Videomesajul Papei pentru a patra ediţie a Festivalului Doctrinei Sociale a Bisericii

Videomesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru al patrulea Festival al Doctrinei Sociale a Bisericii
joi, 20 noiembrie 2014

Preaiubiților,

Un salut cordial vouă tuturor care participați la a patra ediție a Festivalului Doctrinei Sociale a Bisericii care în acest an are ca temă: „Dincolo de locuri în cadrul timpului”. Acest titlu îmi sugerează câteva reflecții.

Prima se referă la a merge dincolo de. Situația de criză socială și economică în care ne aflăm ne poate înspăimânta, dezorienta sau ne poate face să credem că situația este așa de grea încât să concludem că noi nu putem face nimic. Marea tentație este să ne oprim să îngrijim propriile răni și să găsim în asta o scuză pentru a nu auzi strigătul săracilor și suferința celui care a pierdut demnitatea de a duce acasă pâinea pentru că și-a pierdut locul de muncă. Și cei care caută numai să îngrijească propriile răni, ajung să se machieze. Aceasta este capcana. Riscul este ca indiferența să ne facă orbi, surzi și muți, prezenți numai pentru noi înșine, cu oglinda în față, motiv pentru care totul se întâmplă în înstrăinarea noastră. Bărbați și femei închiși în ei înșiși. Era cineva așa care se numea Narcis… Acel drum, nu.

Noi suntem chemați să mergem dincolo și să răspundem la nevoile reale. Este urgent să părăsim locurile obișnuite, care sunt considerate sigure și garantate, pentru a elibera multele energii ascunse sau necunoscute care sunt prezente și acționează foarte concret. Etica creștină nu este o vamă pentru pluralitatea de exprimări cu care se manifestă binele și îngrijirea aproapelui. A merge dincolo înseamnă a lărgi și nu a restrânge, a crea spații și nu a se limita la controlul lor. Ar fi foarte frumos dacă multiplele râulețe ale binelui ar crea un fluviu mare în care apa învinge ariditatea și aduce nouă rodnicie, făcând să strălucească și să facă frumoasă și vrednică de iubire această viață și acest timp. A merge dincolo înseamnă a elibera binele și a ne bucura de roadele sale.

Pentru a merge dincolo este necesar a lua inițiativa. Știu că la Festival este dedicat un spațiu amplu economiei, întreprinzătorilor, firmelor și cooperării. Astăzi și în domeniul economic este urgent a lua inițiativa, pentru că sistemul tinde să omologheze totul și banul este stăpânul. Sistemul te duce la această globalizare rea care omologhează totul. Și stăpânul acestei omologări cine este? Este banul. A lua inițiativa în aceste domenii înseamnă a avea curajul de a nu ne lăsa închiși de ban și de rezultatele pe termen scurt devenind sclavul lor. Este nevoie de un mod nou de a vedea lucrurile! Vă dau un exemplu. Astăzi se spune că atâtea lucruri nu se pot face pentru că lipsesc banii. Și totuși banii există mereu pentru a face unele lucruri și lipsesc pentru a face altele. De exemplu banii pentru a cumpăra arme se găsesc, pentru a face războaiele, pentru operațiuni financiare fără scrupule, se găsesc. Despre asta de obicei nu se vorbește; se subliniază mult banii care lipsesc pentru a crea locuri de muncă, pentru a investi în cunoaștere, în talente, pentru a proiecta un nou welfare, pentru a salvgarda ambientul. Adevărata problemă nu sunt banii, ci persoanele: nu putem cere banilor ceea ce numai persoanele pot să facă sau să creeze. Banii singuri nu creează dezvoltare, pentru a crea dezvoltare este nevoie de persoane care au curajul de a lua inițiativa.

A lua inițiativa înseamnă a dezvolta o firmă capabilă de inovație nu numai tehnologică; este nevoie de a reînnoi și relațiile de muncă experimentând noi forme de participare și de responsabilitate a muncitorilor, inventând noi formule de intrare în lumea muncii, creând un raport solidar între firmă și teritoriu. A lua inițiativa înseamnă a depăși asistențialismul. A trăi acest timp în mod intens duce la parierea pe un viitor diferit și pe un mod diferit de a rezolva problemele. Și aici aș vrea să vă aduc un exemplu. Mi-au povestit despre un tată care are un copil down. Pentru acest copil tatăl a făcut totul și a beneficiat de serviciile care sunt puse la dispoziție de entitățile publice pentru instruire, îngrijire, viață socială. Dar nu s-a mulțumit. Pentru fiul său voia ceva care să-i dea mai multă demnitate și mai multă autonomie. A inventat o cooperativă constituită din tineri down, a studiat o muncă potrivită pentru ei, a făcut o convenție cu o agenție profit pentru vinderea produselor lor…; deci a creat premisele de muncă cu care fiul său să-și poată construi viitorul său și autonomia sa sănătoasă. Este un exemplu pentru acel a merge dincolo. A ne opri înseamnă a cere iar și mereu statului sau vreunei agenții de asistență, a ne mișca înseamnă a crea noi procese. Și aici este secretul: a crea noi procese și a nu cere ca să ne dea noi spații. Aceste noi procese nu sunt rezultatul intervențiilor tehnice, sunt rezultatele unei iubiri, care, solicitată de situații, nu este mulțumită până când nu inventează ceva și devine răspuns.

A lua inițiativa înseamnă și a considera iubirea ca adevărata forță pentru schimbare. A iubi propria muncă, a fi prezenți în dificultăți, a ne simți implicați și a răspunde în mod responsabil înseamnă a activa acea iubire pe care fiecare dintre noi o are în inimă, pentru că Dumnezeu ne-a dăruit-o. A lua inițiativa este răspunsul la acel mai mult care este tipic iubirii. Dacă noi stăm în cadrul timpului cu acest mai mult, acest mai mult al iubirii, vom demara cu siguranță ceva nou care va favoriza creșterea binelui. Cu această viziune a realității devine aproape natural a promova și a dezvolta talentele. A ușura exprimarea și creșterea talentelor este ceea ce suntem chemați să facem și pentru a face asta este necesar a deschide spații. Nu a controla spații, ci a deschide spații. Este vorba de a face să circule capacitățile, inteligența, abilitățile cu care persoanele au fost înzestrate. A elibera talentele este începutul schimbării; această acțiune face să se depășească invidii, gelozii, rivalități, contrapoziții, închideri, acele închideri preconcepute, și deschide la o bucurie, la bucuria noului. Desigur vorbind despre talente se subînțelege că discursul îi privește îndeosebi pe tineri. Dacă vrem să mergem dincolo trebuie să investim cu hotărâre în ei și să le dăm multă încredere. Dar mă întreb: care este procentul de tineri, astăzi, șomeri și fără muncă? Asta înseamnă a merge dincolo sau a merge înapoi?

Pentru a schimba trebuie mers înainte împreună și în aceeași direcție. Cineva s-ar putea întreba: „A merge dincolo, a lua inițiative, a elibera spații, a ne activa nu ar putea să creeze învălmășeală?”. Găsim răspunsul în ideea despre timp pe care ne-o transmite Biblia. Timpul este har și plinătate. A merge dincolo de locuri nu este rezultatul întâmplării individuale și al împărtășirii unui scop: istoria este un parcurs spre o împlinire. Dacă ne mișcăm ca popor, dacă mergem înainte împreună, existența noastră va evidenția această semnificație și această plinătate. Închei trimițând un salut din inimă fiecăruia. Profit de ocazie pentru a-i mulțumi episcopului de Verona care găzduiește această frumoasă inițiativă și exprimă mulțumirea mea sinceră părintelui Vincenzi pentru că a organizat și în acest an Festivalul Doctrinei Sociale și urez să continue în această angajare de a forma o nouă conștiință socială. Și vă rog, vă cer să vă rugați pentru mine. Vă binecuvântez din inimă.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 20.11.2014
Publicarea pe acest sit: 22.11.2014
Etichete:

Lasă un răspuns