Videomesajul Papei pentru a treia ediţie a Festivalului Doctrinei Sociale a Bisericii

Videomesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru al treilea Festival al Doctrinei Sociale a Bisericii
joi, 21 noiembrie 2013

Salut pe toți cei prezenți la al treilea Festival al Doctrinei Sociale a Bisericii care are ca temă „Mai puține inegalități, mai multe diferențe”. În mod deosebit, îl salut pe episcop, Excelența Sa Monseniorul Zenti, și pe Eminența Sa Cardinalul Oscar Rodriguez Maradiaga care va demara lucrările. Un salut tuturor celor prezenți și o mulțumire părintelui Vincenzi care de mulți ani coordonează Festivalul.

„Mai puține inegalități, mai multe diferențe” este un titlu care evidențiază bogăția plurală a persoanelor ca expresie a talentelor personale și se distanțează de omologarea care mortifică și în mod paradoxal mărește inegalitățile. Aș vrea să traduc titlul într-o imagine: sfera și poliedrul. Sfera poate să reprezinte omologarea, ca un soi de globalizare: este lină, fără fațete, egală cu ea însăți în toate părțile. Poliedrul are o formă asemănătoare sferei, dar este compusă din multe fețe. Îmi place să-mi imaginez omenirea ca un poliedru, în care formele multiple, exprimându-se, constituie elementele care compun, în pluralitate, unica familie umană. Și aceasta este, e adevărat, o adevărată globalizare. Cealaltă globalizare – cea a sferei – este o omologare.

Un al doilea gând este adresat tinerilor și bătrânilor: recunoașterea diferențelor valorizează persoanele, spre deosebire de omologare, care este riscul de a le arunca pentru că nu sunt în măsură să perceapă semnificația. Astăzi, tinerii și bătrânii sunt considerați rebuturi pentru că nu răspund la logicile productive într-o viziune funcționalistă a societății, nu răspund niciunui criteriu util de investire. Se spune sunt „pasivi”, nu produc, în economia de piață nu sunt subiecți de producție. Însă nu trebuie să uităm că tinerii și bătrânii poartă fiecare o mare bogăție a lor: ambele sunt viitorul unui popor.

Tinerii sunt forța pentru a merge înainte; bătrânii sunt amintirea poporului, înțelepciunea. Nu poate să existe dezvoltare autentică, nici creștere armonioasă a unei societăți dacă este negată forța tinerilor și amintirea bătrânilor. Un popor care nu are grijă de tineri, de bătrâni nu are viitor. Pentru aceasta, trebuie să facem tot ce este posibil pentru a evita ca societatea noastră să producă un rebut social și trebuie să ne angajăm cu toții pentru a ține vie amintirea, cu privirea îndreptată spre viitor.

Să ne gândim la procentul de tineri care în acest moment sunt fără muncă: în unele țări se vorbește despre 40% dintre tineri sau mai mulți tineri fără muncă. Aceasta este o ipotecă, este o ipotecă pentru un viitor. Și dacă asta nu se rezolvă repede, este siguranța unui viitor prea slab sau un non-viitor.

Un gând se îndreaptă și spre Doctrina Socială a Bisericii: Magisteriul social este un mare punct de referință, el reprezintă o orientare rod de reflecție și de acțiune virtuoasă. Este foarte util pentru a nu ne pierde. Cel care lucrează în economie și în finanțe este cu siguranță atras de profit și dacă nu este atent, ajunge să slujească profitul însuși, astfel devine sclav al banului. Doctrina Socială conține un patrimoniu de reflecții și de speranță care este în măsură și astăzi să orienteze persoanele și de a le păstra libere. Este nevoie de curaj, o gândire și forța credinței pentru a rămâne înlăuntrul pieței, pentru a fi înlăuntrul pieței, conduși de o conștiință care pune în centru demnitatea persoanei, nu idolul ban.

În practică, toate acestea nu sunt mereu evidente în mod imediat, ci dacă ne ajutăm reciproc, urmărirea binelui comun devine alegerea care se poate găsi apoi și în rezultate. Doctrina Socială, când este trăită, generează speranță. În felul acesta fiecare poate găsi înlăuntrul său forța pentru a promova cu munca o nouă dreptate socială. S-ar putea afirma că aplicarea Doctrinei Sociale conține în sine o mistică. Repet cuvântul: o mistică. Pare să-ți ia imediat ceva; pare că a o aplica să te ducă în afara pieței, în afara regulilor obișnuite. Privind la rezultatele în ansamblu, această mistică aduce în schimb un mare câștig, pentru că este în măsură să creeze dezvoltare tocmai pentru că – în viziunea sa în ansamblu – cere să se ocupe de șomeri, de fragilități, de nedreptățile sociale și nu se află sub distorsiunilor unei viziuni economiciste.

Doctrina Socială nu suportă ca câștigurile să fie ale celui care produce și problema socială să fie lăsată statului sau acțiunilor de asistență și de voluntariat. Iată pentru ce solidaritatea este un cuvânt cheie al Doctrinei Sociale. Însă noi, în acest timp, avem riscul de a-l scoate din dicționar, pentru că este un cuvânt incomod, dar și – permiteți-mi – este aproape un „cuvânt urât”. Pentru economie și piață, solidaritate este aproape un cuvânt urât.

Și un gând și despre cooperare: am întâlnit câțiva reprezentanți ai lumii cooperativelor. Aici, în acest salon, am avut o reuniune, în urmă cu câteva luni. M-a consolat mult și cred că este o veste bună pentru toți să auzi că, pentru a se răspunde la criză, s-a redus câștigul, dar s-a menținut nivelul ocupațional. Locul de muncă este prea important. Locul de muncă și demnitatea persoanei merg în același pas. Solidaritatea trebuie aplicată și pentru a garanta munca: cooperarea reprezintă un element important pentru a asigura pluralitatea de prezențe printre cei care oferă piață. Astăzi ea este obiect al unor neînțelegeri și la nivel european, dar sunt de părere că a nu considera actuală această formă de prezență în lumea productivă constituie o sărăcire care lasă spațiu omologărilor și nu promovează diferențele și identitățile.

Eu îmi amintesc – eram tânăr – aveam 18 ani în anul 1954, și l-am auzit pe tatăl meu făcând o conferință despre cooperativismul creștin și din acel timp eu m-am entuziasmat cu asta, am văzut că acela era drum. Este tocmai drumul pentru o egalitate, dar nu omogenitate, o egalitate în diferențe. Și din punct de vedere economic este lent. Eu îmi mai amintesc acea reflecție a tatălui meu: merge înainte lent, dar sigur. Când eu aud alte câteva teorii economice, ca aceea a lui „derrame” – nu știu cum se spune bine în italiană [papa se referă la o teorie economică, optimistă, despre scăderea prețurilor bunurilor și reducerea sărăciei], experiența ne spune că acel drum nu merge.

Doresc tuturor celor care sunt angajați și sunt actori ai reformelor cooperativiste să țină vie amintirea originii lor. Formele cooperative constituite de catolici ca traducere a lui Rerum novarum mărturisesc forța credinței, care astăzi ca și atunci este în măsură să inspire acțiuni concrete pentru a răspunde la necesitățile oamenilor de astăzi.

Astăzi acest lucru este de extremă actualitate și determină cooperarea să devină un subiect în măsură să se gândească la noile forme de Welfare. Urarea mea este ca să puteți îmbrăca de noutate continuitatea. Și astfel îl imităm și pe Domnul, care mereu ne face să mergem înainte cu surprize, cu noutăți. Vă însoțesc cu binecuvântarea mea și voi nu încetați să vă rugați pentru mine, pentru că într-adevăr am nevoie de asta. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.11.2013
Publicarea pe acest sit: 22.11.2013
Etichete:

Lasă un răspuns