Discursul Papei la vizita la mormântul Sf. Charbel Makluf

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
la vizita la mormântul Sf. Charbel Makluf
mănăstirea „Sfântul Maroun”, Annaya,
luni, 1 decembrie 2025

Iubiți frați și surori!

Îi mulțumesc superiorului general pentru cuvintele sale amabile și pentru primirea sa în această frumoasă mănăstire din Annaya. Și împrejurimile naturale ale acestei case de rugăciune ne atrag prin frumusețea lor austeră.

foto: Vatican Media

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a permis să vin ca pelerin la mormântul Sfântului Charbel. Predecesorii mei – mă gândesc în special la Sfântul Paul al VI-lea, care l-a beatificat și canonizat – și-ar fi dorit mult acest lucru.

Preaiubiților, ce ne învață astăzi Sfântul Charbel? Care este moștenirea acestui om care nu a scris nimic, care a trăit ascuns și tăcut, dar a cărui faimă s-a răspândit în întreaga lume?

Aș vrea să rezum astfel: Duhul Sfânt l-a plăsmuit, pentru ca să-i învețe rugăciunea pe cei care trăiesc fără Dumnezeu, tăcerea pe cei care trăiesc în zgomot, modestia pe cei care trăiesc după aparențe, sărăcia pe cei care caută bogății. Toate acestea sunt comportamente împotriva curentului, dar tocmai din acest motiv suntem atrași de ele, precum apa proaspătă și pură pentru cei care umblă în deșert.

În special nouă, episcopilor și slujitorilor hirotoniți, Sfântul Charbel ne amintește de exigențele evanghelice ale vocației noastre. Dar coerența sa, radicală și umilă în același timp, este un mesaj pentru toți creștinii.

Și apoi există un alt aspect crucial: Sfântul Charbel nu a încetat niciodată să mijlocească pentru noi la Tatăl ceresc, izvorul a tot binele și harul. Încă din timpul vieții sale pământești, mulți mergeau la el pentru a primi de la Domnul mângâiere, iertare și sfat. După moartea sa, toate acestea s-au înmulțit și au devenit ca un râu de milostivire. Și din acest motiv, în fiecare zi de 22 a lunii, mii de pelerini vin aici din diferite țări pentru a petrece o zi de rugăciune și de înviorare pentru trup și suflet.

Surorilor și fraților, astăzi încredințăm necesitățile Bisericii, ale Libanului și ale lumii mijlocirii Sfântului Charbel. Pentru Biserică cerem comuniune, unitate: începând cu familiile, mici biserici domestice, apoi în comunitățile parohiale și diecezane, până la Biserica universală. Comuniune, unitate. Și pentru lume cerem pace. O implorăm în special pentru Liban și întregul Levant. Dar știm bine – și sfinții ne amintesc – că nu există pace fără convertirea inimilor. De aceea, fie ca Sfântul Charbel să ne ajute să ne întoarcem către Dumnezeu și să cerem darul convertirii pentru noi toți.

Preaiubiților, ca simbol al luminii pe care Dumnezeu a aprins-o aici prin Sfântul Charbel, am adus în dar o candelă. Oferind această candelă, încredințez Libanul și poporul său ocrotirii Sfântului Charbel, pentru ca ei să poată merge mereu în lumina lui Cristos. Mulțumire fie lui Dumnezeu pentru darul Sfântului Charbel! Mulțumesc vouă, care prețuiți memoria lui. Umblați în lumina Domnului!