Videomesajul Papei adresat participanților la Simpozion Internațional despre Amoris laetitia

Videomesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Simpozion Internațional
despre exortația apostolică Amoris laetitia
Vatican, 11 noiembrie 2017

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Vă salut cordial pe voi toți care participați la al treilea Simpozion Internațional despre exortația Amoris laetitia, convocat de Oficiul pentru pastorația familială din Conferința Episcopilor din Italia.

Tema pe care v-ați propus-o: „Evanghelia iubirii între conștiință și normă”, este de mare importanță și poate lumina parcursul pe care Bisericile din Italia îl fac, precum și pentru a răspunde la dorința de familie care reiese în sufletul tinerelor generații. Iubirea dintre bărbat și femeie este desigur printre experiențele umane cele mai generatoare, este ferment al culturii Întâlnirii și aduce lume actuale o injectare de socialitate: într-adevăr „binele familiei este decisiv pentru viitorul lumii și al Bisericii”[1]. Tocmai familia născută din căsătorie generează legături rodnice, care sunt antidotul cel mai eficace împotriva individualismului care se răspândește; totuși, pe drumul iubirii conjugale și al vieții familiale există situații care cer alegeri grele, care trebuie făcute corect. În realitatea familială adesea se prezintă noduri concrete de înfruntat cu conștiință prudentă din partea fiecăruia. Este important ca soții, părinții, să nu fie lăsați singuri, ci să fie însoțiți în angajarea de a aplica Evanghelia în concretețea vieții. Pe de altă parte, știm bine că „suntem chemați să formăm conștiințele, nu să pretindem să le înlocuim”[2].

Lumea contemporană riscă să confunde primatul conștiinței, care trebuie respectat mereu, cu autonomia exclusivă a individului față de relațiile pe care le trăiește.

Așa cum spuneam recent la Academia Pontificală pentru Viață, „sunt unii care vorbesc chiar despre egolatrie, adică despre un adevărat cult al eu-ului, pe altarul căruia se jertfește orice lucru, inclusiv afectele cele mai dragi. Această perspectivă nu este nevătămătoare: ea plăsmuiește un subiect care se privește încontinuu în oglindă, ajungând să devină incapabil să-și îndrepte ochii spre alții și spre lume. Răspândirea acestei atitudini are consecințe foarte grave pentru toate afectele și legăturile vieții”[3]. Aceasta este o „poluare” care corodează sufletele și încurcă mințile și inimile, producând iluzii false.

Romano Guardini, într-un text al său despre tema conștiinței, arată calea pentru căutarea binelui adevărat. Scrie el: „Din această închisoare în mine însumi eu mă eliberez numai dacă găsesc un punct, care să nu fie eu-l meu; o înălțime mai presus de mine. Un ceva solid și activ care să se afirme în interiorul meu. Și iată-ne ajunși la miez […] adică la realitatea religioasă. Acel bine […] este ceva viu. […] Este plinătatea de valoare a lui Dumnezeu celui viu însuși”[4].

În interiorul fiecăruia există un loc unde Misterul se revelează și luminează persoana făcând-o protagonistă a istoriei sale. Conștiința – amintește Conciliul al II-lea din Vatican, este acest „nucleu cel mai tainic și sanctuarul omului, unde omul se află singur cu Dumnezeu, al cărui glas îi răsună în străfunduri”[5]. Creștinului îi revine să supravegheze pentru ca în acest soi de tabernacol să nu lipsească harul divin, care luminează și întărește iubirea conjugală și misiunea de părinți. Harul umple „amforele” inimilor umane cu o extraordinară capacitate de dăruire, reÎnnoind pentru familiile de astăzi minunea de la nunta din Cana.

Comentând acel episod evanghelic, am avut ocazia de a spune că „transformând în vin din vasele folosite «pentru purificarea iudeilor» (v. 6), Isus săvârșește un semn elocvent: transformă Legea lui Moise în Evanghelie, aducătoare de bucurie”[6]. Isus indică îndeosebi medicamentul milostivirii, care vindecă împietrirea inimii, însănătoșind raporturile dintre soț și soți și dintre părinți și copii.

Iubiți frați și surori, vă urez tot binele pentru munca voastră în acest Simpozion. Fie ca Biserica din Italia să poată ajuta la asimilarea și dezvoltarea conținutului și a stilului din Amoris laetitia; fie ca să poată contribui la formarea animatorilor grupurilor familiale în parohii, în asociații, în mișcări; fie ca să poată susține drumul atâtor familii, ajutându-le să trăiască bucuria Evangheliei și să fie celule active în comunitate. Vă binecuvântez din inimă și vă cer, cu rugăminte, să vă rugați pentru mine.

Note:
[1] Exortația apostolică post-sinodală Amoris laetitia, 31.
[2] Ibid., 37.
[3] Discurs adresat participanților la Adunarea Generală a Academiei Pontificale pentru Viață, 5 octombrie 2017.
[4] La coscienza, Brescia 1933, 32-33.
[5] Constituția pastorală Gaudium et spes, 16.
[6] Cateheză la Audiența generală din 8 iunie 2016.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 11.11.2017
Publicarea pe acest sit: 11.11.2017
Etichete: ,

Comments are closed