Discursul Papei adresat familiilor în pelerinaj la Roma în Anul Credinţei

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat familiilor în pelerinaj la Roma
în Anul Credinței
Piața San Pietro, sâmbătă, 26 octombrie 2013

Dragi familii!

Bună seara și bine ați venit la Roma!

Ați venit pelerine din atâtea părți ale lumii pentru a mărturisi credința voastră în fața mormântului sfântului Petru. Această piață vă primește și vă îmbrățișează: suntem un singur popor, cu un singur suflet, convocați de Domnul care ne iubește și ne susține. Salut și toate familiile care sunt în legătură prin televiziune și internet: o piață care se lărgește fără granițe!

Ați voit să numiți acest moment „Familie, trăiește bucuria credinței!”. Îmi place titlul acesta. Am ascultat experiențele voastre, istoriile pe care le-ați relatat. Am văzut atâția copii, atâția bunici… Am auzit durerea familiilor care trăiesc în situație de sărăcie și de război. I-am ascultat pe tinerii care vor să se căsătorească deși printre mii de dificultăți. Așadar ne întrebăm: cum este posibil a trăi bucuria credinței, astăzi, în familie? Dar eu vă mai întreb: Este posibil a trăi această bucurie sau nu este posibil?

1. Există un cuvânt al lui Isus, în Evanghelia lui Matei, care ne vine în întâmpinare: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt11,28). Viața este obositoare adesea, de atâtea ori chiar tragică! Am auzit recent… A munci este trudă; a căuta de muncă este trudă. Și a găsi de muncă astăzi cere atâta trudă! Dar ceea ce apasă mai mult în viață nu e asta: ceea ce apasă mai mult decât toate aceste lucruri este lipsa de iubire. Apasă faptul de a nu primi un zâmbet, faptul de a nu fi primiți. Apasă anumite tăceri, uneori și în familie, între soț și soție, între părinți și copii, între frați. Fără iubire, truda devine mai apăsătoare, insuportabilă. Mă gândesc la bătrânii singuri, la familiile care au greutăți pentru că nu sunt ajutate să-l susțină pe cel care în casă are nevoie de atenții speciale și de îngrijiri. „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați”, spune Isus.

Dragi familii, Domnul cunoaște trudele noastre: le cunoaște! Și cunoaște poverile vieții noastre. Însă Domnul cunoaște și dorința noastră profundă de a găsi bucuria odihnei! Vă amintiți? Isus a spus: „Bucuria voastră să fie deplină” (In 15,11). Isus vrea ca bucuria noastră să fie deplină! A spus asta apostolilor și ne-o repetă astăzi nouă. Așadar, acesta este primul lucru pe care vreau să-l împărtășesc cu voi în această seară, și este un cuvânt al lui Isus: Veniți la mine, familii din toată lumea – spune Isus – și eu vă voi da odihnă, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Și acest cuvânt al lui Isus duceți-l acasă, purtați-l în inimă, împărtășiți-l în familie. Ne invită să mergem la El pentru a ne da, pentru a da tuturor bucuria.

2. Al doilea cuvânt îl iau din ritualul Căsătoriei. Cel care se căsătorește în Sacrament spune: „Promit să-ți fiu credincios, în orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca și în timp de sănătate, să te iubesc și să te respect în toate zilele vieții mele”. Soții în acel moment nu știu ce se va întâmpla, nu știu ce bucurii și ce dureri îi așteaptă. Pornesc, ca Abraham, pornesc la drum împreună. Și aceasta este căsătoria! A porni și a merge împreună, mână în mână, încrezându-se în marea mână a Domnului. Mână în mână, mereu și pentru toată viața! Și a nu da atenție acestei culturi a provizoriului, care ne taie viața în bucăți!

Cu această încredere în fidelitatea lui Dumnezeu se înfruntă totul, fără teamă, cu responsabilitate. Soții creștini nu sunt naivi, cunosc problemele și pericolele vieții. Dar nu le este frică să-și asume responsabilitățile lor, în fața lui Dumnezeu și a societății. Fără a scăpa, fără a se izola, fără a renunța la misiunea de a forma o familie și de a aduce pe lume copii. – Dar astăzi, părinte, este greu… -. Desigur, este greu. Pentru aceasta e nevoie de har, har pe care ni-l dă Sacramentul! Sacramentele nu folosesc pentru a împodobi viața – dar ce căsătorie frumoasă, ce ceremonie frumoasă, ce sărbătoare frumoasă!… – Dar acela nu este Sacramentul, acela nu este harul Sacramentului. Aceea este o împodobire! Și harul nu este pentru a împodobi viața, este pentru a ne face puternici în viață, pentru a ne face curajoși, pentru a putea să mergem înainte! Fără a se izola, mereu împreună. Creștinii se căsătoresc în Sacrament pentru că sunt conștienți că au nevoie de el! Au nevoie de el pentru a fi uniți între ei și pentru a îndeplini misiunea de părinți. „În orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca și în timp de sănătate”. Așa spun soții în Sacrament și în Căsătoria lor se roagă împreună și cu comunitatea. De ce? Pentru că se obișnuiește să se facă așa? Nu! Fac asta pentru că au nevoie de el, pentru călătoria lungă pe care trebuie s-o facă împreună: o călătorie lungă care nu este pe bucăți, durează toată viața! Și au nevoie de ajutorul lui Isus, pentru a merge împreună cu încredere, pentru a se primi unul pe altul în fiecare zi și iertându-se în fiecare zi! Și acest lucru este important! În familii trebuie să știm să ne iertăm, pentru că noi toți avem lipsuri, toți! Uneori facem lucruri care nu sunt bune și fac rău altora. A avea curajul de a cere iertare, când greșim în familie…

În urmă cu câteva săptămâni, în această piață, am spus că pentru a duce înainte o familie este necesar să se folosească trei cuvinte. Vreau să repet asta. Trei cuvinte: te rog, mulțumesc, scuze. Trei cuvinte cheie! A ruga pentru a nu fi invadenți în familie. „Pot să fac asta? Îți place să fac asta?”. Cu limbajul de a cere permisiunea. Să spunem mulțumesc, mulțumesc pentru iubire. Dar spune-mi, de câte ori pe zi tu spui mulțumesc soției tale și tu soțului tău? Câte zile trec fără a spune acest cuvânt, mulțumesc! Și ultimul: scuze. Cu toții greșim și uneori cineva se supără în familie și în căsătorie și uneori – eu spun – zboară farfuriile, se spun cuvinte grele, dar ascultați acest sfat: nu terminați ziua fără a face pace. Pacea se reface în fiecare zi în familie! „Scuzați-mă”, iată, și se reîncepe din nou. Te rog, mulțumesc, scuze! Spunem asta împreună? (răspund: „Da!”). Te rog, mulțumesc, scuze! Să spunem aceste trei cuvinte în familie! A ne ierta în fiecare zi!

În viață familia experimentează atâtea momente frumoase: odihna, masa împreună, ieșirea în parc sau la țară, vizita la bunici, vizita la o persoană bolnavă… Dar dacă lipsește iubirea lipsește bucuria, lipsește sărbătoarea și iubirea ne-o dăruiește mereu Isus: El este izvorul inepuizabil. Acolo El, în Sacrament, ne dă Cuvântul său și ne dă Pâinea vieții, pentru că bucuria noastră deplină.

3. Și pentru a termina, aici în fața noastră, această icoană a Prezentării lui Isus la Templu. Este o icoană într-adevăr frumoasă și importantă. S-o contemplăm și să ne lăsăm ajutați de această imagine. Ca voi toți, și protagoniștii scenei au drumul lor: Maria și Iosif au pornit la drum, pelerini la Ierusalim, ascultând de Legea Domnului; și bătrânul Simeon și profetesa Ana, și ea foarte bătrână, ajung la templu stimulați de Duhul Sfânt. Scena ne arată această împletire de trei generații, împletirea de trei generații: Simeon îl ține în brațe pe pruncul Isus, în care îl recunoaște pe Mesia, și Ana este reprezentată în gestul de lăudare a lui Dumnezeu și de vestire a mântuirii celor care așteptau răscumpărarea lui Israel. Acești doi bătrâni reprezintă credința ca amintire. Dar vă întreb: Voi îi ascultați pe bunici? Voi deschideți inima voastră amintirii pe care ne-o dau bunicii? Bunicii sunt înțelepciunea familiei, sunt înțelepciunea unui popor. Și un popor care nu ascultă bunicii este un popor care moare! A-i asculta pe bunici! Maria și Iosif sunt Familia sfințită de prezența lui Isus, care este împlinirea tuturor promisiunilor. Fiecare familie, ca aceea din Nazaret, este inserată în istoria unui popor și nu poate să existe fără generațiile precedente. Și de aceea astăzi avem aici bunicii și copiii. Copiii învață de la bunici, de la generația precedentă.

Dragi familii, și voi sunteți parte a poporului lui Dumnezeu. Mergeți cu bucurie împreună cu acest popor. Rămâneți mereu unite cu Isus și duceți-l tuturor cu mărturia voastră. Vă mulțumesc că ați venit. Împreună, să ne însușim cuvintele sfântului Petru, care ne dau putere și ne vor da putere în momentele dificile: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” (In 6,68). Cu harul lui Cristos, trăiți bucuria credinței! Domnul să vă binecuvânteze și Maria, Mama noastră, să vă păzească și să vă însoțească! Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.10.2013
Publicarea pe acest sit: 27.10.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns