Pornografia şi violenţa în mijloacele de comunicare socială: un răspuns pastoral

INTRODUCERE

1. În ultimii ani a apărut în lume o schimbare radicală în percepția valorilor morale, care a dus la schimbări profunde în modul de gândire și de acțiune al persoanelor. În acest proces, mijloacele de comunicare socială au jucat și continuă să joace un rol important în indivizi și în societate, deoarece introduc și reflectă noi atitudini și stiluri de viață [1].

2. Fără îndoială, unele dintre aceste comportamente exprimă aspecte pozitive. Astăzi, cum a observat recent papa Ioan Paul al II-lea, „prima notă pozitivă este conștiința deplină a demnității proprii și a fiecărei ființe umane în mulți bărbați și în multe femei… În același timp, în lumea divizată și zdruncinată de tot felul de conflicte își face loc convingerea unei interdependențe radicale și, prin urmare, necesitatea unei solidarități pe care să o asume și să o traducă pe plan moral” [2]. La toate acestea au contribuit mult mijloacele de comunicare socială.

3. Totuși, au fost făcute și multe schimbări în rău. Alături de abuzurile precedente, s-au constatat noi violări ale demnității umane și ale drepturilor sale, ale valorilor și ale idealurilor creștine. Mijloacele de comunicare socială sunt responsabile și pentru aceste aspecte.

4. Implicarea mijloacelor de comunicare socială, cum amintește Conciliul Vatican II, se datorează faptului că, dacă este adevărat că „ele constituie un sprijin prețios pentru neamul omenesc”, este clar în aceeași măsură și că „oamenii pot să le folosească împotriva planului providențial al Creatorului și să le îndrepte astfel spre propria daună și ruină [3]”.

5. Printre dezvoltările alarmante din acești ani a existat o tot mai marcantă creștere a pornografiei și a unei violențe gratuite în mass-media. Cărțile și revistele, înregistrările, cinematograful, teatrul, televiziunea, casetele video, anunțurile publicitare și telecomunicațiile însele oferă deseori scene de violență și de permisivism sexual care frizează pornografia și care sunt inacceptabile din punct de vedere moral.

6. Exaltarea violenței și a pornografiei sunt atitudini ancestrale ale experienței umane, acolo unde ea exprimă dimensiunea cea mai întunecată a naturii rănite de păcat. Totuși, în ultimul sfert de secol, ele au dobândit o dimensiune mai amplă și ridică probleme sociale serioase. În timp ce crește confuzia în fața normelor morale, comunicațiile au făcut ca pornografia și violența să fie accesibile unui public vast, inclusiv tinerilor și copiilor. Această degradare era închisă la un moment dat în hotarele țărilor bogate. Din cauza mijloacelor de comunicare, ea începe acum să corupă valorile morale ale țărilor în curs de dezvoltare.

7. Mijloacele de comunicare pot fi efectiv instrumente de unitate și de înțelegere reciprocă și, pe de altă parte, pot deveni purtătoare ale unei viziuni deformate asupra existenței, a familiei, a valorilor religioase și etice; ale unei viziuni care nu respectă demnitatea autentică și destinul persoanei umane [4]. Îndeosebi, în diferite regiuni ale lumii, părinții și-au exprimat preocuparea de înțeles referitoare la filme, la casetele video și la programele de televiziune pe care le pot vedea copiii lor, la înregistrările pe care le pot asculta și la publicațiile pe care le pot citi. Ei nu doresc în nici un caz ca valorile morale insuflate în familie să fie anulate de producții deplorabile, accesibile pretutindeni și foarte ușor, deseori prin mijloace de comunicare.

8. Acest document dorește să ilustreze efectele cele mai grave ale pornografiei și ale violenței asupra indivizilor și a societății și vrea să arate cauzele principale ale problemei care există în ziua de astăzi. Așadar, va încerca să amintească remediile pe care le are la dispoziție cel care se ocupă profesional de comunicații, părinții, educatorii, publicul, autoritățile civile și bisericești, organismele religioase și grupurile care aparțin sectorului privat.
 

EFECTELE PORNOGRAFIEI ȘI ALE VIOLENȚEI

9. Experiența cotidiană confirmă studiile conduse în lumea întreagă asupra efectelor negative ale pornografiei și ale violenței în mijloacele de comunicare socială [5]. Prin pornografie în mijloacele de comunicare socială înțelegem violarea, prin folosirea tehnicilor audiovizuale, a dreptului la intimitate a trupului uman în natura sa masculină sau feminină. Această violare reduce persoana umană și trupul omenesc la un obiect anonim destinat abuzului din motive de concupiscență; violența în acest context poate fi înțeleasă ca prezentare, făcând apel la cele mai de bază instincte, a unor acțiuni care sunt contrare demnității persoanei și care evocă o mare putere fizică exercitată în mod profund ofensiv și deseori pasional. Uneori specialiștii au păreri divergente referitoare la extensia impactului acestor fenomene și la modul în care sunt atinși indivizii și grupurile de această problemă; liniile de fond ale problemei sunt totuși clare, definite și neliniștitoare.

10. Nimeni nu se poate considera imun în fața efectelor degradante ale pornografiei și ale violenței sau ferit de daunele cauzate de cei care se lasă influențați de ele. Copiii și tinerii sunt foarte vulnerabili și deosebit de expuși să le cadă victime. Pornografia și violența sadică înjosesc sexualitatea, pervertesc relațiile umane, aservesc indivizii, mai ales femeile și copiii, distrug căsătoria și viața familială, inspiră comportamente antisociale și slăbesc moralitatea societății.

11. Așadar, este evident că unul dintre efectele pornografiei este păcatul. Participarea voluntară în pregătirea sau în difuzarea acestor producții nocive trebuie să fie considerată ca un rău moral serios. Apoi, întrucât producerea și difuzarea acestor produse nu ar putea avea loc dacă nu ar exista o cerere de piață, cei care folosesc numitele producții, nu numai că își aduc daune morale lor înșiși, dar contribuie și la dezvoltarea acestui comerț nefast.

12. Lăsarea frecventă a copiilor în voia scenelor de violență din mass-media poate cauza în ei tulburare, încă nefiind capabili să distingă clar între fantezie și realitate.

Într-un stadiu ulterior, violența sadică în mass-media poate condiționa persoanele impresionabile, mai ales pe tineri, până la a o considera acceptabilă, normală și demnă de a fi imitată.

13. S-a spus că ar exista o legătură între pornografie și violența sadică; un anumit tip de pornografie este deosebit de violentă în expresia și conținutul ei. Cei care privesc sau citesc producții de acest tip riscă să transfere aceste atitudini în comportamentul lor și pot ajunge să piardă complet respectul față de ceilalți, care sunt și ei copii ai lui Dumnezeu și frați și surori în aceeași familie umană. Legătura între pornografie și violența sadică duce apoi la implicații deosebite pentru persoanele care suferă de boli mentale.

14. Așa-numita pornografie ușoară („soft core”) poate să aibă efectul unei desensibilizări treptate, sufocând gradual simțul moral al indivizilor până la a-i face insensibili din punct de vedere moral și personal în fața drepturilor și demnității celorlalți.

Pornografia, asemenea drogului, creează dependență și împinge indivizii să caute producții tot mai excitante („hard core”) și perverse. Prin urmare, probabilitatea comportamentelor antisociale va crește o dată cu dezvoltarea acestui proces.

15. Pornografia favorizează fanteziile și comportamentele nesănătoase. Compromite dezvoltarea morală a persoanei și relațiile sănătoase și mature, mai ales în căsătorie și în vița familială, unde încrederea reciprocă, loialitatea și integritatea morală în gânduri și în acțiuni au o importanță deosebită.

16. Pornografia obstaculează caracterul familial al sexualității umane autentice. În măsura în care sexualitatea este considerată ca o căutare frenetică de satisfacere individuală mai mult decât o expresie de iubire durabilă în căsătorie, pornografia apare ca un factor capabil să mineze viața familială în totalitatea ei.

17. Mai rău, pornografia va lucra ca un agent stimulator și întăritor, un fel de complice indirect, în cazurile de agresiuni sexuale grave și periculoase, sechestrări și asasinate.

18. Unul din mesajele fundamentale ale pornografiei și ale violenței este disprețul față de ceilalți, considerați mai curând obiecte decât persoane. Astfel, pornografia și violența sufocă afecțiunea și compasiunea pentru a face loc indiferenței și chiar brutalității.
 

CAUZELE PROBLEMEI

19. Una dintre cauzele fundamentale ale răspândirii pornografiei și a violenței în mijloacele de comunicare socială pare a fi propagarea unei morale permisive bazate pe căutarea cu orice preț a satisfacerii individuale. La aceasta se adaugă un disperat gol moral, care face din plăcerea simțurilor singura fericire pe care o pot obține ființele umane.

20. Un anumit număr din cauzele imediate contribuie ulterior la creșterea pornografiei și a violenței în media. Printre acestea amintim:

• Setea de câștig. Pornografia este o industrie profitabilă. Unele sectoare din industria comunicațiilor au cedat tragic în fața tentației de exploatare a slăbiciunii umane, mai ales cea a tinerilor și a minților impresionabile, cu scopul de a scoate profit din producția pornografică și violentă. Industria pornografică este, în unele cazuri, atât de productivă, încât face parte, în unele societăți, din criminalitatea organizată.

• Banale argumentări liberale. Libertatea de expresie impune, după părerea unora, o oarecare toleranță în privința pornografiei, chiar în detrimentul sănătății morale a tinerilor și a dreptului fiecăruia la intimitate și la o atmosferă de decență publică. În mod greșit, unii spun că modul cel mai bun de combatere a pornografiei este cel al legalizării ei. Aceste argumentări sunt uneori propuse de grupuri minoritare care nu aderă la valorile morale ale majorității și care nu recunosc partea de responsabilitate pe care o comportă fiecare drept afirmat și revendicat. Dreptul la libertatea de expresie nu există în van. Responsabilitatea publică pentru promovarea binelui moral al tinerilor, pentru garantarea respectului femeii, a intimității și a decenței publice arată clar că libertatea nu poate fi echivalată cu libertinajul.

• Lipsa legilor formulate cu iscusință sau aplicarea ineficace a legilor care există deja pentru protejarea binelui comun, în special a moralei tinerilor.

• Incertitudinea și apatia din partea multor persoane, printre care membrii comunității bisericești care, pe nedrept, se consideră fie străini de fenomenul pornografiei și al violenței în mijloacele de comunicare socială, fie incapabili să-i găsească un remediu.

CUM TREBUIE ABORDATĂ PROBLEMA

21. Răspândirea pornografiei și a violenței prin mijloacele de comunicare aduce ofense indivizilor și societății și creează o problemă urgentă care cere răspunsuri realiste din partea indivizilor și a comunităților. Dreptul legitim la exprimarea liberă și la schimbul liber de informații trebuie să fie respectat, dar în același timp trebuie să fie respectat și dreptul fiecăruia, al familiilor și al societății la intimitate, la decența publică și la protejarea valorilor fundamentale ale vieții.

22. Sunt prezentate atenției noastre șapte sectoare operative privitoare la datoriile care trebuie îndeplinite în acest sens: media, părinții, educatorii, tinerii, publicul, autoritățile civile, Biserica și grupurile religioase.

23. Profesioniștii din comunicațiile sociale. Ar fi nedrept să afirmăm că toate mijloacele de comunicare socială și toți cei care lucrează în acest domeniu sunt antrenați în acest trafic nefast. Mulți dintre lucrătorii în acest domeniu se disting prin calitățile lor profesionale și personale; ei încearcă să își asume propriile responsabilități aplicând cu fidelitate normele morale și sunt animați de un mare respect pentru binele comun. Angajarea lor – mai ales angajarea celor care încearcă să ofere relații familiale sănătoase – merită admirația și încurajarea noastră.

Îi chemăm pe aceștia să se unească pentru a formula și a aplica în mijloacele de comunicare și în publicitate coduri etice inspirate pentru binele comun și orientate spre dezvoltarea întregului neam omenesc. Aceste coduri de comportament sunt deosebit de necesare pentru televiziune, care duce imaginile direct în casele în care copiii pot fi deseori singuri și fără supraveghere. Un autocontrol real este întotdeauna cel mai bun control și autoreglarea în interiorul mijloacelor de comunicare în masă poate fi prima și cea mai bună linie de apărare împotriva celor care ar dori să corupă schimburile comunicative și societatea, urmărind propriul profit prin producerea unor programe de pornografie și de violență.

24. Părinții. Părinții trebuie să își dubleze eforturile pentru o formare morală completă a copiilor și a tinerilor. Aceasta comportă educația la o atitudine sănătoasă față de sexualitatea umană, bazată pe respectarea demnității fiecărei persoane ca fiu al lui Dumnezeu, pe virtutea castității și a practicării autodisciplinei. O viață familială bine organizată, în care părinții sunt practicanți fideli și devotați în întregime unul celuilalt și propriilor copii, va constitui școala ideală pentru formarea valorilor umane sănătoase.

În plus, în ziua de astăzi copiii și tinerii au nevoie de educație în vederea dobândirii capacității de a alege programele și să devină utilizatori bine informați ai mijloacelor de comunicare. În acest domeniu, părinții își pot influența copiii îndeosebi prin exemplu; pasivitatea sau autoindulgența lor față de aceste mijloace de comunicare va fi izvor de înțelegeri greșite dăunătoare pentru tineri. De o deosebită importanță pentru tineri va fi exemplul pe care vor ști să-l dea părinții, mărturisindu-și iubirea reciprocă și afecțiunea în căsătorie ca și disponibilitatea de a discuta cu propriii copii cu iubire și amabilitate despre subiectele care îi interesează. Trebuie să ne amintim că, în domeniul formării, „se obține mai mult prin îndemn decât prin interdicție [6]”.

25. Educatorii. Principalii colaboratori ai părinților în formarea morală a tinerilor sunt educatorii. Școlile și celelalte programe educative trebuie să promoveze și să inoculeze valorile etice și sociale pentru garantarea unității și a dezvoltării sănătoase a familiei și a societății.

Printre programele educaționale în mijloacele de comunicare socială sunt deosebit de valoroase cele care concură la formarea în tineri a unei atitudini critice și a capacității de discernământ în folosirea televiziunii, a radioului și a celorlalte mijloace de comunicare, astfel încât să devină capabili să reziste manipulărilor și să evite o ascultare și o vizionare cu totul pasivă și din obișnuință a programelor.

Trebuie subliniată și importanța scoaterii în evidență în școli a respectului pentru persoana umană, valoarea vieții familiale și importanța integrității morale personale.

26. Tineretul. Tinerii înșiși pot contribui la stoparea fluxului pornografiei și a violenței în mijloacele de comunicare răspunzând pozitiv inițiativelor părinților și educatorilor lor și asumându-și responsabilitatea propriilor decizii morale și în alegerea distracțiilor.

27. Publicul. Și publicul trebuie să își facă auzit glasul. Individual și colectiv, cetățenii – inclusiv tinerii – au datoria de a-și face cunoscut punctul lor de vedere producătorilor, agenților comerciali și autorităților publice. Este urgentă legarea unui dialog între lucrătorii din media și reprezentanții publicului, astfel încât cei care lucrează în mijloacele de comunicare să fie ținuți la curent cu exigențele reale și cu interesele utilizatorilor.

28. Autoritățile civile. Legislatorii, administratorii, apărătorii legii și juriștii sunt chemați să răspundă problemei pornografiei și a violenței în mijloacele de comunicare socială. Legile sănătoase trebuie să fie promulgate acolo unde lipsesc, legile ambigue trebuie să fie clarificate, iar legile existente trebuie să fie aplicate.

Cum producția și distribuirea materialelor pornografice prezintă implicații internaționale, ar trebui să existe acțiuni pentru controlarea acestui trafic insidios și la nivel regional, continental și mondial. Cei care au luat deja astfel de inițiative merită toată susținerea și încurajarea noastră [7].

Legea și apărătorii legii au datoria sfântă de a veghea binele comun, mai ales în ceea ce îi privește pe tineri și pe membrii mai vulnerabili ai comunității.

Ținând cont de ceea ce s-a spus despre efectele negative ale pornografiei și ale violenței, se impune o concluzie: este vizat și amenințat binele comun de aceste producții în măsura în care ele sunt produse și distribuite fără restricții sau reglementări.

Autoritățile publice trebuie să se simtă obligate să ia măsuri atente pentru abordarea problemei acolo unde există deja și pentru a o preveni acolo unde poate că nu a devenit încă îngrijorătoare și urgentă.

29. Biserica și grupurile religioase. Responsabilitatea prioritară a Bisericii este învățătura constantă și clară despre adevărurile morale fundamentale, inclusiv cele referitoare la moralitatea sexuală. Într-un timp de permisivism și de confuzie cu privire la valorile morale, glasul Bisericii trebuie să fie un glas profetic; aceasta o va face să fie considerată deseori ca semn de contradicție.

Așa-numita „etică” a satisfacerii individuale imediate se află în opoziție fundamentală cu realizarea deplină și integrală a persoanei umane. Educația la viața familială și la inserarea responsabilă în viața socială cere formarea la castitate și la autodisciplină. Dimpotrivă, pornografia și violența gratuită tind să obstaculeze imaginea divină reflectată în fiecare persoană, slăbesc căsătoria și viața familială și aduc pagube grave indivizilor și societății.

Biserica este chemată să se unească, oriunde este posibil, cu celelalte Biserici, denominațiuni și grupuri religioase pentru a învăța și a promova acest mesaj. Ea trebuie să angajeze și instituțiile și pe slujitorii lor pentru a asigura formarea cu privire la rolul pe care îl au în viața individuală și socială. Va trebui rezervată o atenție specială asistenței părinților în acest domeniu.

Pentru aceasta, formarea în vederea abordării mijloacelor de comunicare socială face parte din programele educative ale școlilor catolice, ale altor inițiative din Biserică în domeniul educației și al seminariilor [8]; nu mai puțin din programele de formare ale călugărilor și ale călugărițelor și ale membrilor institutelor seculare, ale programelor de formare permanentă pentru preoți și din întâlnirile parohiale pentru tineri și adulți. Preoții, călugării și călugărițele angajați în domeniul educației vor trebui ei înșiși să dea exemplu de discernământ în folosirea mijloacelor de comunicare atât scrise cât și audiovizuale.

30. În concluzie, nu este nici suficientă și nici potrivită o atitudine exclusivă de restricție sau de cenzură din partea Bisericii față de mijloacele de comunicare socială. Dimpotrivă, Biserica trebuie să se angajeze într-un dialog continuu cu lucrătorii din acest domeniu conștienți de responsabilitățile lor pentru a-i încuraja în misiunea lor, pentru a-i susține acolo unde este posibil sau i se cere. Lucrătorii catolici din acest domeniu și organizațiile lor profesionale, care au o cunoaștere specifică în materie, sunt invitați să desfășoare un rol cheie în acest dialog.

31. Evaluând conștient producțiile și publicațiile, după principiile clare ale moralei, criticii catolici și organizațiile catolice de comunicație socială vor fi în măsură să ofere o asistență prețioasă profesioniștilor din comunicațiile sociale și familiilor. Orientările exprese în acest sens în documentele deja existente ale Bisericii, referitoare la comunicațiile sociale, inclusiv luările de poziție ale multor episcopi asupra problemei pornografiei și a violenței, merită considerație și aplicare sistematică.

32. Acest document este adresat familiilor, care și-au exprimat pe larg îngrijorarea, și păstorilor Bisericii, pentru a-i invita la o tot mai amplă reflecție asupra naturii morale a unei probleme – cea a răspândirii pornografiei și a violenței în mijloacele de comunicare socială – care a luat amploare în mod deosebit în acești ultimi ani și asupra modului în care să se pună în practică invitația sfântului Paul: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul cu binele” (Rom 12,21).

Vatican, 7 mai 1989

John P. Foley
Președinte

Pierfranco Pastore
Secretar

Note:

1. Communio et progressio, 22.
2. Sollicitudo rei socialis, 26.
3. Inter mirifica, 2a.
4. Familiaris consortio, 76; cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor sociale, 1 mai 1980.
5. Printre acestea pot fi citate: Pornography. The Longford Report, Cercetări – Mursia, Milano, 1978; Final Report of the Attorney General’s Commission on Pornography, Rutledge Hill Press, Nashville, Tennesse (SUA), 1986; ISPES (INSTITUTUL DE STUDII POLITICE, ECONOMICE ȘI SOCIALE), Primul și al doilea raport asupra pornografiei în Italia, Roma, 1986 și 1988.
6. Communio et progressio, 67.
7. CEE (Comunitatea Economică Europeană), Consiliul Europei și UNESCO, printre altele, au luat inițiative în acest sens.
8. Cf. CONGREGATION FOR CATHOLIC EDUCATION, Guide to the Training of Future Priests concerning the Instrument of Social Communication, Vatican, 1986.