Videomesajul Papei pentru tinerii reuniți la Havana

Videomesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru tinerii reuniți la Havana
vineri, 29 iulie 2016

Dragi tineri reuniți la Havana,

Cu multă speranță mă unesc cu voi în acest moment în care vă puneți în sintonie cu Biserica universală care va avea inima sa tânără în Cracovia. Am încredere că aceste zile vor fi, pentru toți, o ocazie specială pentru a mări cultura întâlnirii, cultura respectului, cultura înțelegerii și a iertării reciproce. Asta este „a crea probleme”; asta este a visa. Și tinerii trebuie să „creeze probleme”.

Vă sugerez să trăiți experiența de a asculta cu grijă Evanghelia și apoi să puteți s-o faceți vie în propriile voastre vieți, în viețile familiei voastre, ale prietenilor voștri. Voi știți, Evanghelia transformă inima: lăsați-vă transformați de cuvintele sale care „sunt duh și viață”; aceste cuvinte care sunt concrete, concrete ca viața, pentru că deja la vârsta voastră v-ați dat seama că viața este concretă, nu sunt vise, viața este concretă, ori o luați așa cum vine, concretă, ori nu.

Când recitați Via Crucis amintiți-vă că nu putem să-l iubim pe Dumnezeu dacă nu-i iubim pe frați și asta pur și simplu pentru că Crucea este certitudinea iubirii fidele a lui Dumnezeu față de noi. Adică, Crucea este o iubire concretă pentru o viață concretă, o iubire așa de mare încât este capabilă să intre până în păcatul nostru, în mizeria noastră, să ierte păcatul, să vindece mizeria. Crucea este o iubire care intră în suferința noastră și ne dă forță pentru a o depăși; și intră și în moarte pentru a o învinge și a ne mântui.

Când treceți prin Poarta Sfântă, lăsați-vă contagiați de această iubire – dacă mă ascultă un medic mă va contesta – îmbolnăviți-vă, îmbolnăviți-vă de iubire, astfel veți învăța să-i priviți mereu pe ceilalți cu milostivire, cu apropiere, cu duioșie, mai ales pe cel care suferă și pe cei care au nevoie de ajutor.

Veți sta în fața lui Isus din Preasfântul Sacrament: însoțiți-l, pentru că în El, și numai în El, veți găsi forța pentru a urma proiectul de fericire cel mai frumos și constructiv al vieților noastre; pentru că, știți, iubirea este constructivă, iubirea nu distruge nici pe dușman, iubire mereu construiește. Și, când sunteți trimiși de episcopi ca martori ai milostivirii, amintiți-vă că dorința cea mai frumoasă a Învățătorului este ca să nu vă fie frică de nimic. Tineri și tinere, nu vă fie frică de nimic, fiți liberi de cătușele acestei lumi și vestiți tuturor, bolnavilor, bătrânilor, celor triști, că Biserica plânge împreună cu ei și că Isus este capabil să le dea viață nouă, să-i învie.

Poate vă va putea ajuta ceea ce ne-a adus venerabilul părinte Félix Varela: voi „sunteți dulcea speranță a patriei”. Riscă părințelul! Însă vă spune vouă, nu mi-o spune mie, voi sunteți „dulcea speranță a patriei”. Pentru a fi purtători ai speranței, va fi necesar ca să nu pierdeți această capacitate de a visa. Amintiți-vă că în obiectivitatea vieții trebuie să intre această capacitate de a visa și că acela care nu are capacitatea de a visa este închis în el însuși (cf. Salut adresat tinerilor de la Centrul Cultural „Părintele Félix Varela”, Havana, 20 septembrie 2015). Eu aș mai adăuga ceva: cine nu are capacitatea de a visa, deja s-a pensionat. Tinerii care nu au această capacitate de a visa și de a merge înainte deja s-au pensionat și nu folosesc nici pentru confeti la carnaval.

Tineri cubanezi, deschideți-vă la lucruri mari! Nu vă fie frică, nu fiți scrupuloși. Visați că lumea cu voi poate să fie diferită! Visați că țara voastră Cuba poate să fie diferită cu voi și în fiecare zi mai bună! Nu renunțați! În această angajare, este important, este necesar să deschideți inima și mintea la speranța pe care o dă Isus.

Și niciodată să nu uitați că această speranță este suferită; speranța și să sufere pentru a duce la capăt un proiect, însă de asemenea nu uitați că ea dă viață, este rodnică. Și cu această speranță nu veți fi sterili, ci veți da viață celorlalți, veți face patria, veți face Biserica, veți face lucruri mari. De ce? Pentru că speranța este convocatoare pentru a construi „prietenia socială”, chiar dacă se gândește diferit. Nu este necesar ca toți să gândească la fel, nu, nu, toți trebuie să se unească în „prietenia socială”, chiar dacă unul gândește în altă manieră sau are altă convingere; însă toți au ceva în comun: această dorință de a visa și această iubire față de patrie. Important, egali și diferiți, este de a construi „prietenia socială” cu toți; a face punți, a munci în comun. A face punți! Vreunul dintre voi va putea să-mi spună: Și cum pot eu să fac o punte dacă nu sunt nici lemnar, nici inginer? Toți putem face punți, cu cuvântul, cu dorința, cu inima. Însă acum vă invit să fiți constructori ai unei punți umane, ai primei punți care s-a făcut în istorie: dați-vă mâna, întindeți brațul și dați-vă mâna. Faceți asta! Și astfel, deja, toți uniți, cu mâna întinsă, dăm mărturie că vrem să facem punți și să muncim în comun.

Tineri și tinere, reuniți la Havana, însă cu inima îndreptată spre Cracovia: nu fiți în dezacord! Mergeți împreună! Faceți punți, mereu cu mâna întinsă.

Pe acest drum, vă însuflețește Fecioara Maria a Carității. Ea de peste 400 de ani însoțește credința, speranța și întâlnirea dintre toți cubanezii. Pun la picioarele sale tot ceea ce Fiul său vă va dărui frumos în aceste zile. Și amintiți-vă de cuvintele ei la Cana: „Faceți tot ceea ce vă va spune” (In 2,5).

Vă asigur de apropierea mea și de rugăciunea mea pentru voi și pentru întregul iubit popor cubanez, în același timp, cu afect deosebit, vă binecuvântez. Și ca întotdeauna vă cer: rugați-vă pentru mine. O îmbrățișare și o punte.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.06.2016
Publicarea pe acest sit: 29.07.2016
Etichete: ,

Comments are closed