Predica Nunţiului Apostolic în Catedrala greco-catolică din Oradea

Predica Nunțiului Apostolic,
IPS Francisco-Javier Lozano,
la Liturghia celebrată în
Catedrala greco-catolică din Oradea
duminică, 31 octombrie 2010

Dragi frați și surori în Hristos,

Lăudat să fie Isus!

Mă bucur să fiu în această mare catedrală greco-catolică din Oradea. Aceasta este a doua oară când celebrez cu voi o Sfântă Liturghie. Am auzit pericopa din „Evanghelia după Luca”, care, asemenea întregului Cuvânt al lui Dumnezeu, se află în centrul celebrărilor noastre, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Această pericopă a Domnului ne pune cu siguranță înaintea primei și adevăratei întrebări a fiecărui bărbat și a oricărei femei din lumea aceasta, adică destinul nostru după moarte.

Domnul, dragi frați și surori, ne dă răspunsul. Sensul vieții noastre – ca persoane și ca și credincioși – se poate sintetiza într-un singur cuvânt: „caritatea”.

Binele pe care l-am făcut în viața noastră din această lume este criteriul după care vom fi judecați de Dumnezeu. De aceea, acel om sărac, care se numea, în pericopă, Lazăr, este cel care ajunge în fericirea eternă. În timp ce un om care, în aparență, trebuia să fie fericit pentru că era bogat, nu primește răsplata eternă. Toate duminicile, în toate celebrările liturgice, voi, dragi frați și surori ascultați Cuvântul care vine de la Dumnezeu ca să ne învețe. Și pentru mine este o mare bucurie când particip la celebrările voastre, să văd modul în care Biserica Greco-Catolică pune în centrul frumoaselor Liturghii, mesajul, Cuvântul care vine de la Dumnezeu. Caritatea, în mod particular, este sărbătoarea mare a iubirii, ca și aceea pe care ieri am sărbătorit-o, cu ocazia beatificării solemne a episcopului Bogdanffy Szilard. Iubirea care izvorăște și se propagă în România, din acei martiri care au fost victimele persecuției comuniste. Și am celebrat beatificarea cu mare bucurie. Pentru că acea tragedie s-a transformat într-o mare victorie.

Episcopul Szilard este, în România, cel dintâi dintr-o serie de mărturisitori ai credinței, pe care în următorii ani ar trebui să-i celebrăm pe toți ca pe o victorie conta păcatului și a răutății umane. În această multitudine de martiri, de biruitori, este evident că în România centrul martiriului a fost Biserica Greco-Catolică. De când am ajuns în frumoasa voastră țară, m-a impresionat acest fapt, acești bărbați și femei ai Bisericii Greco-Catolice care au îndurat persecuția până la moarte, într-un mod atât de creștinesc. Aspectele specifice ale persecuției acestor martiri: închisoarea, frigul, iarna, jignirile, situația tragică… voi le cunoașteți mai bine decât mine. Din această cauză nu trebuie să vă explic detaliile. Cu această ocazie vreau să subliniez din nou un lucru, că exemplul eroic al bărbaților și al femeilor în Biserica Greco-Catolică, în trecutul recent, să fie mereu pentru voi un model, un imbold pentru trăirea unei intense vieți creștine.

În această lume, pe care voi o cunoașteți foarte bine, tendința este de uitare a lui Dumnezeu și de a avea o viață ușoară. Este ceea ce astăzi numim secularizare. Eu vreau să cred că în România, în comunitățile voastre, această secularizare nu va pătrunde. Este clar că România este o țară europeană, supusă modei și curentelor care domină în Europa. Însă voi, greco-catolicii, aveți un avantaj evident față de multe țări din Europa, în mod particular față de cele din Vest. Voi aveți martirii voștri, eroi ai credinței în Isus Hristos. Și acest lucru este o comoară pe care voi niciodată nu puteți să o uitați sau să o risipiți.

Am trăit o mare bucurie în urmă cu trei săptămâni, într-o zi de duminică, când am participat în Biserica Sfântul Petru la deschiderea Sinodului Episcopilor pentru Orientul Mijlociu. Ca și reprezentant al Bisericii din România era prezent episcopul vostru, Excelența Sa, Monseniorul Virgil Bercea. A fost o mare mărturie a universalității Bisericii, faptul de a vedea acolo toate riturile din lumea catolică și ceea ce milioane de persoane au putut să aprecieze: bogăția riturilor orientale și latine în Biserica Catolică este un lucru care și pe mine mă umple de fericire. Mă bucur și în această dimineață în mijlocul vostru. Este necesar ca, prin acele celebrări din Biserica Sfântul Petru a tuturor riturilor catolice, toată Biserica Catolică universală, din Canada până în Australia, trecând prin toate țările din Europa, să știe că noi, catolicii, avem o pluralitate de rituri care sunt bogăția Liturghiei noastre și a vieții noastre creștine. Deci, și pentru mine a fost o mare bucurie să pot vedea că un episcop, episcopul vostru din România, a fost prezent în Biserica Sfântul Petru și a reprezentat acest rit foarte frumos, care se manifestă prin Liturghia bizantină! Prin urmare, ca reprezentant al Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea în România, înainte de toate, vreau să vă încurajez să formați o comuniune tot mai strânsă între voi, în jurul episcopului vostru. Comunitatea catolică se adună mereu – și acesta este semnul catolicității – în jurul urmașului apostolilor, care în cazul de față se numește Excelența Sa, Monseniorul Virgil Bercea. Unitatea formată în jurul episcopului, unitatea episcopilor în jurul papei, unitatea tuturor creștinilor din lume – peste un miliard și o sută de milioane de catolici – această unitate este comoara noastră cea mare.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că sunt prezent în această biserică și pot celebra Liturghia duminicală. Mă simt fericit să fiu alături de acești preoți și de episcopul vostru, Monseniorul Virgil Bercea. Pe voi care sunteți aici de față și pe voi toți greco-catolicii din România vă încurajez să vă pregătiți în mod spiritual și profund în vederea ceremoniilor de beatificare care vor avea loc într-un viitor, nu îndepărtat, ale martirilor Bisericii Greco-Catolice.