Scrisoare Pastorală
La Sărbătoarea Învierii Domnului
2010
Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să iertăm toate pentru Înviere.
(Stihira Învierii)
Iubiți credincioși,
Atunci când Sfântul Ioan Evanghelistul ne prezintă scena Învierii Domnului, printre primii martori îi vedem pe „Petru și pe celălalt ucenic” (Io 20, 3). „Cei doi alergau împreună” (cf. Io 20, 4) deoarece Maria Magdalena le-a spus înspăimântată că „au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus” (cf. Io 20, 2). „Celălalt ucenic” fiind mai tânăr, alerga mai repede, „a sosit cel dintâi la mormânt” și, „aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat”, ci a așteptat până când „a sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut” (cf. Io 20, 6-8). Descrierea momentului este destul de amănunțită și putea fi făcută doar de o persoană care a văzut și a trăit acele momente. Deci, „celălalt ucenic pe care-l iubea Isus” (Io 20, 2) este tocmai Sfântul Ioan Evanghelistul care împreună cu Simon-Petru, după ce văd mormântul gol cred în Înviere și o propovăduiesc primii.
Învierea Domnului este cuvântul minunat, credință vie, minune adevărată. De altfel, Sfântul Pavel le spune corintenilor: „dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră” (1 Cor 15, 14). Dar, noi cei de astăzi, nu trebuie să uităm că „Evanghelia pe care am primit-o, întru care și stăm, prin care suntem mântuiți” (cf. 1Cor 15, 1-2) este „Vestea cea bună” care ne confirmă că Hristos „a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Cor 15, 4).
Dragii mei,
Celebrăm împreună cu întreaga Biserică „Anul Sacerdotal” – un an de rugăciune cu preoții și pentru preoți. Să ne aducem aminte că spre mormânt au alergat Petru și Ioan, doi dintre Apostolii care prefigurează preoția. Și, în același timp, să ne aducem aminte că aceștia, văzând mormântul gol și „giulgiurile puse pe jos”, au crezut și, prin această credință a lor, s-au schimbat, s-au înnoit în Hristos și apoi l-au propovăduit pe Domnul.
„Deci au zis ceilalți ucenici”, lui Toma: „Am văzut pe Domnul”! (cf. Io 20, 25). Și mai apoi, toți Apostolii, împreună, ne spun nouă, celor de astăzi: „credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Io 20, 31). Cel care a Înviat din morți, Cel pe care moartea nu l-a putut țintui! De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, la sfârșitul cuvântului de învățătură, ne spune același lucru: „Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Înviat-a Hristos și viața stăpânește” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură în ziua Învierii Domnului). Aceste cuvinte răsună prin gura preoților noștri în fiecare an la slujba Învierii.
Dragii mei,
Și noi putem spune cu apostolii și cu femeile purtătoare de mir: am văzut și am crezut, viața a biruit! Ne-au arătat mormântul gol preoții și episcopii noștri morți prin pușcării, dar convinși că Biserica va învia în Hristos. Și au avut dreptate pentru că, în suferințele lor, au fost mai tari decât moartea, pentru că în încercările lor, s-au „dezbrăcat de omul cel vechi […] și, s-au îmbrăcat cu cel nou […] după chipul Celui ce i-a zidit” (cf. Col 3, 9-10). Am văzut și am crezut: „așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde se află Hristos” (Col 3, 1) și vestiți lumii Învierea Domnului și învierea noastră. Chiar dacă încercările vieții continuă și chiar dacă mai suntem încă răstigniți, nu uitați cuvintele Sfântului Pavel: „să vă dezbrăcați de omul cel vechi […] și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu […] fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (cf. Ef 4, 22-32). Îi avem aproape de noi pe acești apostoli ai zilelor noastre: preoții. Ei sunt mărturia vie că mormântul Domnului este gol, tocmai datorită prezenței Sale în sufletul nostru. Preotul este un om nou în Hristos cel înviat: atunci când celebrează Sfânta Liturghie este în altar cu trupul, dar cu sufletul și cu inima atinge cerul. Când ne dezleagă de păcate ne redă bucuria trăirii în armonie cu Domnul. Când ne învață, vorbește în persoana lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Io 14, 6). Când se roagă pentru noi, devine punte de legătură între om și Dumnezeu. Cu el, cu preotul, problemele care ne frământă, disprețul la care suntem supuși, încercările de fiecare zi ne fac să ne aducem aminte de aceleași cuvinte ale Sfântului Pavel: „mâniați-vă dar nu păcătuiți; soarele să nu apună peste mânia voastră”, (cf. Ef 4, 26) „ci ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El” (Ef 4, 15). Acesta este rostul preotului, acesta este sensul Învierii.
Iubiți credincioși,
„După ce au cântat laude, au ieșit la Muntele Măslinilor” (Mt 26, 30) iar Isus le-a spus ucenicilor săi: „după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea” (Mt 26, 32). Astăzi, după Înviere, Hristos este aici în biserică, a sosit mai înainte de a ajunge noi și iată, cu toții, suntem în Galilea! Iar Domnul ne îndeamnă: „din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuință, ca să dea har celor ce ascultă” (Ef 4, 29). Preoți și credincioși trebuie să fim sfinți „căci Eu” – zice Domnul -, „sunt sfânt”! (cf. Lev 11, 44). Tocmai de aceea, oricât de gravă ar fi criza și neajunsurile, „să nu ne pierdem curajul deoarece chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoiește din zi în zi” (cf. 2Cor 4, 16). Să nu ne pierdem curajul în încercări: Hristos a Înviat! – „bogații și săracii împreună bucurați-vă. Nimeni să nu se tânguiască […] nimeni să nu se teamă […] Înviat-a Hristos și se bucură îngerii”, (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură în ziua Învierii Domnului) și noi să ne bucurăm împreună cu ei!
La Sfânta și Mărita Sărbătoarea a Învierii Domnului și eu vă îndemn, împreună cu Apostolul neamurilor: „fiți tari, neclintiți, sporind totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul” (1 Cor 15, 58). Fiți primii care să vestiți lumii că mormântul este gol, că giulgiurile erau pe jos, că Domnul a înviat.
Vă doresc tuturor Sărbători Fericite!
Hristos a înviat!
+ Virgil BERCEA
Copyright: Egco.ro
Publicarea în original: 04.04.2010
Publicarea pe acest sit: 25.03.2010
Etichete: PS Virgil Bercea, Pastorale de Paști, Paști