Pastorala de Crăciun a PS Böcskei László

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2014

Ladislaus Böcskei
Divina Miseratione et Apostolicae Sedis Gratia
Episcopus Magno Varadinensis Latinorum

Frați și surori în Cristos, dragi credincioși!

Atunci când în viață se întâmplă un eveniment important, omul ține să imortalizeze fiecare amănunt al acestui eveniment. Dorește să păstreze fiecare imagine, fiecare sunet, pentru ca mai apoi să poată retrăi momentele de care odată a avut parte. Prin astfel de imortalizări, persoana se face cunoscută, poate fi cunoscută de către ceilalți așa cum este ea. Pe de altă parte, cei care urmăresc relatarea, au acces într-o lume în care o persoană se destăinuie și își împărtășește trăirile, fie printr-o față zâmbitoare, care denotă fericire, fie printr-o privire tristă, în spatele căreia se află o povară sau durerea sufletului.

Cu ocazia sărbătorii Crăciunului, mulți gândesc poate, că și în fața creștinilor care sărbărotesc astăzi, se derulează o astfel de imortalizare. În fața ochilor sufletești se derulează amintirea unui eveniment de acum 2000 de ani, care face, ca timpul sărbătorilor să fie un timp mai frumos din viața noastră oferind bucurie și armonie în jurul nostru. În fața noastră apare o imagine plăcută: imaginea din Betleem, cu trăsăturile personajelor cunoscute, cu acel ambient unic, și cu întâmplarea în sine, care din nou ne fascinează, deoarece aduce în actualitate simplitatea și modestia de care ne-am dezobișnuit, dar care continuă să ne atragă. Mai există și o voce, care de data aceasta nu este un slogan sau un anunț repetat în difuzoare. Este un glas mângâietor și un semnal pe care-l descoperim în limbajul îngerilor și în frământarea păstorilor. Este sunetul liniștii din jurul Ieslei din Betleem, unde imaginea se contopește cu bătaia inimii, într-o pace liniștitoare pentru toți cei care găsesc drumul spre Betleem.

Tot ceea ce am rezumat până acum despre Crăciun, este o formă foarte simplificată a credinței noastre, pe care o putem numi și începutul drumului de Crăciun, credință pe care acum, în cel mai prielnic moment, o putem completa în mod corect și util, pentru a face să devină cu adevărat o credință de Crăciun, care ni se potrivește, pe care ne putem baza și pe care putem construi. Esența Crăciunului nu constă în depănarea unor amintiri sau retrăirea evenimentelor, ci într-o realitate extrem de importantă, pe care o putem exprima simplu prin cuvintele profetului: „Dumezeu este cu noi! (Mt. 1, 23). Acest fapt face ca evenimentul din Betleem să fie un eveniment crucial al acestei lumi, care continuă să rămână un punct de referință pentru toți cei care cred în valoarea și viitorul vieții. Evenimentul din Betleem, întruparea Cuvântului este un punct de referință pentru toți cei care caută țelul și rostul vieții, străduindu-se să-și împlinească personalitatea; este punct de referință pentru cei care au o răspundere personală sau socială în vegherea asupra adevărului și a dreptății, și acordă o atenție celor slabi și nevoiași; este un punct de referință pentru cei care nu doar vorbesc despre valoarea iubirii, ci sunt în căutarea de căi și posibilități, în a face simțită de toți frumusețea și puterea iubirii. Evenimentele din Betleem sunt punct de referință și pentru cei care poate s-au rătăcit și s-au îndepărtat de Dumnezeu, poate pentru că nu L-au înțeles, sau nu s-au simțit înțeleși la rândul lor, neavând pe cineva alături, care să-i ridice și să-i călăuzească pe drumul îndoilelilor. Betleemul este un punct de referință chiar și pentru cei care au pornit de nenumărate ori în căutarea lui Dumnezeu, dar nu au înaintat din cauza poticnirilor, din cauza faptului că sunt legați de pământ,de putere, bunăstare, avere sau egoism, nesimțind forța de atracție a lui Dumnezeu. Și miracolul din Betleem este un punct de referință și pentru noi, căci Dumnezeu nu ne-a oferit doar o imagine imortalizată din trecut, pe care admirând-o, putem să-i simțim iubirea și bunătatea. Dumnezeu ni s-a adresat în mod personal, a venit aproape de noi: ni s-a alăturat prin Isus Cristos, Fiul său, pentru ca prin cunoașterea Lui, să ne simțim în siguranță.

Dragi credincioși! „Dumnezeu este cu noi!”. Atotputernicul a înlăturat toate limitele și obstacolele în relația Sa cu noi oamenii. Mai mult decât atât, a pornit în căutarea omului. Dumnezeu are un plan cu omul, și nu îl abandonează, ci merge în întâmpinarea lui. Trimite semne și arată calea, pentru ca prin Fiul, toți să-L înțeleagă și să-L cunoască.

Unul dintre episcopii secolului trecut(Prohászka Ottokár, 1858 – 1927), descoperind acest mister al credinței de Crăciun, spune următoarele: „îngerii înstelați îl adoră pe Isus. Prin ei ia lăcaș pe meleagurile din Betleem o bucată de rai, tabăra Domnului. … au sosit din înalturi, pentru că trebuie să venim din înalturi ca să îl preamărim pe Domnul. În înălțimi trebuie să ne simțim acasă, pentru ca sufletul și întreaga noastră ființă să devină cântec de slavă pentru Dumnezeu.”

Frați și Surori în Domnul! În înalturi trebuie să ne simțim acasă, mai ales acum, de Sfântul Crăciun! Cuvântul Domnului, Cuvântul Întrupat ne cheamă la înălțimile vieții. De aceea sărbătoarea noastră trebuie să fie pătrunsă de bucuria chemării, care să reaprindă în noi dorul înălțării spre Dumnezeu și spre voința Lui. Această bucurie și acest dor le doresc fraților mei în slujire, persoanelor consacrate și tuturor oamenilor de bună voință.

Oradea, Solemnitatea Crăciunul 2014.

†Böcskei László
Episcop diecezan