrabă un schimb al darurilor primite de Bisericile noastre de la Duhul Sfânt spre gloria lui Dumnezeu Tatăl și zidirea trupului lui Cristos (cf. Ef 4,12). Speranța mea este ca Comisia Internațională Mixtă pentru Dialog Teologic dintre Biserica Catolică și Bisericile ortodoxe orientale să își poată relua prompt activitatea rodnică, căutând un model de deplină comuniune „împreună, desigur”, așa cum a dorit Papa Ioan Paul al II-lea în enciclica sa Ut unum sint (nr. 95).

În acest drum spre unitate, suntem precedați și înconjurați de „un mare nor de martori” (Evr 12,1). Printre sfinții tradiției armene, aș dori să-l amintesc pe marele catholicos și poet din secolul al XII-lea, Nerses al IV-lea Șnorhali, a cărui aniversare a morții am comemorat recent 850 de ani și care a lucrat neobosit pentru reconcilierea Bisericilor, pentru a împlini rugăciunea lui Cristos ca „toți să fie una” (In 17,21). Fie ca exemplul Sfântului Nerses să ne inspire și rugăciunea sa să ne întărească pe calea spre deplina comuniune!

Mulțumind Preafericirii Voastre pentru primirea călduroasă, vă asigur de dăruirea mea din toată inima față de sfânta cauză a unității creștinilor. Fie ca noi să primim acest dar de sus cu inimile deschise, pentru a putea fi martori tot mai convingători ai adevărului evangheliei și slujitori mai buni ai misiunii unicei Biserici a lui Cristos.