Audienţa generală de miercuri

Darurile Duhului Sfânt
1. Înțelepciunea
miercuri, 9 aprilie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi începem un ciclu de cateheze despre darurile Duhului Sfânt. Voi știți că Duhul Sfânt constituie sufletul, limfa vitală a Bisericii și a fiecărui creștin în parte: este Iubirea lui Dumnezeu care face din inima noastră locuința Sa și intră în comuniune cu noi. Duhul Sfânt este mereu cu noi, mereu este în noi, în inima noastră.

Duhul însuși este „darul lui Dumnezeu” prin excelență (cf. In 4,10), este un cadou al lui Dumnezeu, și la rândul Său îi comunică celui care îl primește diferite daruri spirituale. Biserica vorbește despre șapte daruri, număr care exprimă simbolic plinătate, caracter complet; sunt cele care se învață atunci când ne pregătim pentru Sacramentul Mirului și pe care le invocăm în vechea rugăciunea numită „Secvența la Duhul Sfânt”. Darurile Duhului Sfânt sunt: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, tăria, știința, evlavia și frica de Dumnezeu.

1. Primul dar al Duhului Sfânt, conform acestei liste, este așadar înțelepciunea. Dar nu este vorba pur și simplu despre înțelepciunea umană, care este rod al cunoașterii și al experienței. În Biblie se relatează că Solomon, în momentul încoronării sale ca rege al lui Israel, a cerut darul înțelepciunii (cf.1Re 3,9). Și înțelepciunea este tocmai aceasta: harul de a putea vedea orice lucru cu ochii lui Dumnezeu. Este pur și simplu aceasta: a vedea lumea, a vedea situațiile, conjuncturile, problemele, totul, cu ochii lui Dumnezeu. Aceasta este înțelepciunea! Uneori noi vedem lucrurile după plăcerea noastră sau după situația inimii noastre, cu iubire sau cu ură, cu invidie… Nu, acesta nu este ochiul lui Dumnezeu. Înțelepciunea este ceea ce face Duhul Sfânt în noi pentru ca noi să vedem toate lucrurile cu ochii lui Dumnezeu. Acesta este darul înțelepciunii.

2. Și desigur acest lucru derivă din intimitatea cu Dumnezeu, din raportul intim pe care noi îl avem cu Dumnezeu, din raportul de fii cu Tatăl. Și Duhul Sfânt, atunci când avem acest raport, ne dă darul înțelepciunii. Când suntem în comuniune cu Domnul, Duhul Sfânt este ca și cum ar transfigura inima noastră și ar face-o să perceapă toată căldura Sa și predilecția Sa.

3. Așadar Duhul Sfânt îl face pe creștin „înțelept”. Însă, aceasta nu în sensul că are un răspuns pentru orice lucru, că știe tot, ci în sensul că „știe” despre Dumnezeu, știe cum acționează Dumnezeu, cunoaște când un lucru este al lui Dumnezeu și când nu este al lui Dumnezeu; are această înțelepciune pe care Dumnezeu o dă inimilor noastre. Inima omului înțelept în acest sens are gustul și savoarea lui Dumnezeu. Și cât de important este ca în comunitățile noastre să fie astfel de creștini! Totul în ei vorbește despre Dumnezeu și devine un semn frumos și viu al prezenței Sale și al iubirii Sale. Și acesta este un lucru pe care nu îl putem improviza, pe care nu ni-l putem procura de la noi înșine: este un dar pe care Dumnezeu îl oferă celor care devin docili față de Duhul Sfânt.

Noi îl avem înlăuntrul nostru, în inima noastră, pe Duhul Sfânt; putem să îl ascultăm, putem să nu îl ascultăm. Dacă noi îl ascultăm pe Duhul Sfânt, El ne învață această cale a înțelepciunii, ne dăruiește înțelepciunea care înseamnă a vedea cu ochii lui Dumnezeu, a auzi cu urechile lui Dumnezeu, a iubi cu inima lui Dumnezeu, a judeca lucrurile cu judecata lui Dumnezeu. Aceasta este înțelepciunea pe care ne-o dăruiește Duhul Sfânt, și noi toți putem să o avem. Numai că trebuie să o cerem Duhului Sfânt.

Gândiți-vă la o mamă, acasă la ea, cu copiii, care atunci când unul face un lucru, altul se gândește la altceva, și sărmana mamă merge dintr-o parte în alta, cu problemele copiilor. Și atunci când mamele se satură și strigă la copii, aceea este înțelepciune? A striga la copii – vă întreb – este înțelepciune? Ce spuneți voi: este înțelepciune sau nu? Nu! În schimb, atunci când mama îl ia pe copil și îl ceartă cu duioșie și îi spune: „Aceasta nu se face, pentru aceasta…” și cu multă răbdare îi explică, aici este înțelepciune a lui Dumnezeu? Da! Este ceea ce ne dă Duhul Sfânt în viață! Apoi, în căsătorie, de exemplu, cei doi soți – soțul și soția – se ceartă și apoi nu se privesc sau, dacă se privesc, se privesc cu fața posomorâtă: este aceasta înțelepciune a lui Dumnezeu? Nu! În schimb, dacă spune: „Eh, a trecut furtuna, să facem pace”, și încep din nou să meargă înainte în pace: asta este înțelepciune? [mulțimea: Da!] Iată, acesta este darul înțelepciunii. Fie ca să vină acasă, să vină cu copiii, să vină cu noi toți!

Și aceasta nu se învață: este un cadou al Duhului Sfânt. Pentru aceasta trebuie să îi cerem Domnului ca să ni-l dea pe Duhul Sfânt și să ne dea darul înțelepciunii, al acelei înțelepciuni a lui Dumnezeu care ne învață să privim cu ochii lui Dumnezeu, să simțim cu inima lui Dumnezeu, să vorbim cu cuvintele lui Dumnezeu. Și astfel, cu această înțelepciune, să mergem înainte, să construim familia, să construim Biserica, și cu toții să ne sfințim. Să cerem astăzi harul înțelepciunii. Și să o cerem Sfintei Fecioare Maria, care este Scaunul înțelepciunii, al acestui dar: fie ca Ea să ne dea acest har. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 09.04.2014
Publicarea pe acest sit: 09.04.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns