Predica Papei la solemnitatea Toţi Sfinţii

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la solemnitatea Toți Sfinții
Cimitirul Verano, Roma,
vineri, 1 noiembrie 2013

La această oră, înainte de apus, în acest cimitir ne adunăm și ne gândim la viitorul nostru, ne gândim la toți cei care au plecat, care ne-au precedat în viață și sunt în Domnul.

Este atât de frumoasă acea viziune a cerului pe care am auzit-o în prima lectură: Domnul Dumnezeu, frumusețea, bunătatea, adevărul, duioșia, iubirea deplină. Ne așteaptă toate acestea. Cei care ne-au precedat și au murit în Domnul sunt acolo. Ei proclamă că au fost mântuiți nu prin faptele lor – au făcut și fapte bune – ci au fost mântuiți de Domnul: „Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, cel care șade pe tron, și de la Miel” (Ap 7,10). El este cel care ne mântuiește, el este cel care la sfârșitul vieții noastre ne duce de mână ca un tată chiar în acel cer unde sunt strămoșii noștri. Unul dintre bătrâni pune o întrebare: „Cine sunt și de unde vin aceștia care sunt îmbrăcați cu haine albe?” (v. 13). Cine sunt acești drepți, acești sfinți care sunt în cer? Răspunsul: „Aceștia sunt cei care vin din încercarea cea mare. Ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului” (v. 14).

Putem intra în cer numai grație sângelui Mielului, grație sângelui lui Cristos. Tocmai sângele lui Cristos e cel care ne-a îndreptățit, care ne-a deschis porțile cerului. Și dacă astăzi îi amintim pe acești frați și surori ai noștri care ne-au precedat în viață și sunt în cer este pentru că ei au fost spălați de sângele lui Cristos. Aceasta este speranța noastră: speranța sângelui lui Cristos! O speranță care nu dezamăgește. Dacă umblăm în viață cu Domnul, el nu dezamăgește niciodată!

Am auzit în a doua lectură ceea ce apostolul Ioan le spune discipolilor săi: „Vedeți câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Și suntem. De aceea, lumea nu ne cunoaște pentru că nu l-a cunoscut nici pe el. Iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Știm că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru îl vom vedea așa cum este” (1In 3,1-2). A-l vedea pe Dumnezeu, a fi asemenea cu Dumnezeu: aceasta este speranța noastră. Și astăzi, chiar în ziua sfinților și înainte de ziua răposaților, este necesar să ne gândim un pic la speranță: această speranță care ne însoțește în viață. Primii creștini reprezentau speranța ca o ancoră, ca și cum viața ar fi fost ancora aruncată pe malul cerului și noi toți îndreptându-ne spre acel mal, agățați de funia ancorei. Aceasta este o imagine frumoasă a speranței: a avea inima ancorată acolo unde sunt strămoșii noștri, unde sunt sfinții, unde este Isus, unde este Dumnezeu. Aceasta este speranța care nu dezamăgește; astăzi și mâine sunt zile de speranță.

Speranța este un pic ca drojdia, care își lărgește sufletul; există momente dificile în viață, însă cu speranța sufletul merge înainte și privește la ceea ce ne așteaptă. Astăzi este o zi de speranță. Frații și surorile noastre sunt în prezența lui Dumnezeu și vom fi și noi acolo, din simplul har al Domnului, dacă vom merge pe drumul lui Isus. Încheie apostolul Ioan: „Oricine are această speranță în el devine curat” (v. 3). Și speranța ne purifică, ne ușurează; această purificare în speranța în Isus Cristos ne face să mergem în grabă, cu promptitudine. În acest pre-apus de astăzi, fiecare dintre noi poate să se gândească la apusul vieții sale: „Cum va fi apusul meu?”. Noi toți vom avea un apus, toți! Îl privesc cu speranță? Îl privesc cu acea bucurie că sunt primit de Domnul? Aceasta este o gândire creștină, care ne dă pace. Astăzi este o zi de bucurie, dar de o bucurie senină, liniștită, zi a bucuriei păcii. Să ne gândim la apusul atâtor frați și surori care ne-au precedat, să ne gândim la apusul nostru, atunci când va veni. Și să ne gândim la inima noastră și să ne întrebăm: „Unde este ancorată inima mea?”. Dacă n-ar fi ancorată bine, să o ancorăm acolo, pe acel mal, știind că speranța nu dezamăgește pentru că Domnul Isus nu dezamăgește.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.11.2013
Publicarea pe acest sit: 02.11.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns