Pastorala de Paşti a PS Petru Gherghel

Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2015

Isus Nazarineanul, cel răstignit, a înviat!

Sfințiile voastre, dragi frați și surori ai vieții consacrate, iubiți credincioși,

Este Paștele! Este Învierea Domnului!

Este sărbătoarea sărbătorilor, cea mai mare minune și cel mai puternic argument al credinței pe care Domnul Isus, venit între oameni, a voit să ni-l ofere.

Am fost invitați și anul acesta să ne îndreptăm cu gândul și, mai ales, cu viața spre acest moment, cel mai înalt al credinței noastre, spre Isus, care a voit să-și împlinească mandatul pe care l-a primit de la Tatăl în favoarea omului, adică misiunea cea mai sfântă din istoria omenirii, jertfa sa supremă pe Calvar, pe cruce, pentru a-i răscumpăra pe oameni, pentru a-i împăca cu Tatăl, răstignind, odată cu trupul său pe cruce, toate păcatele omenirii.

Continuând o tradiție bimilenară, Biserica ne-a invitat să parcurgem acest drum special, drumul Postului Mare, pentru a-l însoți pe Isus în momentele cele mai sfinte și importante pe drumul convertirii, drumul meditației, al renunțărilor, al postului și al iubirii, un adevărat program de reînnoire și de transformare sufletească.

Duminică de duminică, zi de zi, în această perioadă sfântă și în acest „timp potrivit” al Postului Mare, ne-a fost dat să redescoperim planul Tatălui ceresc, care, „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Cu adevărat este un plan conceput nu de un om, ci de însuși Dumnezeu, care l-a creat ca să fie fericit și să se bucure de iubirea sa atât pe pământ și, mai ales, în ceruri. Un adevăr care a început din ceruri, pe care Dumnezeu l-a arătat față de om, dintr-o iubire veșnică, un adevărat mister ce depășește limitele noastre umane de timp și de spațiu.

Evanghelistul Ioan ne-a demonstrat acest adevăr încă din primele pagini ale evangheliei sale, dar și în scrisorile sale. Cuvântul de ordine este iubirea: „În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre” (1In 4,10); „Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi” (1In 4,19).

În acest timp binecuvântat am avut, din nou, ocazia de a descoperi acest plan al Tatălui, acest proiect divin asumat și realizat de Fiul făcut om, care a primit cu o dragoste infinită sacrificiul suprem, luând asupra sa suferința și moartea în locul omului, care a păcătuit și a pierdut darul iubirii divine.

După drama Calvarului, a morții sale pe cruce, după clipa sacrificiului suprem și după așezarea sa în mormânt, martorul ceresc, îngerul Domnului, îmbrăcat cu o haină albă, prezent la intrarea în mormânt, le-a întâmpinat pe femeile sfinte, sosite dis-de-dimineață la mormânt și le-a spus: „Nu vă înspăimântați! Îl căutați pe Isus Nazarineanul cel răstignit? A înviat, nu este aici! Iată locul în care-l puseseră!” (Mc 16,6).

Cu aceste cuvinte îngerul a sintetizat tot adevărul despre Isus: nazarinean, răstignit, înviat, precizând tot ce se știa și s-a scris despre el, împlinindu-se astfel, în persoana lui Cristos cel înviat, toate profețiile și așteptarea întregului popor.

Aceste trei cuvinte: nazarinean, răstignit și înviat, exprimă în cea mai simplă formulă tot adevărul despre nașterea, sacrificiul și învierea lui, anunțată de profeți și prezisă în mod miraculos chiar de el.

Când vorbim despre Isus cel biruitor, nu putem uita nicidecum adevărul despre nașterea lui după trup, moartea sa ca un sacrificiu suprem și învierea sa glorioasă ca un act de răscumpărare și de mântuire.

Admirăm acum, în ziua victoriei sale, cum Isus, Cuvântul veșnic, și-a dat consimțământul său de iubire față de acest plan divin al Părintelui ceresc de a răscumpăra lumea, primind să coboare pe pământ, să se umilească pe sine, să-și ofere toată slujirea, spunând: „Eu am altă mâncare pe care voi nu o cunoașteți. Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis să împlinesc lucrarea lui” (In 4,32.34).

Despre această alegere și hotărâre avea să scrie autorul scrisorii către evrei: „Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ți-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: Iată, vin – în sulul cărții este scris despre mine – ca să fac voința ta, Dumnezeule!»” (Evr 10,5-7).

Apostolul neamurilor, referindu-se la această alegere pe care Isus o face, la hotărârea plină de iubire a Părintelui ceresc, iată cum o caracterizează și ne-o prezintă, în cel mai frumos și cuprinzător imn cristologic: „El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt, și orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Fil 2,6-11).

Este o caracterizare care fundamentează și prezintă, în mod strălucit, ce a intenționat, ce a făcut și la ce s-a angajat Isus, venind pe pământ, hotărât să împlinească voința Tatălui ceresc.

Misterul pe care-l celebrăm an de an – patima, moartea și învierea Domnului – ne face să trăim cel mai impresionant și veșnic gest de iubire din partea Părintelui ceresc, dar și din privința Fiului său preaiubit, Isus Cristos, mântuitorul nostru, în Duhul Sfânt, făcându-ne astfel părtași de infinita dragoste a Sfintei Treimi față de noi, oamenii.

Chiar dacă uităm sau neglijăm un asemenea gest, el, Dumnezeul nostru – dives in misericordia – „bogat în milostivire”, cum l-a definit apostolul Paul, se îndreaptă necontenit spre noi și ne arată iubirea și milostivirea sa, făcându-ne părtași de dragostea sa dumnezeiască. „Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morți din cauza greșelilor noastre, ne-a readus la viață împreună cu Cristos – prin har ați fost mântuiți – ne-a înviat și ne-a așezat în ceruri în Cristos Isus, ca să arate în veacurile care vin bogăția nesfârșită a harului său prin bunătatea față de noi în Cristos Isus” (Ef 2,4-7).

Sfințiile voastre, dragi persoane consacrate, dragi frați și surori în Cristos,

Celebrând cu bucurie misterul morții și învierii Domnului, ne îndreptăm cu mare încredere, toți împreună, spre Cristos, cel care, iubindu-ne, ne-a iubit până la sfârșit, îndemnați de cuvintele îngerului, care ne vestește și nouă că Isus e viu, așa cum avea să le spună femeilor sfinte la mormânt: „Nu vă înspăimântați! Îl căutați pe Isus Nazarineanul cel răstignit? A înviat, nu este aici! Iată locul în care îl puseseră!” (Mc 16,6). Primind de la înger această mărturie și convinși de acest mister al învierii, trebuie să alergăm și noi așa cum au făcut femeile sfinte, spunând cu însuflețire fraților noștri marea bucurie că Isus a înviat cu adevărat.

Acest adevăr, trăit cu mare intensitate de toți, dar mai ales anul acesta de persoanele consacrate, care l-au ales pe Cristos drept mirele sufletelor lor, reprezintă un motiv de o adevărată reînnoire, de un nou entuziasm și de o nouă datorie sfântă de a face cunoscută iubirea sa veșnică, dând tuturor mărturie prin cuvinte, dar, mai ales, prin fapte, după cum îi învăța apostolul Paul pe creștinii din Colose: „Așadar, dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Cugetați la cele de sus și nu la cele de pe pământ, căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu. Când se va arăta Cristos, care este viața voastră, atunci și voi vă veți arăta împreună cu el în glorie” (Col 3,1-4).

Trăind cu Cristos, în Duhul Sfânt, această dragoste pe care ne-a arătat-o Tatăl, să-l preamărim și să-l lăudăm, arătându-le tuturor credința și speranța noastră: Noi credem într-un Dumnezeu viu și biruitor, mântuitorul nostru. El este Cristos, Domnul și Mântuitorul, cel care a biruit păcatul și moartea și este speranța noastră veșnică.

Cu această bucurie a lui Cristos cel înviat din morți și prezent în mijlocul nostru, împreună cu episcopul nostru auxiliar Aurel și cu toți colaboratorii de la seminar și de la catedrală, vă salutăm cu respect pe toți cei din dieceză și pe cei din diaspora, preoți și credincioși, spunându-vă cu bucurie: Pace tuturor! Paște fericit!

Sfintele Paști, 2015

Autor: PS Petru Gherghel
Copyright: Ercis.ro
Publicarea în original: 31.03.2015
Publicarea pe acest sit: 31.03.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns