Predica Papei la sărbătoarea Corpus Christi

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
în sărbătoarea Corpus Christi
joi, 30 mai 2013

Iubiți frați și surori,

În Evanghelia pe care am ascultat-o este o expresie a lui Isus care mă lovește mereu: „Dați-le voi să mănânce” (Lc 9,13). Pornind de la această frază, mă las condus de trei cuvinte: urmare, comuniune, împărtășire.

1. Înainte de toate: cine sunt cei cărora trebuie să le dea de mâncare? Răspunsul îl găsim la începutul textului evanghelic: este mulțimea. Isus stă în mijlocul oamenilor, îi primește, le vorbește, îi vindecă, le arată milostivirea lui Dumnezeu; în mijlocul ei îi alege pe cei doisprezece apostoli pentru a fi cu El și pentru a se cufunda asemenea Lui în situațiile concrete ale lumii. Și mulțimea îl urmează, îl ascultă, pentru că Isus vorbește și acționează într-un mod nou, cu autoritatea celui care este autentic și coerent, a celui care vorbește și acționează cu adevăr, a celui care dăruiește speranța care vine de la Dumnezeu, a celui care este revelarea Feței unui Dumnezeu care este iubire. Și oamenii, cu bucurie, îl binecuvântează pe Dumnezeu.

În această seară noi suntem mulțimea din Evanghelie, și noi încercăm să-l urmăm pe Isus pentru a-l asculta, pentru a intra în comuniune cu El în Euharistie, pentru a-l însoți și pentru ca să ne însoțească. Să ne întrebăm: cum îl urmez pe Isus? Isus vorbește în tăcere în Misterul Euharistiei și de fiecare dată ne amintește că a-l urma înseamnă a ieși din noi înșine și a face din viața noastră nu o posesie a noastră, ci un dar oferit Lui și celorlalți.

2. Să facem un pas înainte: de unde se naște invitația pe care o adresează Isus discipolilor de a sătura ei înșiși mulțimea? Se naște din două elemente: înainte de toate din mulțimea care, urmându-l pe Isus, este într-un loc deschis, departe de locurile locuite, în timp ce se înserează, și apoi din îngrijorarea discipolilor care-i cer lui Isus să dea drumul mulțimii pentru ca să meargă în satele învecinate pentru a găsi mâncare și adăpost (cf. Lc 9,12). În fața necesității mulțimii, iată soluția discipolilor: fiecare să se gândească la sine însuși; să dea drumul mulțimii! Fiecare să se gândească la sine însuși; să dea drumul mulțimii! De câte ori noi creștinii avem această tentație! Nu luăm asupra noastră necesitățile celorlalți, dându-le drumul cu un evlavios: „Dumnezeu să te ajute!”, sau cu un nu atât de evlavios: „Noroc” și să nu te mai văd… Însă soluția lui Isus merge într-o altă direcție, o direcție care îi uimește pe discipoli: „Dați-le voi să mănânce”. Dar cum este posibil ca să dăm noi să mănânce unei asemenea mulțimi? „Nu avem decât cinci pâini și doi pești. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta” (Lc 9,13). Însă Isus nu se descurajează: le cere discipolilor să-i așeze pe oameni în grupuri de cincizeci de persoane, ridică ochii spre cer, recită binecuvântarea, frânge pâinile și le dă discipolilor pentru ca să le împartă (cf. Lc 9,16). Este un moment de profundă comuniune: mulțimea adăpată de cuvântul Domnului, acum este hrănită cu pâinea sa de viață. Și toți s-au săturat, notează Evanghelistul (cf. Lc 9,17).

În această seară și noi suntem în jurul mesei Domnului, la masa Jertfei euharistice, în care El ne dăruiește încă o dată Trupul său, face prezentă unica jertfă a Crucii. În ascultarea Cuvântului său, în hrănirea cu Trupul său și cu Sângele său, El ne face să trecem de la faptul de a fi mulțime la faptul de a fi comunitate, de la anonimat la comuniune. Euharistia este Sacramentul comuniunii, care ne face să ieșim din individualism pentru a trăi împreună urmarea, credința în El. Așadar, ar trebui să ne întrebăm cu toții în fața Domnului: cum trăiesc eu Euharistia? O trăiesc în mod anonim sau ca moment de adevărată comuniune cu Domnul, dar și cu toți frații și surorile care se împărtășesc tot la această masă? Cum sunt celebrările noastre euharistice?

3. Un ultim element: de unde se naște înmulțirea pâinilor? Răspunsul se află în invitația lui Isus adresată discipolilor: „Dați-le voi…”, „a da”, a împărtăși. Ce anume împărtășesc discipolii? Acel puțin pe care-l au: cinci pâini și doi pești. Dar tocmai acele pâini și acei pești, în mâinile Domnului, satură toată mulțimea. Și chiar discipolii dezorientați în fața incapacității mijloacelor lor, în fața sărăciei a ceea ce pot să pună la dispoziție, îi aranjează pe oameni și împart – încrezându-se în cuvântul lui Isus – pâinile și peștii care satură mulțimea. Și acest lucru ne spune că în Biserică, dar și în societate, un cuvânt cheie de care nu trebuie să ne fie frică este „solidaritate”, adică a ști să punem la dispoziția lui Dumnezeu ceea ce avem, umilele noastre capacități, pentru că numai în împărtășire, în dăruire, viața noastră va fi rodnică, va aduce roade. Solidaritate: un cuvânt rău văzut de spiritul lumesc!

În această seară, încă o dată, Domnul împarte pentru noi pâinea care este Trupul său, El care se dăruiește. Și experimentăm și noi „solidaritatea lui Dumnezeu” cu omul, o solidaritate care nu se epuizează niciodată, o solidaritate care nu încetează să ne uimească: Dumnezeu se apropie de noi, în jertfa Crucii se înjosește intrând în întunericul morții pentru a ne dărui viața sa, care învinge răul, egoismul și moartea. Isus și în această seară ni se dăruiește nouă în Euharistie, împărtășește însuși drumul nostru, ba chiar devine hrană, adevărata hrană care susține viața noastră chiar și în momentele în care drumul devine greu, obstacolele încetinesc pașii noștri. Și în Euharistie, Domnul ne face să parcurgem drumul său, drumul slujirii, al împărtășirii, al darului, și acel puțin pe care-l avem, acel puțin care suntem, dacă este împărtășit, devine bogăție, pentru că puterea lui Dumnezeu, care este aceea a iubirii, coboară în sărăcia noastră pentru a o transforma.

Așadar, să ne întrebăm în această seară, adorându-l pe Cristos prezent realmente în Euharistie: mă las transformat de El? Las ca Domnul, care mi se dăruiește mie, să mă călăuzească pentru a ieși tot mai mult din micul meu țarc, pentru a ieși și a nu-mi fie frică să dăruiesc, să împărtășesc, să-l iubesc pe El și pe ceilalți?

Frați și surori: urmare, comuniune, împărtășire. Să ne rugăm pentru ca participarea la Euharistie să ne provoace mereu: să-l urmăm pe Domnul în fiecare zi, să fim instrumente de comuniune, să împărtășim cu El și cu aproapele nostru ceea ce suntem. Atunci existența noastră va fi cu adevărat rodnică. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.05.2013
Publicarea pe acest sit: 31.05.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns