Predica Papei la Ziua Familiei

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Sfânta Liturghia cu ocazia Zilei Familiei
în Anul Credinței
Piața Sfântul Petru, 27 octombrie 2013

Lecturile din această duminică ne invită să medităm asupra câtorva caracteristici fundamentale ale familiei creștine.

1. Prima: familia care se roagă. Textul din Evanghelie scoate în evidență două moduri de rugăciune, unul fals – cel al fariseului – și celălalt autentic – cel al vameșului. Fariseul întrupează o atitudine care nu exprimă aducerea de mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile sale și pentru milostivirea sa, ci mai degrabă satisfacție de sine. Fariseul se simte drept, se simte în ordine, se împăunează de asta și îi judecă pe alții de la înălțimea piedestalului său. Dimpotrivă, vameșul nu înmulțește cuvintele. Rugăciunea sa este umilă, sobră, pătrunsă de conștiința propriei nevrednicii, a propriilor mizerii: acest om într-adevăr recunoaște că are nevoie de iertarea lui Dumnezeu, de milostivirea lui Dumnezeu.

Rugăciunea vameșului este rugăciunea celui sărac, este rugăciunea plăcută lui Dumnezeu care, așa cum spune prima lectură, „ajunge până la nori” (Sir 35,20), în timp ce rugăciunea fariseului este îngreunată de lestul vanității.

În lumina acestui Cuvânt, aș vrea să vă întreb pe voi, dragi familii: vă rugați vreodată în familie? Unii da, știu asta. Dar atâția îmi spun: cum se face? Dar, se face ca vameșul, este clar: cu umilință, în fața lui Dumnezeu. Fiecare cu umilință se lasă privit de Domnul și cere bunătatea sa, ca să vină la noi. Însă, în familie, cum se face? Pentru că se pare că rugăciunea este un lucru personal, și apoi nu există niciodată un moment potrivit, liniștit, în familie… Da, este adevărat, însă este și problemă de umilință, de a recunoaște că avem nevoie de Dumnezeu, ca vameșul! Și toate familiile, avem nevoie de Dumnezeu: toți, toți! Avem nevoie de ajutorul său, de puterea sa, de binecuvântarea sa, de milostivirea sa, de iertarea sa. Și este nevoie de simplitate: pentru a ne ruga în familie, este nevoie de simplitate! A ne ruga împreună „Tatăl nostru”, în jurul mesei, nu este un lucru extraordinar: este ușor. Și a ne ruga împreună Rozariul, în familie, este foarte frumos, dă atâta putere! Și chiar și a ne ruga unul pentru altul: soțul pentru soție, soția pentru soț, amândoi pentru copii, copiii pentru părinți, pentru bunici… A ne ruga unul pentru altul. Asta înseamnă a ne ruga în familie și asta face puternică familia: rugăciunea.

2. Lectura a doua ne sugerează o altă idee: familia păstrează credința. Apostolul Paul, la apusul vieții sale, face un bilanț fundamental și spune: „Am păstrat credința” (2Tim 4,7). Dar cum a păstrat-o? Nu într-un seif! Nu a ascuns-o sub pământ, ca acel servitor puțin leneș. Sfântul Paul aseamănă viața sa cu o bătălie și cu o alergare. A păstrat credința pentru că nu s-a limitat s-o apere, ci a vestit-o, a iradiat-o, a dus-o departe. S-a opus cu hotărâre celor care voiau să păstreze, „să îmbălsămeze” mesajul lui Cristos între granițele Palestinei. Pentru aceasta a făcut alegeri curajoase, a mers în teritorii ostile, s-a lăsat provocat de cei de departe, de culturi diferite, a vorbit deschis fără frică. Sfântul Paul a păstrat credința pentru că, așa cum a primit-o, a dăruit-o, mergând în periferii, fără a se baricada pe poziții defensive.

Și aici, putem întreba: în ce mod noi, în familie, păstrăm credința noastră? O ținem pentru noi, în familia noastră, ca un bun privat, ca un cont în bancă, sau știm s-o împărtășim cu mărturia, cu primirea, cu deschiderea spre alții? Cu toții știm că familiile, în special cele tinere, sunt adesea „în fugă”, foarte ocupate; însă vă gândiți vreodată că această „alergare” poate să fie și alergarea credinței? Familiile creștine sunt familii misionare. Am auzit ieri, aici în piață, mărturia unor familii misionare. Sunt misionare și în viața de fiecare zi, făcând lucrurile de fiecare zi, punând în toate sarea și drojdia credinței! A păstra credința în familie și a pune sarea și drojdia credinței în lucrurile de fiecare zi.

3. Și un ultim aspect îl luăm din Cuvântul lui Dumnezeu: familia care trăiește bucuria. În Psalmul responsorial se găsește această expresie: „Să audă săracii și să se bucure” (33/34,3). Tot Psalmul acesta este un imn adus Domnului, izvor de bucurie și de pace. Și care este motivul acestei bucurii? Este acesta: Domnul este aproape, ascultă strigătul celor umili și-i eliberează de rău. Scria asta tot sfântul Paul: „Bucurați-vă mereu… Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5). Eh… mie mi-ar plăcea să pun o întrebare, astăzi. Dar, fiecare s-o poarte în inima sa, acasă, da? Ca o temă de făcut. Și să răspundă singur. Cum merge bucuria, acasă la tine? Cum merge bucuria în familia ta? Eh, dați voi răspunsul.

Dragi familii, voi știți bine asta: bucuria adevărată care se gustă în familie nu este ceva superficial, nu vine din lucruri, din circumstanțele favorabile.. Bucuria adevărată vine dintr-o armonie profundă dintre persoane, pe care cu toții o simt în inimă și care ne face să simțim frumusețea de a fi împreună, de a ne susține reciproc pe drumul vieții. Însă la baza acestui sentiment de bucurie profundă este prezența lui Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu în familie, este iubirea sa primitoare, milostivă, respectuoasă față de toți. Și mai ales, o iubire răbdătoare: răbdarea este o virtute a lui Dumnezeu și ne învață, în familie, să avem această iubire răbdătoare, unul cu altul. A avea răbdare între noi. Iubire răbdătoare. Numai Dumnezeu știe să creeze armonia diferențelor. Dacă lipsește iubirea lui Dumnezeu, și familia pierde armonia, prevalează individualismele și se stinge bucuria. În schimb familia care trăiește bucuria credinței o comunică în mod spontan, este sare a pământului și lumină a lumii, este drojdie pentru toată societatea.

Dragi familii, trăiți mereu cu credință și simplitate, ca sfânta Familie de la Nazaret. Bucuria și pacea Domnului să fie mereu cu voi!

* * *

La sfârșitul Sfintei Liturghii, după salutul adresat de Mons. Vincenzo Paglia, președinte al Consiliului Pontifical pentru Familie, Papa Francisc a recitat următoarea rugăciune în fața icoanei Sfintei Familii:

Isuse, Marie și Iosife,
spre voi, Sfântă Familie din Nazaret,
astăzi, ne îndreptăm privirea
cu admirație și confidență;
în voi contemplăm
frumusețea comuniunii în iubirea adevărată;
vouă vă recomandăm toate familiile noastre,
pentru ca să se reînnoiască în ele minunățiile harului.
Sfântă Familie din Nazaret,
școală atrăgătoare a sfintei Evanghelii:
învață-ne să imităm virtuțile tale
cu o disciplină spirituală înțeleaptă,
dă-ne privirea limpede
care știe să recunoască opera Providenței
în realitățile zilnice ale vieții.
Sfântă Familie din Nazaret,
păstrătoare fidelă a misterului mântuirii:
fă să renască în noi stima tăcerii,
fă familiile noastre cenacole de rugăciune
și transformă-le în mici Biserici domestice,
reînnoiește dorința sfințeniei,
susține truda nobilă a muncii, a educației,
a ascultării, a înțelegerii reciproce și a iertării.
Sfântă Familie din Nazaret,
retrezește în societatea noastră conștiința
caracterului sacru și inviolabil al familiei,
bun inestimabil și de neînlocuit.
Fiecare familie să fie locuință primitoare de bunătate și de pace
pentru copii și pentru bătrâni,
pentru cel care este bolnav și singur,
pentru cel care este sărac și nevoiaș.
Isuse, Marie și Iosife,
pe voi cu încredere vă rugăm, vouă cu bucurie ne încredințăm.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.10.2013
Publicarea pe acest sit: 27.10.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns