Decret privind primirea indulgenţelor în Anul Credinţei

URBIS ET ORBIS

DECRET

se îmbogățesc cu darul Sfintelor Indulgențe
exerciții speciale de evlavie, care se desfășoară în timpul Anului Credinței

În ziua celei de-a cincizecea aniversări de la deschiderea solemnă a Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, căruia Fericitul Ioan al XXIII-lea „i-a încredințat ca misiune principale aceea de a păstra mai bine și de a prezenta depozitul prețios al doctrinei creștine, pentru a-l face mai accesibil credincioșilor lui Cristos și tuturor oamenilor de bunăvoință” (Ioan Paul al II-lea, Constituția Apostolică Fidei Depositum, 11 octombrie 1992: AAS 86 [1994] 113), Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea a stabilit începerea unui An dedicat special mărturisirii adevăratei credințe și interpretării sale corecte, prin citirea, sau mai bine zis, meditarea pioasă a Actelor Conciliului și a articolelor din Catehismul Bisericii Catolice, publicat de Fericitul Ioan Paul al II-lea, la treizeci de ani de la începutul Conciliului, cu intenția precisă de „a-i induce pe credincioși să adere mai bine la el și să-i promoveze cunoașterea și aplicarea” (ibid., 114).

Deja în anul Domnului 1967, pentru a comemora al nouăsprezecelea centenar al martiriului Apostolilor Petru și Paul, un asemenea An al Credinței a fost convocat de Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea, „pentru a atesta într-o solemnă mărturisire de credință cât de mult conținuturile esențiale care se de secole constituie patrimoniul tuturor credincioșilor au nevoie să fie confirmate, înțelese și aprofundate în manieră mereu nouă cu scopul de a da mărturie coerentă în condiții istorice diferite de trecut” (Benedict al XVI-lea, Scrisoarea Apostolică Porta fidei, nr. 4).

În acest timp al nostru de schimbări foarte profunde, la care omenirea este supusă, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, prin convocarea acestui al doilea An al Credinței, intenționează să invite Poporul lui Dumnezeu, pentru care este Păstor universal, precum și pe frații episcopi din toată lumea „pentru ca să se unească cu Succesorul lui Petru, în timpul de har spiritual pe care Domnul ni-l oferă, pentru a comemora darul prețios al credinței” (ibid., nr. 8).

Va fi dată tuturor credincioșilor „oportunitatea de a mărturisi credința în Domnul Înviat… în catedralele și în bisericile din toată lumea; în casele [lor] și în familiile [lor], pentru ca fiecare să simtă puternic exigența de a cunoaște mai bine și de a transmite generațiilor viitoare credința din totdeauna. Comunitățile călugărești precum și cele parohiale și toate realitățile ecleziale vechi și noi vor găsi, în acest An, modul de a face mărturisire publică a Crezului” (ibid.).

În afară de asta, toți credincioșii, singuri sau în comunitate, vor fi chemați să dea mărturie deschisă despre propria credință în fața celorlalți în circumstanțele speciale ale vieții zilnice: „însăși natura socială a omului cere ca el să exprime în exterior actele de religie, să comunice cu alții în materie religioasă, să mărturisească propria religie în formă comunitară” (Declarația Dignitatis humanae, 7 decembrie 1965: AAS 58 [1966], 932).

Deoarece este vorba înainte de toate de a dezvolta în cel mai mare grad – pe cât este posibil pe acest pământ – sfințenia vieții și de a obține, deci, în gradul cel mai înalt curăția sufletului, va fi foarte util marele dar al Indulgențelor, pe care Biserica, în virtutea puterii conferite ei de către Cristos, îl oferă tuturor celor care cu dispozițiile cuvenite îndeplinesc prescripțiile speciale pentru a le obține. „Cu Indulgența – învăța Paul al VI-lea – Biserica, folosindu-se de puterea sa de slujitoare a Răscumpărării realizate de Cristos Domnul, comunică credincioșilor participarea la această plinătate a lui Cristos în comuniunea sfinților, dându-le lor în măsură foarte largă mijloacele pentru a ajunge la mântuire” (Scrisoarea Apostolică Apostolorum Limina, 23 mai 1974: AAS 66 [1974], 289). Astfel se manifestă „tezaurul Bisericii”, pentru care constituie „o creștere ulterioară și meritele Sfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor celor aleși, de la primul drept la ultimul” (Clement al VI-lea, Bula Unigenitus Dei Filius, 27 ianuarie 1343).

Penitențiaria Apostolică, oficiu care are funcția de a reglementa ceea ce se referă la acordarea și folosirea Indulgențelor și de a stimula sufletul credincioșilor să conceapă și să alimenteze corect dorința pioasă de a le obține, solicitată fiind de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, luând în considerare cu atenție Nota cu indicații pastorale pentru Anul Credinței a Congregației pentru Doctrina Credinței, cu scopul de a dobândi darul Indulgențelor în timpul Anului Credinței, a stabilit următoarele dispoziții, date în conformitate cu intenția Suveranului Pontif, pentru ca să fie stimulați mai mult credincioșii la cunoașterea și la iubirea Doctrinei Bisericii Catolice și să obțină din asta roade spirituale mai îmbelșugate.

În timpul întregului An al Credinței, stabilit de la 11 octombrie 2012 până în ziua întreagă de 24 noiembrie 2013, vor putea dobândi Indulgența plenară de pedeapsa temporală pentru propriile păcate împărțită prin milostivirea lui Dumnezeu, aplicabilă ca mijlocire pentru sufletele credincioșilor răposați, toți credincioșii și fiecare în parte cu adevărat căiți, spovediți cum se cuvine, împărtășiți sacramental și care să se roage după intențiile Sfântului Părinte:

a. ori de câte ori vor participa la cel puțin trei momente de predici în timpul Sfintelor Misiuni, sau la cel puțin trei lecții despre Actele Conciliului al II-lea din Vatican și despre Articolele din Catehismul Bisericii Catolice, în orice biserică sau loc corespunzător;

b. ori de câte ori vor vizita în formă de pelerinaj o Bazilică Papală, o catacombă creștină, o catedrală, un loc sacru desemnat de Ordinariul locului pentru Anul Credinței (de exemplu dintre Bazilicile Minore și Sanctuarele dedicate Sfintei Fecioare Maria, Sfinților Apostoli și Sfinților Patroni) și acolo vor participa la vreo celebrare sacră sau măcar se vor opri pentru un timp corespunzător de reculegere cu meditații pioase, încheind cu recitarea rugăciunii Tatăl Nostru, Mărturisirea de Credință în orice formă legitimă, invocații către Sfânta Fecioară Maria și, în funcție de caz, către Sfinții Apostoli sau Patroni;

c. ori de câte ori, în zilele determinate de Ordinariul locului pentru Anul Credinței (de exemplu în solemnitățile Domnului, ale Sfintei Fecioare Maria, în sărbătorile Sfinților Apostoli și Patroni, în Catedra Sfântului Petru), în orice loc sacru vor participa la o celebrare euharistică solemnă sau la liturgia orelor, adăugând Mărturisirea de Credință în orice formă legitimă;

d. într-o zi aleasă liber, în timpul Anului Credinței, pentru vizitarea evlavioasă a baptisterului sau a altui loc, în care au primit sacramentul Botezului, dacă vor reînnoi făgăduințele de la Botez în orice formulă legitimă.

Episcopii Diecezani sau Eparhiali și cei care sunt echivalați lor în drept, în ziua cea mai potrivită din acest timp, cu ocazia celebrării principale (de exemplu 24 noiembrie 2013, în solemnitatea lui Isus Cristos Regele Universului, cu care se va încheia Anul Credinței) vor putea împărți Binecuvântarea Papală cu Indulgența plenară, care poate fi obținută de toți credincioșii care vor primi această Binecuvântare cu evlavie.

Credincioșii cu adevărat căiți, care nu vor putea participa la celebrările solemne din motive grave (precum și, mai ales, toate călugărițele care trăiesc în mănăstiri în clauzură perpetuă, anahoreții și eremiții, cei din închisori, cei bătrâni, cei bolnavi, precum și cei care, în spital sau alte locuri de îngrijire, prestează serviciu continuu celor bolnavi…), vor dobândi Indulgența plenară, cu aceleași condiții, dacă, uniți cu spiritul și cu gândul cu credincioșii prezenți, îndeosebi în momentele în care cuvintele Sfântului Părinte sau ale Episcopilor Diecezani vor fi transmise prin televiziune și radio, vor recita în casa lor sau acolo unde îi reține impedimentul (de exemplu în capela mănăstirii, a spitalului, a casei de îngrijire, a închisorii…) rugăciunea Tatăl Nostru, Mărturisirea de Credință în orice formă legitimă, și alte rugăciune conforme cu finalitățile Anului Credinței, oferind suferințele lor sau necazurile din propria viață.

Pentru ca accesul la sacramentul Pocăinței și la dobândirea iertării divine prin puterea Cheilor să fie ușurată din punct de vedere pastoral, Ordinariii locurilor sunt invitați să acorde canonicilor și preoților care, în catedralele și în bisericile desemnate pentru Anul Credinței vor putea asculta spovezile credincioșilor, facultățile limitat la forul intern, despre care se vorbește, pentru credincioșii din Bisericile orientale, la can. 728 § 2 din CCEO, și în cazul unei eventuale rezerve, cele pentru can. 727, fiind excluse, cum este clar, cazurile despre care se vorbește în can 728 § 1; pentru credincioșii din Biserica latină, facultățile despre care se vorbește la can. 508 § 1 din CIC.

Duhovnicii, după ce i-au avertizat pe credincioși cu privire la gravitatea păcatelor la care este anexată o rezervă sau o cenzură, vor determina pocăințe sacramentale corespunzătoare, așa încât să conducă pe cât mai mult posibil la o corectare stabilă și, în funcție de natura cazurilor, să le impună repararea eventualelor scandaluri și daune.

În sfârșit, Penitențiaria invită cu căldură pe Preasfințiții Episcopi, ca deținători ai triplei munus de a învăța, de a conduce și de a sfinți, să aibă grijă în explicarea cu claritate a principiilor și dispozițiilor propuse aici pentru sfințirea credincioșilor, ținând cont îndeosebi de circumstanțele de loc, de cultură și de tradiții. O cateheză adaptată la natura fiecărui popor va putea propune mai clar și cu vivacitate mai mare pentru înțelegerea și înrădăcinarea mai ferm și mai profund în inimi dorința după acest dar unic, obținut în virtutea mijlocirii Bisericii.

Acest Decret are validitate numai pentru Anul Credinței. În pofida oricărei dispoziții contrare.

Dat la Roma, din sediul Penitențiariei Apostolice, 14 septembrie 2012, în Înălțarea Sfintei Cruci.

Card. Manuel Monteiro de Castro
Penitentiarius Maior

Mons. Krzysztof Nykiel
Regens

Autor: Cardinalul Manuel Monteiro de Castro
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 14.09.2012
Publicarea pe acest sit: 05.10.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns