Sfântul Scaun
CARTA DREPTURILOR FAMILIEI
Prezentare
Carta drepturilor familiei își are originile în cererea formulată de sinodul episcopilor ținut la Roma în anul 1980 pe tema „Datorii ale familiei creștine în lumea de astăzi” (cf. „Propositio”, nr. 42).
Sanctitatea sa papa Ioan Paul al II-lea, în exortația apostolică Familiaris consortio (nr. 46), primește cererea sinodului și angajează Sfântul Scaun să pregătească o Cartă a drepturilor familiei care să fie prezentată mediilor și autorităților interesate.
Este important să se înțeleagă în mod corect natura și stilul acestei Carte așa cum este ea prezentată acum.
Documentul nu este o expunere de teologie dogmatică și morală asupra căsătoriei și a familiei, deși el reflectă gândirea Bisericii în domeniu. Nici nu este un codice de conduită pentru persoanele sau instituțiile interesate în această problemă. Carta diferă și de o simplă declarație de principii teoretice privind familia. Ea intenționează, mai curând, să prezinte tuturor contemporanilor noștri, fie că sunt creștini sau nu, o formulare – cea mai completă și mai ordonată posibil – a drepturilor fundamentale inerente acelei societăți naturale și universale care este familia.
Drepturile enunțate în Cartă sunt manifestate în conștiința ființei umane și în valorile comune ale întregii umanități. Viziunea creștină este prezentă în această Cartă ca o lumină a revelației divine care iluminează realitatea naturală a familiei. Aceste drepturi izvorăsc, într-o ultimă analiză, din acea lege care este înscrisă de Creator în inima fiecărei ființe umane. Societatea este chemată să apere aceste drepturi de diverse încălcări, să le respecte și să le promoveze în totalitatea conținutului lor.
Drepturile propuse trebuie să fie înțelese conform caracterului specific al unei „Carte”. În unele cazuri ele enunță adevărate și proprii norme angajate în mod juridic; în alte cazuri exprimă postulate și principii fundamentale pentru o legislație de îndeplinit și pentru dezvoltarea politicii familiale. În toate cazurile, ele sunt un apel profetic în favoarea instituției familiale, care trebuie să fie respectată și apărată de toate uzurpările.
De altfel, aproape toate aceste drepturi se pot găsi și în alte documente, atât ale Bisericii cât și ale comunității internaționale. Prezenta Cartă își propune să le elaboreze ulterior, să le precizeze cu o mai mare claritate și să le adune într-o prezentare organică, ordonată și sistematică. Anexate la text sunt indicațiile din „izvoare și referințe”, din care au fost extrase unele formulări.
Carta drepturilor familiei este acum prezentată de Sfântul Scaun, organul central și suprem al guvernului Bisericii Catolice. Documentul este îmbogățit de abundente observații și sugestii primite ca răspuns la o amplă consultare a conferințelor episcopale ale întregii Biserici ca și a experților în materie, reprezentanți ai diverselor culturi. Carta se adresează în principal guvernelor. Cu scopul de a reafirma, pentru binele societății, conștiința comună a drepturilor esențiale ale familiei, Carta oferă tuturor celor care împărtășesc responsabilitatea pentru binele comun un model și un punct de orientare pentru elaborarea unei legislații și a unei politici a familiei, și un ghid pentru programele de acțiune.
În același timp Sfântul Scaun propune cu încredere acest document atenției organizațiilor internaționale interguvernamentale care, în virtutea competenței lor și a grijii pentru apărarea și promovarea drepturilor umane, nu pot să ignore sau să permită violarea drepturilor fundamentale ale familiei.
Carta se adresează în mod natural chiar familiilor înseși: ea intenționează să consolideze în ele conștiința rolului de neînlocuit și a poziției familiei; sugerează familiilor să se unească în apărarea și în promovarea drepturilor lor; încurajează familiile la îndeplinirea datoriilor lor în așa fel încât rolul familiei să poată deveni tot mai clar apreciat și recunoscut în lumea de astăzi.
Carta se adresează, în sfârșit, tuturor bărbaților și femeilor cu scopul de a se angaja să facă tot ce este posibil pentru a asigura ca drepturile familiei să fie protejate și ca instituția familiei să fie întărită pentru binele întregii umanități, astăzi și în viitor.
Sfântul Scaun, în prezentarea acestei Carte, dorită de către reprezentanții episcopatului din toată lumea, adresează un apel tuturor membrilor și instituțiilor Bisericii de a mărturisi cu claritate convingerile lor creștine cu privire la misiunea de neînlocuit a familiei și de a se îngriji ca familiile și părinții să primească susținerea necesară și încurajarea pentru a îndeplini această sarcină încredințată lor de Dumnezeu.
Preambul
Considerăm că:
a) drepturile persoanei, chiar dacă se exprimă ca drepturi ale individului, au o fundamentală dimensiune socială, care găsește în familie expresia sa naturală și vitală;
b) familia este fondată pe căsătorie, unire intimă de viață în complementaritatea dintre un bărbat și o femeie, care se constituie ca o legătură indisolubilă a căsătoriei în mod liber încheiată și exprimată public, și este deschisă la transmiterea vieții;
c) căsătoria este instituția naturală căreia îi este încredințată într-o manieră exclusivă misiunea transmiterii vieții;
d) familia, societatea naturală, este anterioară statului și oricărei alte comunități și posedă drepturi proprii, care sunt inalienabile;
e) familia constituie, mai mult chiar decât un simplu nucleu juridic, social și economic, o comunitate de iubire și de solidaritate, care este în mod unic adaptată la învățarea și transmiterea valorilor culturale, etice, sociale, spirituale și religioase, esențiale pentru dezvoltarea și bunăstarea propriilor membri ai societății;
f) familia este locul în care diverse generații se întâlnesc și se ajută reciproc pentru a crește în cunoașterea umană și pentru a armoniza drepturile individului cu alte cereri ale vieții sociale;
g) familia și societatea, care sunt reciproc legate prin legături vitale și organice, au o funcție complementară în apărarea și în progresul binelui umanității și al fiecărei persoane;
h) experiența diverselor culturi de-a lungul istoriei a arătat cât este de necesar pentru societate să recunoască și să apere instituția familială;
i) societatea și în special statul și organizațiile internaționale, trebuie să protejeze familia cu măsuri cu caracterului politic, economic, social și juridic, cu scopul de a consolida unitatea și stabilitatea familiei în așa fel încât ea să poată să-și exercite funcția sa specifică;
j) drepturile, necesitățile fundamentale, bunăstarea și valorile familiei, chiar dacă sunt în mod progresiv apărate în unele cazuri, sunt adesea ignorate și nu rareori subminate de legi, instituții și programe socio-economice;
k) multe familii sunt constrânse să trăiască în situații de sărăcie care le împiedică să-și desfășoare propriul rol cu demnitate;
l) Biserica Catolică, conștientă că binele persoanei, al societății și al Bisericii însăși trece prin viața de familie, a reținut ca parte a misiunii sale de a proclama tuturor planul lui Dumnezeu înscris în natura umană cu privire la căsătorie și la familie, de a promova aceste două instituții și de a le apăra împotriva tuturor celor care le atacă;
m) sinodul episcopilor, celebrat în anul 1980, anunță în mod explicit că a fost redactată și va ajunge la toți cei interesați o Cartă a drepturilor familiei;
Sfântul Scaun, după ce a consultat conferințele episcopale, prezintă acum această Cartă a drepturilor familiei și face apel la toate statele, organizațiile internaționale și la toate instituțiile și persoanele interesate, pentru a respecta aceste drepturi și pentru a asigura recunoașterea lor efectivă și observarea lor.
Articolul 1
Fiecare persoană are dreptul la libera alegere a propriului statut de viață, și prin aceasta să se căsătorească și să formeze o familie, să rămână celibatară sau necăsătorită.
a) Fiecare bărbat și fiecare femeie, care a ajuns la vârsta căsătoriei și are capacitatea necesară pentru aceasta, are dreptul de a se căsători și de a forma o familie, fără nici o discriminare; restricții legale în exercitarea acestui drept, atât cu caracter permanent cât și temporar, pot fi introduse numai când sunt cerute de exigențe grave și obiective ale însăși instituției matrimoniale și ale relevanței sale sociale și publice; trebuie în fiecare caz să se respecte demnitatea și drepturile fundamentale ale persoanei.
b) Cei care doresc să se căsătorească și să formeze o familie au dreptul să aștepte de la societate acele condiții morale, educative, sociale și economice care să facă posibilă exercitarea dreptului lor de a se căsători în deplină maturitate și responsabilitate.
c) Valoarea instituțională a căsătoriei trebuie să fie susținută de autoritățile publice: situația cuplurilor necăsătorite nu trebuie să fie pusă pe același plan cu căsătoria încheiată cu forme legale.
Articolul 2
Căsătoria nu poate fi încheiată dacă nu exprimă liberul și deplinul consens al soților exprimat în mod legal.
a) Ținând în respectul datorat rolul tradițional al familiilor, în anumite culturi, pentru a călăuzi decizia fiilor lor, orice presiune care împiedică alegerea unei persoane potrivite ca soț sau ca soție trebuie să fie evitată.
b) Viitorii soți au dreptul la libertatea lor religioasă. De aceea a impune ca prealabilă condiție pentru căsătorie refuzul credinței sau o profesiune de credință, care ar fi contrară propriei conștiințe, constituie o încălcare a acestui drept.
c) Soții, prin complementaritatea naturală care există între bărbat și femeie, se bucură de aceeași demnitate și de drepturi egale cu privire la căsătorie.
Articolul 3
Soții au dreptul inalienabil de a constitui o familie și de a decide cu privire la intervalul dintre nașteri și numărul de fii pe care să-i aibă, luând în mod deplin în considerație datoriile lor față de ei înșiși, față de fii deja născuți, familia și societatea, într-o justă ierarhie a valorilor și în conformitate cu ordinea morală obiectivă care exclude recurgerea la contracepție, sterilizare și avort.
a) Activitățile autorităților publice și ale organizațiilor private, care tentează printr-un mod oarecare să limiteze libertatea cuplului în a decide numărul copiilor lor constituie o gravă ofensă împotriva demnității umane și împotriva justiției.
b) În relațiile internaționale, ajutorul economic pentru dezvoltarea popoarelor nu trebuie să fie condiționat de acceptarea unui program de contracepție, sterilizare sau avort.
c) Familia are dreptul la asistență din partea societății în ceea ce privește datoriile sale cu referire la procrearea și educarea fiilor. Cuplurile căsătorite, având o familie numeroasă, au dreptul la un ajutor potrivit și nu trebuie să fie supuse discriminării.
Articolul 4
Viața umană trebuie să fie respectată și protejată în mod absolut încă din momentul conceperii ei.
a) Avortul este o directă încălcare a dreptului fundamental la viață a ființei umane.
b) Respectul pentru demnitatea ființei umane exclude orice manipulare experimentală sau exploatare a embrionului uman.
c) Toate intervențiile asupra patrimoniului genetic al persoanei umane, care nu au ca scop corectarea anomaliilor, constituie o încălcare a dreptului la integritatea fizică și împiedică binele familiei.
d) Fiii, atât înainte cât și după naștere, au dreptul la protecție și asistență specială, cum au și mamele, atât în timpul sarcinii cât și după naștere, pentru o anumită perioadă.
e) Toți fiii, atât cei născuți în familii căsătorite cât și în afara căsătoriei, se bucură de același drept al protecției sociale, în vederea dezvoltării lor personale și integrale.
f) Orfanii sau copiii privați de asistența părinților sau a tutorilor trebuie să primească o protecție specială din partea societății. Statul, în ceea ce privește încredințarea sau adopția, trebuie să prevadă o legislație care să faciliteze familiile capabile să primească în casele lor copii care au nevoie de o asistență permanentă sau temporară și care, în același timp, să respecte drepturile naturale ale părinților.
g) Copiii care sunt handicapați au dreptul de a găsi în casă sau în școală un mediu adaptat dezvoltării lor umane.
Articolul 5
Dând viață copiilor lor, părinții au originarul, principalul și inalienabilul drept de a-i educa; ei trebuie pentru aceasta să fie recunoscuți ca primii și principalii educatori ai fiilor lor.
a) Părinții au dreptul să-i educe pe fii lor în conformitate cu convingerile lor morale și religioase, luând în considerare tradițiile culturale ale familiei care favorizează binele și demnitatea copilului; ei trebuie, pe lângă aceasta, să primească din partea societății ajutorul și asistența necesare pentru a desfășura în mod convenabil rolul lor educativ.
b) Părinții au dreptul de a alege liber școlile sau alte mijloace necesare pentru educarea fiilor lor în conformitate cu convingerile lor. Autoritățile publice trebuie să facă astfel ca ajutoarele publice să fie alocate în maniera în care părinții să fie într-adevăr liberi în exercitarea acestui drept, fără să întâlnească obstacole nedrepte. Nu trebuie să fie constrânși părinții să facă, direct sau indirect, cheltuieli suplimentare, care să împiedice sau să limiteze în mod nedrept exercitarea acestei libertăți.
c) Părinții au dreptul de a obține ca fiii lor să nu fie constrânși să frecventeze școlile care nu sunt în armonie cu propriile lor convingeri morale și religioase. În special educația sexuală – care este un drept fundamental al părinților – trebuie să fie realizată sub atenta lor îndrumare, fie în casă, fie în centrele educative alese și controlate de ei.
d) Drepturile părinților sunt încălcate ori de câte ori se impune de către stat un sistem obligatoriu de educație, din care să fie exclusă orice formare religioasă.
e) Dreptul principal al părinților de a-și educa proprii fii trebuie să fie susținut prin toate formele de colaborare dintre părinți, educatori și autoritățile școlare, și, în special, prin formele de participare cunoscute prin a exprima opinia cetățenilor în funcționarea școlilor și în formularea și aplicarea politicii educative.
f) Familia are dreptul de a pretinde ca mijloacele de comunicare socială să fie instrumente pozitive pentru construirea unei societăți care să consolideze valorile fundamentale ale familiei. În același timp familia are dreptul de a fi în mod adecvat protejată, în special cu privire la membrii săi mai tineri, de efectele negative și de abuzurile mass-mediei.
Articolul 6
Familia are dreptul de a exista și de a progresa ca familie.
a) Autoritățile publice trebuie să respecte și să promoveze demnitatea, legitima independență, intimitatea, integritatea și stabilitatea oricărei familii.
b) Divorțul atacă însăși instituția căsătoriei și a familiei.
c) Sistemul familiei lărgite, acolo unde există, trebuie să fie stimat și ajutat în împlinirea mereu mai bună a rolului său tradițional de solidaritate și de asistență mutuală, și în respectarea, în același timp, a drepturilor familiei restrânse și a demnității personale a fiecărui membru.
Articolul 7
Orice familie are dreptul de a trăi liber propria viață religioasă domestică sub îndrumarea părinților, așa cum are dreptul de a profesa în mod public și de a răspândi credința, de a lua parte la cultul public și de a alege în mod liber programele de instruire religioasă fără a suferi discriminări.
Articolul 8
Familia are dreptul de a exercita funcția sa socială și politică în construirea societății.
a) Familiile au dreptul de a forma asociații cu alte familii și instituții, pentru a desfășura rolul familiei în mod convenabil și efectiv, ca și pentru a proteja drepturile, a promova binele și a reprezenta interesele familiei.
b) Pe plan economic, social, juridic și cultural trebuie să fie recunoscut rolul legitim al familiilor și al asociațiilor familiale în elaborarea și actualizarea programelor care interesează viața de familie.
Articolul 9
Familiile au dreptul de a putea conta pe o adecvată politică familială din partea autorităților publice în domeniile juridic, economic, social și fiscal, fără discriminări de nici un fel.
a) Familiile au dreptul la condiții economice care să le asigure un nivel de viață potrivit demnității și dezvoltării lor depline. Nu trebuie să fie împiedicate de a obține și de a păstra proprietățile private care pot favoriza o viață familială stabilă; legile privind moștenirea sau transmiterea proprietății trebuie să respecte nevoile și drepturile membrilor familiei.
b) Familiile au dreptul la măsuri în mediul social care să ia în considerare nevoile lor, în special în cazul de moarte prematură al unuia sau a ambilor soți, de abandon al unuia dintre soți, de accident, de boală sau de invaliditate, în caz de șomaj și ori de câte ori familia are de susținut poveri extraordinare în favoarea membrilor săi din motive de bătrânețe, de handicapuri fizice sau mentale sau de educație a copiilor.
c) Bătrânii au dreptul de a găsi în interiorul propriei familii sau, când acest lucru nu este posibil, în instituții adecvate, un mediu care să le permită să-și petreacă bătrânețea în liniște, promovând acele activități care sunt compatibile cu vârsta lor, ajutându-i să participe la viața socială.
d) Drepturile și necesitățile familiei și în special valoarea unității sale trebuie să fie luate în considerație în politica și în legislația penală, în așa fel încât deținutul să rămână în contact cu propria familie și aceasta să fie susținută adecvat în perioada de detenție.
Articolul 10
Familiile au dreptul la o ordine socială și economică în care organizarea muncii să permită membrilor să trăiască împreună și nu să obstaculeze unitatea, bunăstarea, sănătatea și stabilitatea familiei, oferind chiar posibilitatea unei recreări sănătoase.
a) Remunerarea muncii trebuie să fie suficientă pentru fondarea și menținerea unei familii cu demnitate, fie printr-un salariu convenabil, numit „salariu familial”, fie prin alte măsuri sociale, precum indemnizațiile familiale sau remunerarea muncii casnice a unuia dintre părinți; ar trebui să fie în așa fel încât mamele să nu fie obligate să lucreze în afara casei în detrimentul vieții familiale și, în special în detrimentul educației fiilor.
b) Munca în casă a mamei trebuie să fie recunoscută și respectată pentru valoarea sa în raport cu familia și societatea.
Articolul 11
Familia are dreptul la o locuință decentă, adaptată pentru viața de familie și proporționată cu numărul de membri, într-un loc care să prevadă serviciile de bază pentru viața familiei și a comunității.
Articolul 12
Familiile migranților au dreptul la aceeași protecție ca aceea acordată altor familii.
a) Familiile imigranților au dreptul la respect pentru propria cultură și la a primi sprijin și asistență pentru integrarea lor în comunitatea la care aduc propria lor contribuție.
b) Muncitorii emigranți au dreptul de a vedea propria familie unită cât mai curând posibil.
c) Refugiații au dreptul la asistență din partea autorităților publice și a organizațiilor internaționale care să faciliteze reunirea familiilor lor.
Prezentat jurnaliștilor în Sala de Presă a Sfântului Scaun în 24 noiembrie 1983.
Izvoare și referințe
a) Rerum novarum, 9; Gaudium et spes, 24.
b) Pacem in terris, partea I; Gaudium et spes, 48 și 50; Familiaris consortio, 19; Codex iuris canonici, 1056.
c) Gaudium et spes, 50; Humanae vitae, 12; Familiaris consortio, 28.
d) Rerum novarum, 9 și 10; Familiaris consortio, 45.
e) Familiaris consortio, 43.
f) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 21.
g) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 42 și 45.
i) Familiaris consortio, 45.
j) Familiaris consortio, 46.
k) Familiaris consortio, 6 și 77.
l) Familiaris consortio, 3 și 46.
m) Familiaris consortio, 46.
Articolul 1
Rerum novarum, 9; Pacem in terris, partea I; Gaudium et spes, 26; Declarația universală a drepturilor omului, 16,1.
a) Codex iuris canonici, 1058 și 1077; Declarația universală, 16,1.
b) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 81.
c) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 81 și 82.
Articolul 2
Gaudium et spes, 52; Codex iuris canonici, 1057,1; Declarația universală, 16,2.
a) Gaudium et spes, 52.
b) Dignitatis humanae, 6.
c) Gaudium et spes, 49; Familiaris consortio, 19 și 22; Codex iuris canonici, 1135; Declarația universală, 16,1.
Articolul 3
Populorum progressio, 37; Gaudium et spes, 50 și 87; Humanae vitae, 10; Familiaris consortio, 30 și 46.
a) Familiaris consortio, 30.
b) Familiaris consortio, 30.
c) Gaudium et spes, 50.
Articolul 4
Gaudium et spes, 51; Familiaris consortio, 26.
a) Humanae vitae, 14. Sfânta Congregație pentru Doctrina Credinței, Declarația asupra avortului provocat, 18 noiembrie 1974; Familiaris consortio, 30.
b) Papa Ioan Paul al II-lea, Indirizzo alla pontifica Accademia delle Scienze, 23 octombrie 1982.
c) Declarația universală 25,2; Declarația asupra drepturilor copilului, Preambul și 4.
d) Declarația universală 25,2.
e) Familiaris consortio, 41.
f) Familiaris consortio, 77.
Articolul 5
Divini illius magistri, 27-34; Gravissimum educationis, 3; Familiaris consortio, 36; Codex iuris canonici, 793 și 1136.
a) Familiaris consortio, 46.
b) Gravissimum educationis, 7; Dignitatis humanae, 5; Ioan Paul al II-lea, Libertatea religioasă și actul final de la Helsinki (Scrisoare către conducătorii de stat ai națiunilor care au semnat actul final de la Helsinki), 4b; Familiaris consortio, 40; Codex iuris canonici, 797.
c) Dignitatis humanae, 5; Familiaris consortio, 37 și 40.
d) Dignitatis humanae, 5; Familiaris consortio 40.
e) Familiaris consortio, 40; Codex iuris canonici, 96.
f) Papa Paul al VI-lea, Mesaj pentru Cea de-a III-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, 1969; Familiaris consortio, 76.
Articolul 6
Familiaris consortio, 46.
a) Rerum novarum, 10; Familiaris consortio, 46; Convenția internațională asupra drepturilor civile și politice, 17.
b) Gaudium et spes, 48 și 50.
Articolul 7
Dignitatis humanae, 5; Libertatea religioasă și actul final de la Helsinki, 4b; Convenția internațională asupra drepturilor civile și politice, 18.
Articolul 8
Familiaris consortio, 44 și 48.
a) Apostolicam actuositatem, 11; Familiaris consortio, 46 și 72.
b) Familiaris consortio, 44 și 45.
Articolul 9
Laborem exercens, 10 și 19; Familiaris consortio, 45; Declarația universală, 16,3 și 22; Convenția internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale, 10,1.
a) Mater et magistra, partea a II-a; Laborem exercens, 10; Familiaris consortio, 45; Declarația universală, 22 și 25; Convenția internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale, 7, a, ii.
b) Familiaris consortio, 45 și 46; Declarația universală, 25,1;
Convenția internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale, 9, 10,1 și 10,1.
c) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 27.
Articolul 10
Laborem exercens, 19; Familiaris consortio, 77; Declarația universală, 23,3.
a) Laborem exercens, 19; Familiaris consortio, 23 și 81.
b) Familiaris consortio, 23.
Articolul 11
Apostolicam actuositatem, 8; Familiaris consortio, 81; Convenția internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale, 11,1.
Articolul 12
Familiaris consortio, 77; Carta socială europeană, 19.
Traducător: Mariana Ghergu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Presa Bună
Publicarea în original: 24.11.1983
Publicarea pe acest sit: 05.11.2006
Etichete: