Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaţiilor Sociale

Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
pentru a 47-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale
12 mai 2013

Rețelele sociale: porți de adevăr și de credință;
noi spații de evanghelizare

Iubiți frați și surori,

În apropierea Zilei Mondiale a Comunicațiilor Sociale din 2013, doresc să vă propun câteva reflecții despre o realitate tot mai importantă, care se referă la modul în care comunică persoanele între ele astăzi. Aș vrea să mă opresc și să analizez dezvoltarea rețelelor sociale digitale, care contribuie la apariția unei noi „agora”, a unei noi piețe publice și deschise în care persoanele împărtășesc idei, informații, opinii și unde, în afară de aceasta, pot să apară noi relații și forme de comunitate.

Aceste spații, când sunt valorizate bine și în mod echilibrat, contribuie la favorizarea formelor de dialog și de dezbatere care, dacă sunt fructificate cu respect, cu atenție față de respectarea a ce este privat, cu responsabilitate și dedicare pentru adevăr, pot să întărească legăturile de unitate între persoane și să promoveze în mod eficient armonia familiei umane. Schimbul de informații poate să devină adevărată comunicare, legăturile pot să se maturizeze în prietenie, conexiunile pot să faciliteze comuniunea. Dacă rețelele sunt chemate să realizeze această mare potențialitate, persoanele care participă la ele trebuie să se străduiască să fie autentice, pentru că în aceste spații nu se împărtășesc numai idei și informații, ci, în ultimă instanță, se comunică pe ele însele.

Dezvoltarea rețelelor sociale cere angajare: persoanele sunt implicate în construirea de relații și în găsirea prieteniei, în căutarea de răspunsuri la întrebările lor, în distracție, dar și în găsirea de stimuli intelectuali și în împărtășirea competențelor și cunoștințelor. Rețelele devin astfel, tot mai mult, parte din însuși țesutul societății, deoarece unesc persoanele pe baza acestor necesități fundamentale. Rețelele sociale sunt, așadar, alimentate de aspirații înrădăcinate în inima omului.

Cultura acestor rețele sociale și schimbările în formele și în stilurile de comunicare, pun provocări angajante pentru cei care vor să vorbească despre adevăr și despre valori. Adesea, așa cum se întâmplă și pentru alte mijloace de comunicare socială, semnificația și eficacitatea diferitelor forme de exprimare par determinate mai mult de popularitatea lor decât de importanța și validitatea lor intrinsecă. Apoi, popularitatea este frecvent legată mai degrabă de celebrități sau de strategii convingătoare, decât de logica argumentării. Uneori, glasul discret al rațiunii poate să fie dominat de zgomotul informațiilor excesive și nu reușește să trezească atenția, care în schimb este rezervată celor ce se exprimă în manieră mai convingătoare. Rețelele sociale au nevoie, deci, de angajarea tuturor celor care sunt conștienți de valoarea dialogului, a dezbaterii raționate, a argumentării logice; de persoane care încearcă să cultive forme de discurs și de exprimare ce fac apel la cele mai nobile aspirații ale celui care este implicat în procesul comunicativ. Dialogul și dezbaterea pot să înflorească și să crească și atunci când se conversează și se iau în serios cei care au idei diferite de ale noastre. „Fiind constatată diversitatea culturală, trebuie făcut în așa fel încât persoanele nu numai să accepte existența culturii celuilalt, ci să aspire și să fie îmbogățite de ea și să îi ofere ceea ce au bun, adevărat și frumos” (Discurs la Întâlnirea cu lumea culturii, Belém, Lisabona, 12 mai 2010).

Provocarea pe care rețelele sociale trebuie să o înfrunte este aceea de a fi cu adevărat inclusive: atunci ele vor beneficia de participarea deplină a credincioșilor care doresc să împărtășească Mesajul lui Isus și valorile demnității umane, pe care învățătura sa le promovează. De fapt, credincioșii simt tot mai mult că dacă Vestea Bună nu este făcută cunoscută și în domeniul digital, ar putea să fie absentă în experiența multora pentru care acest spațiu existențial este important. Domeniul digital nu este o lume paralelă sau pur virtuală, ci este parte din realitatea zilnică a multor persoane, în speciale a celor mai tineri. Rețelele sociale sunt rodul interacțiunii umane, însă ele, la rândul lor, dau forme noi dinamicilor comuniunii care creează raporturi: o înțelegere atentă a acestui domeniu este deci precondiția pentru o prezență semnificativă în cadrul ei.

Capacitatea de a folosi noile limbaje este cerută nu atât pentru a fi în pas cu timpurile, ci tocmai pentru a permite bogăției infinite a Evangheliei să găsească forme de exprimare care să fie în măsură să ajungă la mințile și inimile tuturor. În domeniul digital cuvântul scris este adesea însoțit de imagini și sunete. O comunicare eficace, asemenea parabolelor lui Isus, cere implicarea imaginației și a sensibilității afective a celor pe care vrem să îi invităm la o întâlnire cu misterul iubirii lui Dumnezeu. De altfel, știm că tradiția creștină este din totdeauna bogată în semne și simboluri: mă gândesc, de exemplu, la cruce, la icoane, la imaginile Fecioarei Maria, la iesle, la vitraliile și la picturile din biserici. O parte consistentă a patrimoniului artistic al umanității a fost realizată de artiști și muzicieni care au încercat să exprime adevărurile credinței.

Autenticitatea credincioșilor în rețelele sociale este scoasă în evidență de împărtășirea izvorului profund al speranței lor și al bucuriei lor: credința în Dumnezeul bogat în milostivire și în iubirea revelată în Cristos Isus. Această împărtășire constă nu numai în expresia explicită de credință, ci și în mărturie, adică în modul în care se comunică „alegeri, preferințe, evaluări care să fie profund coerente cu Evanghelia, chiar și atunci când nu se vorbește despre ea în formă explicită” (Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale 2011). Un mod deosebit de semnificativ de a da mărturie va fi voința de a ne dărui pe noi înșine altora prin disponibilitatea de a ne implica răbdători și cu respect în întrebările lor și în îndoielile lor, în drumul de căutare a adevărului și a sensului existenței umane. Apariția în rețelele sociale a dialogului cu privire la credință și la faptul de a crede confirmă importanța și relevanța religiei în dezbaterea publică și socială.

Pentru cei care au primit cu inimă deschisă darul credinței, răspunsul cel mai radical la întrebările omului cu privire la iubire, adevăr și semnificația vieții – probleme care nu sunt deloc absente în rețelele sociale – se află în persoana lui Isus Cristos. Este natural ca acela care are credința să dorească să o împărtășească, cu respect și sensibilitate, cu aceia pe care îi întâlnește în domeniul digital. Însă, în definitiv, dacă împărtășirea Evangheliei din partea noastră este capabilă să dea roade bune, atingerea inimilor are loc mereu grație forței proprii a Cuvântului lui Dumnezeu, mai înainte de orice efort al nostru. Încrederea în puterea acțiunii lui Dumnezeu trebuie să depășească mereu orice siguranță pusă pe utilizarea mijloacelor umane. Și în domeniul digital, unde este ușor să se ridice glasuri cu tonuri prea aprinse și conflictuale și unde uneori senzaționalismul riscă să prevaleze, suntem chemați la un discernământ atent. Și amintim, în această privință, că Ilie a recunoscut glasul lui Dumnezeu nu în vântul puternic și vijelios, nici în cutremur sau în foc, ci în „sunetul de liniște adâncă” (1Re 19,11-12). Trebuie să ne încredem în faptul că dorințele fundamentale ale omului ale omului de a iubi și de a fi iubit, de a găsi semnificație și adevăr – pe care însuși Dumnezeu le-a pus în inima ființei umane – mențin și femeile și bărbații din timpul nostru mereu deschiși la ceea ce Fericitul Cardinal Newman numea „lumina gingașă” a credinței.

Rețelele sociale, pe lângă instrumente de evanghelizare, pot să fie un factor de dezvoltare umană. De exemplu, în unele contexte geografice și culturale unde creștinii se simt izolați, rețelele sociale pot întări sentimentul unității lor efective cu comunitatea universală a credincioșilor. Rețelele facilitează împărtășirea resurselor spirituale și liturgice, făcând persoanele în măsură să se roage cu un revigorat sentiment de proximitate față de cei care mărturisesc aceeași credință a lor. Implicarea autentică și interactivă cu întrebările și îndoielile celor care sunt departe de credință, trebuie să ne facă să simțim necesitatea de a alimenta cu rugăciunea și reflecția credința noastră în prezența lui Dumnezeu, precum și caritatea noastră activă: „dacă aș vorbi limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu aș avea iubire, aș deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor” (1Cor 13,1).

Există rețele sociale care în domeniul digital îi oferă omului de astăzi ocazii de rugăciune, meditație sau împărtășire a Cuvântului lui Dumnezeu. Însă aceste rețele pot deschide porțile și spre alte dimensiuni ale credinței. De fapt, multe persoane descoperă, tocmai grație unui contact care a avut loc inițial on line, importanța întâlnirii directe, a experiențelor de comunitate sau chiar de pelerinaj, elemente mereu importante în drumul credinței. Încercând să facă Evanghelia prezentă în domeniul digital, noi putem să invităm persoanele să trăiască întâlniri de rugăciune sau celebrări liturgice în locuri concrete cum sunt bisericile sau capelele. Nu ar trebui să fie lipsă de coerență sau de unitate în exprimarea credinței noastre și în mărturia noastră adusă Evangheliei în realitatea în care suntem chemați să trăim, fie ea fizică, fie ea digitală. Când suntem prezenți pentru alții, în orice mod, noi suntem chemați să facem cunoscută iubirea lui Dumnezeu până la marginile pământului.

Mă rog ca Duhul lui Dumnezeu să vă însoțească și să vă lumineze mereu, în timp ce vă binecuvântez din inimă pe voi toți, așa încât să puteți fi cu adevărat crainici și martori ai Evangheliei. „Mergeți în toată lumea și predicați evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15).

Din Vatican, 24 ianuarie 2013, Sărbătoarea sfântului Francisc de Sales