Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru a XXV-a Zi Mondială a Bolnavului 2017

Uimire pentru ceea ce face Dumnezeu:
„Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic…” (Lc 1,49)

Iubiți frați și surori,

La 11 februarie va fi celebrată, în toată Biserica și în mod deosebit la Lourdes, a XXV-a Zi Mondială a Bolnavului, despre tema: Uimire pentru ceea ce face Dumnezeu: „Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic…” (Lc 1,49). Instituită de predecesorul meu sfântul Ioan Paul al II-lea în 1992 și celebrată pentru prima dată chiar la Lourdes la 11 februarie 1993, această Zi constituie o ocazie de atenție specială față de condiția bolnavilor și, mai în general, a celor suferinzi; și în același timp invită care să se străduiască în favoarea lor, începând de la rude, de la lucrătorii sanitari și de la voluntari, pentru a aduce mulțumire pentru vocația primită de la Domnul de a-i însoți pe frații bolnavi. În afară de asta, această Zi reînnoiește în Biserică vigoarea spirituală pentru a desfășura tot mai bine acea parte fundamentală a misiunii sale care cuprinde slujirea celor din urmă, a celor bolnavi, a celor suferinzi, a celor excluși și a celor marginalizați (cf. Ioan Paul al II-lea, Motu proprio Dolentium hominum, 11 februarie 1985, 1). Desigur, momentele de rugăciune, liturgiile euharistice și Ungerea bolnavilor, împărtășirea cu bolnavii și aprofundările bioetice și teologico-pastorale care se vor ține la Lourdes în acele zile vor oferi o nouă contribuție importantă la această slujire.

Punându-mă încă de acum în mod spiritual la Grota de la Massabielle, în fața statuii Fecioarei Neprihănite, în care Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru răscumpărarea omenirii, doresc să exprim apropierea mea de voi toți, frați și surori care trăiți experiența suferinței, de familiile voastre; precum și aprecierea mea pentru toți cei care, în diferitele roluri și în toate structurile sanitare răspândite în lume, lucrează cu competență, responsabilitate și dăruire pentru alinarea voastră, îngrijirea voastră și bunăstarea voastră zilnică. Doresc să vă încurajez pe toți, bolnavi, suferinzi, medici, infirmieri, rude, voluntari, să contemplați în Maria, Tămăduitoarea bolnavilor, garanta duioșiei lui Dumnezeu față de fiecare ființă umană și modelul abandonării în voința sa; și să găsiți mereu în credință, hrănită de Cuvânt și de Sacramente, forța de a-l iubi pe Dumnezeu și pe frați și în experiența bolii.

Ca sfânta Bernadeta suntem sub privirea Mariei. Umila tânără din Lourdes povestește că Fecioara, definită de ea „Doamna cea frumoasă”, o privea cum se privește o persoană. Aceste cuvinte simple descriu plinătatea unei relații. Bernadeta, săracă, analfabetă și bolnavă, se simte privită de Maria ca persoană. Doamna cea frumoasă îi vorbește cu mare respecte, fără compătimire. Asta ne amintește că fiecare bolnav este și rămâne mereu o ființă umană, și ca atare trebuie tratat. Bolnavii, precum și purtătorii de handicapuri chiar foarte grave, au demnitatea lor inalienabilă și misiunea lor în viață și nu devin niciodată niște simple obiecte, chiar dacă uneori pot să pară numai pasivi, dar în realitate nu este niciodată așa.

Bernadeta, după ce a fost la grotă, grație rugăciunii transformă fragilitatea sa în sprijin pentru alții, grație iubirii devine capabilă să îmbogățească pe aproapele său și, mai ales, își oferă viața pentru mântuirea omenirii. Faptul că Doamna cea frumoasă îi cere să se roage pentru păcătoși ne amintește că bolnavii, suferinzii, nu poartă în ei numai dorința de a se vindeca, ci și aceea de a trăi creștinește propria viață, ajungând s-o dăruiască precum niște autentici discipoli misionari ai lui Cristos. Maria îi dăruiește Bernadetei vocația de a-i sluji pe cei bolnavi și o cheamă să fie soră a carității, o misiune pe care ea o exprimă într-o măsură așa de înaltă încât devine model la care orice lucrător sanitar poate să facă referință. Așadar să-i cerem Neprihănitei Zămisliri harul să știm mereu să ne relaționăm la bolnav ca la o persoană care, desigur, are nevoie de ajutor, uneori și pentru lucrurile cele mai elementare, dar care poartă în sine darul său de împărtășit cu alții.

Privirea Mariei, Mângâietoarea mâhniților, luminează fața Bisericii în angajarea sa zilnică pentru cei nevoiași și cei suferinzi. Roadele prețioase ale acestei griji a Bisericii față de lumea suferinței și a bolii sunt motiv de mulțumire adusă Domnului Isus, care s-a făcut solidar cu noi, ascultând de voința Tatălui și până la moartea pe cruce, pentru ca omenirea să fie răscumpărată. Solidaritatea lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu născut din Maria, este expresia atotputerniciei milostive a lui Dumnezeu care se manifestă în viața noastră – mai ales când este fragilă, rănită, umilită, marginalizată, suferindă – revărsând în ea forța speranței care ne face să ne ridicăm și ne susține.

Atâta bogăție de umanitate și de credință nu trebuie să se risipească, ci mai degrabă să ne ajute să ne confruntăm cu slăbiciunile noastre umane și, în același timp, cu provocările prezente în domeniul sanitar și tehnologic. Cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului putem găsi nou elan pentru a contribui la răspândirea unei culturi care respectă viața, sănătatea și demnitatea persoanelor, și printr-o abordare corectă a chestiunilor bioetice, a tutelării celor mai slabi și a îngrijirii mediului.

Cu ocazia celei de-a XXV-a Zile Mondiale a Bolnavului reînnoiesc apropierea mea de rugăciune și de încurajare de medici, de infirmieri, de voluntari și de toți consacrații și consacratele angajați în slujba bolnavilor și a celor suferinzi; de instituțiile ecleziale și civile care lucrează în acest domeniu; și de familiile care se îngrijesc cu iubire de rudele lor bolnave. Urez tuturor să fie mereu semne bucuroase ale prezenței și iubirii lui Dumnezeu, imitând mărturia luminoasă a atâtor prieteni și prietene ai lui Dumnezeu între care îi amintesc pe sfântul Ioan al lui Dumnezeu și pe sfântul Camil de’ Lellis, patroni ai spitalelor și ai lucrătorilor sanitari, și pe sfânta Maica Tereza de Calcutta, misionară a duioșiei lui Dumnezeu.

Frați și surori cu toții, bolnavi, lucrători sanitari și voluntari, să înălțăm împreună rugăciunea noastră către Maria, pentru ca mijlocirea sa maternă să susțină și să însoțească credința noastră și să ne dobândească de la Cristos Fiul său speranța pe drumul vindecării și al sănătății, simțul fraternității și al responsabilității, angajarea pentru dezvoltarea umană integrală și bucuria recunoștinței de fiecare dată când ne uimește cu fidelitatea sa și milostivirea sa.

O, Marie, Mama noastră,
care în Cristos primește pe fiecare dintre noi ca fiu,
susține așteptarea încrezătoare a inimii noastre,
ajută-ne în infirmitățile și suferințele noastre,
condu-ne spre Cristos fiul tău și fratele nostru
și ajută-ne să ne încredințăm Tatălui care face lucruri mari.

Vouă tuturor vă asigur amintirea mea constantă în rugăciune și vă împart din inimă Binecuvântarea Apostolică.