Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Migranţilor

A 103-a Zi Mondială a Migrantului și Refugiatului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului
și a Refugiatului

Migranții minori, vulnerabili și fără glas

duminică, 15 ianuarie 2017

Iubiți frați și surori!

„Oricine primește un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primește; iar cine mă primește pe mine, nu pe mine mă primește, ci pe acela care m-a trimis” (Mc 9,37; cf. Mt 18,5; Lc 9,48; In 13,20). Cu aceste cuvinte, evangheliștii amintesc comunității creștine o învățătură a lui Isus care este entuziasmantă și, în același timp, încărcată de angajare. De fapt, aceste cuvinte trasează calea sigură care conduce până la Dumnezeu, pornind de la cei mai mici și trecând prin Mântuitorul, în dinamica primirii. Așadar, tocmai primirea este condiție necesară pentru ca să se concretizeze acest itinerar: Dumnezeu s-a făcut unul dintre noi, în Isus s-a făcut prunc și deschiderea la Dumnezeu în credință, care alimentează speranța, se declină în apropierea iubitoare de cei mai mici și de cei mai slabi. Caritatea, credința și speranța sunt toate implicate în faptele de milostenie, fie sufletească fie trupească, pe care le-am descoperit în timpul recentului Jubileu Extraordinar.

Însă evangheliștii se opresc și asupra responsabilității celui care merge împotriva milostivirii: „Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceștia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgar și să fie aruncat în adâncul mării” (Mt 18,6; cf. Mc 9,42; Lc 17,2). Cum să nu ne gândim la acest avertisment sever luând în considerare exploatarea exercitată de oameni fără scrupule în dauna atâtor fetițe și a atâtor băieți îndreptați spre prostituție sau luați în vârtejul pornografiei, făcuți sclavi ai muncii minorilor sau înrolați ca soldați, implicați în traficul de droguri și alte forme de delincvență, forțați să fugă de conflicte și persecuții, cu riscul de a ajunge singuri și abandonați?

Pentru aceasta, cu ocazia anualei Zile Mondiale a Migrantului și Refugiatului, îmi stă la inimă să atrag atenția cu privire la realitatea migranților minori, în special cei singuri, solicitându-le tuturor să se îngrijească de copiii care sunt de trei ori lipsiți de apărare pentru că sunt minori, pentru că sunt străini și pentru că sunt neajutorați, când, din diferite motive, sunt forțați să trăiască departe de țara lor de origine și despărțiți de afectele familiale.

Astăzi, migrațiile nu sunt un fenomen limitat la câteva zone ale planetei, ci ating toate continentele și asumă tot mai mult dimensiunile unei chestiuni mondiale dramatice. Nu e vorba numai de persoane care caută o muncă demnă sau condiții mai bune de viață, ci și de bărbați și femei, bătrâni și copii care sunt constrânși să abandoneze casele lor cu speranța de a se salva și de a găsi în altă parte pace și siguranță. În primul rând, minorii sunt cei care plătesc prețurile imense ale emigrației, provocată aproape întotdeauna de violență, de mizeri și de condițiile ambientale, factori la care se asociază și globalizarea în aspectele sale negative. Cursa neînfrânată spre câștiguri rapide și ușoare comportă și dezvoltarea de plăgi aberante precum traficul de copii, exploatarea și abuzul minorilor și, în general, privarea de drepturile inerente copilăriei stabilite de Convenția Internațională a Drepturilor Copilăriei.

Vârsta infantilă, prin delicatețea sa deosebită, are exigențe unice și la care nu se poate renunța. Înainte de toate dreptul la un mediul familial sănătos și protejat unde să poată crește sub călăuzirea și exemplul unui tată și al unei mame; apoi, dreptul-datoria de a primi o educație adecvată, îndeosebi în familie precum și în școală, unde copiii să poată crește ca persoane și protagoniști ai viitorului propriu și al respectivei națiuni. De fapt, în multe zone ale lumii, a citi, a scrie și a face calculele cele mai elementare încă este un privilegiu pentru puțini. Apoi, toți minorii au dreptul de a se juca și de a face activități recreative, au dreptul până la urmă să fie copii.

În schimb, printre migranți copiii constituie grupul cel mai vulnerabil pentru că, în timp ce se arată la viață, sunt invizibili și fără glas: precaritatea îi privează de documente, ascunzându-i de ochii lumii; lipsa de adulți care să-i însoțească împiedică să se înalțe glasul lor și să se facă auzit. În acest mod, minorii migranți ajung cu ușurință în nivelele cele mai joase ale degradării umane, unde ilegalitatea și violența ard într-un foc viitorul prea multor nevinovați, în timp ce rețeaua abuzului de minori este greu de eliminat.

Cum să răspundem la această realitate?

Înainte de toate devenind conștienți că fenomenul migrator nu este desprins de istoria mântuiri, dimpotrivă face parte din ea. De el este legată o poruncă a lui Dumnezeu: „Să nu faci rău celui străin și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului” (Ex 22,20); „Să-i iubiți pe străini căci și voi ați fost străini în țara Egiptului” (Dt 10,19). Acest fenomen constituie un semn al timpurilor, un semn care vorbește despre lucrarea providențială a lui Dumnezeu în istorie și în comunitatea umană în vederea comuniunii universale. Chiar fără să nu se recunoască problematicile și, adesea, dramele și tragediile migrațiilor, precum și dificultățile legate de primirea demnă a acestor persoane, Biserica încurajează să se recunoască planul lui Dumnezeu și în acest fenomen, cu certitudinea că nimeni nu este străin în comunitatea creștină, care cuprinde „toate neamurile, triburile, popoarele și limbile” (Ap 7,9). Fiecare este prețios, persoanele sunt mai importante decât lucrurile și valoarea oricărei instituții se măsoară după modul în care tratează viața și demnitatea ființei umane, mai ales în condiții de vulnerabilitate, ca în cazul minorilor migranți.

În afară de asta trebuie să se mizeze pe protecție, pe integrare și pe soluții durabile.

Înainte de toate, este vorba de a adopta orice măsură posibilă pentru a garanta minorilor migranți protecție și apărare, pentru că „acești băieți și fete ajung adesea pe drumuri abandonați și pradă a exploatatorilor fără scrupule care, mai mult decât odinioară, îi transformă în obiect de violență fizică, morală și sexuală” (Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului 2008).

De altfel, linia de demarcație dintre migrațiune și trafic poate să devină uneori foarte subțire. Sunt mulți factori care contribuie la crearea unei stări de vulnerabilitate în migranți, în special dacă sunt minori: lipsa și carența de mijloace de supraviețuire – la care se adaugă așteptările ireale induse de mass-media -; nivelul scăzut de alfabetizare; ignorarea legilor, a culturii și adesea a limbii țărilor care găzduiesc. Toate acestea îi fac dependenți fizic și psihologic. Însă presiunea ce mai puternică la exploatarea și la abuzarea copiilor vine de la cerere. Dacă nu se găsește modul de a interveni cu mai mare rigoare și eficacitate față de profitori, nu vor putea să fie oprite multiplele forme de sclavie ale căror victime sunt minorii.

De aceea, este necesar ca imigrații, tocmai pentru binele copiilor lor, să colaboreze tot mai strâns cu comunitățile care îi primesc. Cu atâta recunoștință privim la organismele și la instituțiile, ecleziale și civile, care cu mare angajare oferă timp și resurse pentru a-i proteja pe minori de diferite forme de abuz. Este important ca să se realizeze colaborări tot mai eficace și incisive, bazate nu numai pe schimbul de informații, ci și pe intensificarea rețelelor capabile să asigure intervenții tempestive și capilare. Fără a subevalua că forța extraordinară a comunităților ecleziale se revelează mai ales atunci când este unitate de rugăciune și comuniune în fraternitate.

În al doilea rând, trebuie muncit pentru integrarea copiilor și a adolescenților migranți. Ei depind în toate de comunitatea adulților și, foarte des, lipsa de resurse financiare devine impediment pentru adoptarea de politice adecvate de primire, de asistență și de incluziune. Prin urmare, în loc să se favorizeze inserarea socială a minorilor migranți, sau programe de repatriere sigură și asistată, se încearcă numai să se împiedice intrarea lor, favorizând astfel recurgerea la rețele ilegale; sau ei sunt retrimiși în țara de origine fără a se asigura că acest lucru corespunde „interesului lor superior” efectiv.

Condiția migranților minori este și mai gravă când se află în stare de iregularitate sau când sunt înrolați de criminalitatea organizată. Atunci ei sunt adesea destinați centrelor de detenție. De fapt, nu este rar ca ei să fie arestați și, pentru că n-au bani pentru a plăti cauțiunea sau călătoria de întoarcere, pot să rămână perioade lungi închiși, expuși la abuzuri și violențe de diferite genuri. În aceste cazuri, dreptul statelor de a gestiona fluxurile migratoare și de a salvgarda binele comun național trebuie să se conjuge cu obligația de a rezolva și de a regulariza poziția migranților minori, respectând pe deplin demnitatea lor și încercând să vină în întâmpinarea exigențelor lor, când sunt singuri, dar și ale părinților lor, pentru binele întregului nucleu familial.

Rămâne apoi fundamentală adoptarea de proceduri naționale adecvate și de planuri de cooperare concordate între țările de origine și cele de primire, în vederea eliminării cauzelor emigrației forțate a minorilor.

În al treilea rând, adresez tuturor un apel din inimă pentru ca să se caute și să se adopte soluții durabile. Pentru că e vorba despre un fenomen complex, chestiunea migranților minori trebuie înfruntată la rădăcină. Războaiele, încălcările drepturilor umane, corupția, sărăcia, dezechilibrele și dezastrele ambientale fac parte dintre cauzele problemei. Copiii sunt primii care suferă, îndurând uneori torturi și violențe corporale, care sunt însoțesc pe cele morale și psihice, lăsând în ei semne aproape întotdeauna de neșters.

De aceea, este absolut necesar de înfruntat în țările de origine cauzele care provoacă migrațiile. Acest lucru cere, ca prim pas, angajarea întregii comunități internaționale de a stinge conflictele și violențele care constrâng persoanele să fugă. În afară de asta, se impune o viziune clarvăzătoare, capabilă să prevadă programe adecvate pentru zonele lovite de nedreptăți mai grave și instabilitate, pentru ca să fie garantat tuturor accesul la dezvoltarea autentică, ce promovează binele băieților și fetițelor, speranțe ale omenirii.

În sfârșit, să vă adresez un cuvânt vouă, care mergeți alături de copii și adolescenți pe căile emigrației: ei au nevoie de ajutorul vostru prețios, de asemenea Biserica are nevoie de voi și vă susține în slujirea generoasă pe care o prestați. Nu încetați să trăiți cu curaj mărturia bună a Evangheliei, care vă cheamă să-l recunoașteți și să-l primiți pe Domnul Isus prezent în cei mici și vulnerabili.

Încredințez pe toți minorii migranți, familiile lor, comunitățile lor și pe voi care sunteți aproape de ei ocrotirii Sfintei Familii din Nazaret, pentru ca să vegheze asupra fiecăruia și să-i însoțească pe drum; și la rugăciunea mea unesc Binecuvântarea Apostolică.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 08.09.2016
Publicarea pe acest sit: 14.10.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns