Predica Papei la solemnitatea Ss Petru şi Paul

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la solemnitatea Sfinții Petru și Paul
sâmbătă, 29 iunie 2013

Domnilor cardinali,
Eminența voastră mitropolit Ioannis,
Venerați frați întru episcopat și întru Preoție,
Iubiți frați și surori,

Celebrăm solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul, patroni principali ai Bisericii din Roma: o sărbătoare făcută și mai frumoasă prin prezența de episcopi din toată lumea. O mare bogăție care ne face să retrăim, într-un fel, evenimentul de la Rusalii: astăzi, ca odinioară, credința Bisericii vorbește în toate limbile și vrea să unească popoarele într-o unică familie.

Salut din inimă și cu recunoștință delegația Patriarhiei din Constantinopol, condusă de mitropolitul Ioannis. Îi mulțumesc patriarhului ecumenic Bartolomeu I pentru acest reînnoit gest fratern. Îi salut pe domnii ambasadori și autoritățile civile. O mulțumire specială adresez lui Thomanerchor, corul de la Thomaskirche [Biserica „Sfântul Toma”] din Leipzig – biserica lui Bach – care animă liturgia și care constituie o altă prezență ecumenică.

Trei gânduri despre slujirea petrină, conduși de verbul „a întări”. În ce anume este chemat să întărească episcopul de Roma?

1. Înainte de toate, a întări în credință. Evanghelia vorbește despre mărturisirea lui Petru: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16,16), o mărturisire care nu se naște de la el, ci de la Tatăl ceresc. Și datorită acestei mărturisiri Isus spune: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea” (v. 18). Rolul, slujirea eclezială a lui Petru își are fundamentul în mărturisirea de credință în Isus, Fiul Dumnezeului celui viu, făcută posibilă de un har dăruit de sus. În a doua parte a evangheliei de astăzi vedem pericolul de a gândi în mod lumesc. Atunci când Isus vorbește despre moartea și învierea sa, despre drumul lui Dumnezeu care nu corespunde drumului uman al puterii, în Petru ies în evidență carnea și sângele: „a început să-l certe spunând: … Asta nu ți se va întâmpla niciodată” (16,22). Și Isus are un cuvânt dur: „Mergi în urma mea, Satană. Tu ești o piatră de poticnire pentru mine” (v. 23). Când lăsăm să prevaleze gândurile noastre, sentimentele noastre, logica puterii umane și nu ne lăsăm instruiți și conduși de credință, de Dumnezeu, devenim piatră de poticnire. Credința în Cristos este lumina vieții noastre de creștini și de slujitori în Biserică!

2. A întări în iubire. În a doua lectură am ascultat cuvintele emoționante ale sfântului Paul: „Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credința” (2Tim 4,7). Despre ce luptă este vorba? Nu aceea a armelor umane, care din păcate încă însângerează lumea; ci este lupta martiriului. Sfântul Paul indică o armă: mesajul lui Cristos și dăruirea întregii sale vieți pentru Cristos și pentru alții. Și tocmai expunerea personală, a se lăsa consumat pentru evanghelie, a se face totul pentru toți, fără a se cruța, l-a făcut credibil și a zidit Biserica. Episcopul de Roma este chemat să trăiască și să întărească în această iubire față de Cristos și față de toți fără deosebiri, limite și piedici. Și numai episcopul de Roma: voi toți, noi arhiepiscopi și episcopi, aveți aceeași îndatorire: să vă lăsați consumați pentru evanghelie, să vă faceți totul pentru toți. Îndatorirea de a nu vă cruța, de a ieși din voi înșivă în slujba sfântului popor credincios al lui Dumnezeu.

3. A întări în unitate. Aici mă opresc asupra gestului pe care l-am săvârșit. Pallium-ul este simbol de comuniune cu succesorul lui Petru, „principiu și fundament perpetuu și vizibil al unității credinței și al comuniunii” (Conciliul Ecumenic Vatican II, Constituția dogmatică despre Biserică Lumen gentium, 18). Și prezența voastră aici, dragi confrați, este semnul că această comuniune a Bisericii nu înseamnă uniformitate. Conciliul al II-lea din Vatican, referindu-se la structura ierarhică a Bisericii afirmă că Domnul „i-a constituit pe apostoli în formă de colegiu sau grup stabil, în fruntea căruia l-a pus pe Petru, ales din mijlocul lor” (ibid. 19). A confirma unitatea: Sinodul Episcopilor, în armonie cu primatul. Trebuie să mergem pe acest drum al sinodalității, să creștem în armonie cu slujirea primatului. Și continuă Conciliul: „acest colegiu, întrucât este compus din mulți, exprimă varietatea și universalitatea poporului lui Dumnezeu” (ibid. 22). În Biserică, varietatea, care este o mare bogăție, se întemeiază mereu în armonia unității, ca un mare mozaic în care toate pietricelele colaborează la formarea unicului mare plan al lui Dumnezeu. Și acest lucru trebuie să determine la depășirea oricărui conflict care rănește trupul Bisericii. Uniți în diferențe: nu există alt drum catolic pentru a ne uni. Acesta este spiritul catolic, spiritul creștin: unirea în diferențe. Acesta este drumul lui Isus! Pallium-ul, dacă este semn al comuniunii cu episcopul de Roma, cu Biserica universală, cu Sinodul Episcopilor, este și o angajare pentru fiecare dintre voi să fiți instrumente de comuniune.

A-l mărturisi pe Domnului lăsându-ne instruiți de Dumnezeu; a ne consuma din iubire față de Cristos și față de evanghelia sa; a fi slujitori ai unității. Acestea, iubiți confrați întru episcopat, sunt consemnele pe care sfinții apostoli Petru și Paul le încredințează fiecăruia dintre noi, pentru ca să fie trăite de fiecare creștin. Să ne conducă și să ne însoțească mereu cu mijlocirea sa sfânta Născătoare de Dumnezeu: Regina apostolilor, roagă-te pentru noi! Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.06.2013
Publicarea pe acest sit: 01.07.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns