Predica Papei la Catedrala catolică din Istanbul

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Catedrala catolică din Istanbul
sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Omului însetat de mântuire Isus se prezintă în Evanghelie ca izvorul din care să ia, stânca din care Tatăl face să țâșnească fluvii de apă vie pentru toți cei care cred în El (cf. In 7,38). Cu această profeție, proclamată public la Ierusalim, Isus prevestește darul Duhului Sfânt pe care-l vor primi discipolii săi după glorificarea sa, adică moartea și învierea sa (cf. v. 39).

Duhul Sfânt este sufletul Bisericii. El dă viața, trezește diferitele carisme care îmbogățesc poporul lui Dumnezeu și, mai ales, creează unitatea dintre cei care cred: din mulți face un singur trup, trupul lui Cristos. Toată viața și misiunea Bisericii depind de Duhul Sfânt; El realizează orice lucru.

Însăși mărturisirea de credință, așa cum ne amintește sfântul Paul în prima lectură de astăzi, este posibilă numai pentru că este sugerată de Duhul Sfânt: „Nimeni nu poate să spună: «Isus este Domn!», decât sub acțiunea Duhului Sfânt” (1Cor 12,3b). Când noi ne rugăm, este pentru că Duhul Sfânt trezește în noi rugăciunea în inimă. Când frângem cercul egoismului nostru, ieșim din noi înșine și ne apropiem de alții pentru a-i întâlni, a-i asculta, a-i ajuta, Duhul lui Dumnezeu e cel care ne-a determinat la asta. Când descoperim în noi o necunoscută capacitate de a ierta, de a iubi pe cel care ne vrea binele, Duhul e cel care ne-a cuprins. Când mergem dincolo de cuvintele de conveniență și ne adresăm fraților cu acea duioșie care încălzește inima, cu siguranță am fost atinși de Duhul Sfânt.

Este adevărat, Duhul Sfânt trezește diferitele carisme în Biserică; aparent, acest lucru pare să creeze dezordine, însă în realitate, sub călăuzirea sa, constituie o bogăție imensă, pentru că Duhul Sfânt este Duhul unității, care nu înseamnă uniformitate. Numai Duhul Sfânt poate să trezească diversitatea, multiplicitatea și, în același timp, să realizeze unitatea. Când noi suntem cei care vrem să facem diversitatea și ne închidem în particularismele și exclusivismele noastre, aducem diviziunea; și când noi suntem cei care vrem să facem unitatea după planurile noastre umane, ajungem să aducem uniformitatea și omologarea. Dacă în schimb ne lăsăm conduși de Duhul Sfânt, bogăția, varietatea, diversitatea nu devin niciodată conflict, pentru că El ne determină să trăim varietatea în comuniunea Bisericii.

Multitudinea mădularelor și carismelor își are principiul său armonizator în Duhul lui Cristos, pe care Tatăl l-a trimis și pe care continuă să-l trimită, pentru a împlini unitatea între cei care cred. Duhul Sfânt face unitatea Bisericii: unitate în credință, unitate în caritate, unitate în coeziune interioară. Biserica și Bisericile sunt chemate să se lase conduse de Duhul Sfânt, punându-se într-o atitudine de deschidere, de docilitate și de ascultare. El e cel care armonizează Biserica. Îmi vine în minte acel cuvânt frumos al sfântului Vasile cel Mare: „Ipse harmonia est”, El însuși este armonia.

Este vorba despre o perspectivă de speranță, dar în același timp obositoare, deoarece este prezentă mereu în noi ispita de a opune rezistență Duhului Sfânt, pentru că debusolează, pentru că zdruncină, face să mergem, determină Biserica să meargă înainte. Și este întotdeauna mai ușor și comod a ne acomoda pe propriile poziții statice și neschimbate. În realitate, Biserica se arată fidelă față de Duhul Sfânt în măsura în care nu are pretenția de a-l reglementa și de a-l domestici. Și Biserica se arată fidelă față de Duhul Sfânt și atunci când lasă deoparte ispita de a se privi pe ea însăși. Și noi creștinii devenim discipoli misionari autentici, capabili să interpelăm conștiințele, dacă abandonăm un stil defensiv pentru a ne lăsa conduși de Duh. El este prospețime, fantezie, noutate.

Apărările noastre pot să se manifeste cu retragerea excesivă în ideile noastre, în forțele noastre – dar astfel alunecăm în pelagianism – sau cu o atitudine de ambiție și de vanitate. Aceste mecanisme defensive ne împiedică să-i înțelegem cu adevărat pe ceilalți și să ne deschidem la un dialog sincer cu ei. Însă Bisericii, provenite din Rusalii, îi este încredințat focul Duhului Sfânt, care nu umple atât mintea cu idei, cât incendiază inima: este cuprinsă de vântul Duhului care nu transmite o putere, ci abilitează la o slujire de iubire, un limbaj pe care fiecare este în măsură să-l înțeleagă.

În drumul nostru de credință și de viață fraternă, cu cât ne vom lăsa mai mult conduși cu umilință de Duhul Sfânt, cu atât vom depăși mai mult neînțelegerile, diviziunile și controversele și vom fi semn credibil de unitate și de pace. Semn credibil că Domnul nostru a înviat, este viu.

Cu această certitudine bucuroasă vă îmbrățișez pe voi toți, iubiți frați și surori: pe patriarhul siro-catolic, pe președintele Conferinței Episcopale, pe vicarul apostolic, monseniorul Pelâtre, pe cei ceilalți episcopi și exarhi, pe preoți și pe diaconi, persoanele consacrate și credincioșii laici, care aparțin diferitelor comunități și diferitelor rituri din Biserica catolică. Doresc să salut cu afect fratern pe patriarhul de Constantinopol, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, pe mitropolitul siro-ortodox, pe vicarul patriarhal armean apostolic și pe exponenții comunității protestante, care au voit să se roage cu noi în timpul acestei celebrări. Le exprim recunoștința mea pentru acest gest fratern. Un gând afectuos îi trimit patriarhului armean apostolic Mesrob al II-lea, asigurându-i rugăciunea mea.

Fraților și surorilor, să îndreptăm gândul nostru spre Fecioara Maria, Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Împreună cu ea, care s-a rugat în cenacol cu apostolii în așteptarea Rusaliilor, să-l rugăm pe Domnul pentru ca să-l trimită pe Duhul său Sfânt în inimile noastre și să ne facă martori ai Evangheliei sale în toată lumea. Amin!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.11.2014
Publicarea pe acest sit: 30.11.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns